648 matches
-
Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Liviu Petrescu, Debuturi în proza scurtă, ST, 1988, 8; Dan Grădinaru, „Doisprezece prozatori”, RL, 1988, 38; Ioan Holban, O privire către cei care vin, CRC, 1988, 42; Gheorghe Crăciun, Alibi pentru un prieten, ECH, 1989, 1; Val Condurache, Privind orașul furnicar, RL, 1991, 14; Cornel Ungureanu, Dumnezeu s-a născut în provincie, O, 1991, 16; Mihaela Ursa, „Scene din viața lui Anselmus”, ST, 1991, 4; Mihai Dragolea, Colecționarul din blocul
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Drum nou” (Brașov), „Contemporanul”, „Flacăra”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Tomis”, „Luceafărul”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Săptămâna”, „Viața militară”, „Zig-zag”, U. livrează subiecte de senzație, desprinse din investigații și anchete, transpuse ca literatură polițistă. Debutează în 1976 cu romanul Bătrâna domnișoară n-are alibi, aplicând rețeta succesului întâlnită la autori precum Leonida Neamțu, Petre Luscalov, Rodica Ojog-Brașoveanu: intrigă conspiraționistă, la care participă agenți străini infiltrați pe teritoriul României socialiste; aceștia sunt identificați cu profesionalism de ofițeri ai Ministerului de Interne, mai ales în mediile
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
cu „acțiune, personaje, întâmplări fictive”). De această dată rolul de „victimă” este jucat de țara întreagă, rămasă în 1989 fără conducător, în urma comploturilor de care masoneria și serviciile de securitate nu ar fi fost străine. SCRIERI: Bătrâna domnișoară n-are alibi, Craiova, 1976; Versiunea maiorului Vlad, Iași, 1977; Testamentul, Craiova, 1979; Spovedania unui spion, Cluj-Napoca, 1982; Prizonierul speranțelor, Iași, 1983; Agent secret, Iași, 1985; Egreta Brâncovenilor, Craiova, 1986; Ultima sută de metri, București, 1987; Statueta sfântului Leonard, Craiova, 1990; Pădurea cu
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
1991; Capcană pentru asasin, București, 1993; Scară către infern, București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8; Doina Berchină, Concizie și claritate, R, 1978, 2; Cornel Sorescu, „Testamentul”, R, 1980, 4; Radu Vaida, Un rechizitoriu antirăzboinic, LCF, 1986, 21; Fănuș Băileșteanu, „Agent secret”, RL, 1986
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8; Doina Berchină, Concizie și claritate, R, 1978, 2; Cornel Sorescu, „Testamentul”, R, 1980, 4; Radu Vaida, Un rechizitoriu antirăzboinic, LCF, 1986, 21; Fănuș Băileșteanu, „Agent secret”, RL, 1986, 34; Eugen Teodoru, „Egreta Brâncovenilor”, SPM, 1987, 853; Artur
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
oportunitate”, de altfel grosolan confecționate, nu au avut darul să facă opul acceptabil în rândul scrierilor realismului socialist în curs de coagulare. După mai bine de două decenii, în 1971, când genul romanului de aventuri va fi chiar recomandat, cu alibiul posibilelor virtuți educative pentru tineret, al exaltării istoriei naționale etc., S. publică Haiducii, carte de peripeții, neînsemnată valoric, în care reiterează rețetele (para)literare care îi caracterizau și romanul de debut. A tradus, singur sau în colaborare, din scriitori ruși
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită/ gândacul cel negru mișună/ și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, retragerea trupelor sovietice din România, schimbarea conducerii în 1965, a determinat elasticizări în politica de îndrumare a culturii, cu urmări benefice în literatură și în toate artele. Combaterea p. ca formalist și apolitic era un alibi pentru dictatul partidului, și nu al „clasei muncitoare”, în cultură, mult mai transparentă fiind condamnarea ca deviere ideologică. Imixtiunea Partidului Comunist Român în procesele culturale și artistice s-a menținut, astfel, sub varii formule, până la căderea comunismului. Asimilat cu această
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
același succes. Un roman al soțului său, actorul Cosma Brașoveanu, Fiara, rămas neterminat la moartea lui fulgerătoare, este finisat de O.-B. SCRIERI: Moartea semnează indescifrabil, București, 1971; Enigmă la mansardă, București, 1971; Spionaj la mănăstire, București, 1972; Cocoșatul are alibi, Cluj, 1973; Omul de la capătul firului, București, 1973; Minerva se dezlănțuie, București, 1974; Plan diabolic, București, 1974; Cianură pentru un surâs, Cluj-Napoca, 1975; Bună seara, Melania!, Cluj-Napoca, 1975; Agentul secret al lui Altân-Bey, București, 1976; Panică la căsuța cu zorele
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
1998; Telefonul din bikini, București, 1999; Grasă și proastă, București, 2000; Bărbații sunt niște porci, București, 2000; Răzbunarea sluților, București, 2000; Necunoscuta din congelator, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Spionaj la mănăstire”, RL, 1973, 17; Magda Ursache, „Cocoșatul are alibi”, CRC, 1973, 36; Val Condurache, „Omul de la capătul firului”. „Plan diabolic”, CL, 1974, 4; Romul Munteanu, Rodica Ojog-Brașoveanu, „Flacăra pentru minte, inimă și literatură”, 1974, 10; Virgil Nistor, Marele vis al independenței, ST, 1976, 11; Valentin Tașcu, Arheologia spiritului sau
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
Aug. Doinaș și I. Negoițescu), Opere, I-II, pref. Wolf von Aichelburg, București, 1977 (în colaborare cu Ștefan Aug. Doinaș); Gottfried Benn, Poeme, pref. Wolf von Aichelburg, introd. trad., București, 1973 (în colaborare cu Ștefan Aug. Doinaș); Ștefan Aug. Doinaș, Alibi and Other Poems, Londra, 1973 (în colaborare cu Peter Jay); Eseul englez, I-II, pref. trad., București, 1975 (în colaborare); Thornton Wilder, Ziua a opta, București, 1976 (în colaborare cu Anca Nemoianu). Repere bibliografice: Negoițescu, Lampa, 211-218; Bugariu, Incursiuni, 84-88
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
este un savant american de origine română, specialist în mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei („Abe” sugerează că îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Lisette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă în Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar în fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa, indicată și în roman; să-i poarte ranchiună pentru faptul că românul l-a folosit drept alibi; să nu-și ierte că, poate influențat de Alexandra, nu l-a presat destul pe Eliade să-și explice „păcatele tinereților”; dar nu e normal să facă trecerea de la acuzația morală la cea de omucidere, de participare activă la Holocaust
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din Spania, precum și alte asemenea revelații nu reușiseră să submineze decisiv fascinația exercitată de comunismul de stat asupra intelectualilor și artiștilor occidentali. Bine finanțați și sprijiniți logistic de Moscova, „tovarășii de drum” aveau după război un avantaj moral nesperat, un alibi etic greu de demontat: antifascismul. Mulți dintre intelectualii occidentali și est-europeni fuseseră actori sau simpatizanți ai organizațiilor și guvernelor de dreapta sau extremă dreapta, deci nu puteau reapărea prea ușor în public, iar responsabilitatea lor pentru dezastrul războiului și Holocaustului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vestică, în special cea nord-americană, s-a separat tot mai net de societate, eșuând în irelevanță. Deși inginerii, medicii, avocații, economiștii, informaticienii și alții continuă să fie evident necesari, utilitatea socială a științelor umane (și chiar sociale, dincolo de iluzia - și alibiul - unor aplicații practice mergând de la sondajul de opinie la propunerile de politici publice) este și astăzi contestată vehement. În această tranziție rapidă - pe durata unei generații istorice - de la centralitate simbolică (în Statele Unite, un statut încă recent în anii ’40-’50
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ne va permite să înțelegem de ce aceste atitudini sunt clasificate mai degrabă în arsenalul seducției pasive. Atitudinile de seducție activă În cele două situații precedente, mâna rămânea foarte aproape de față. Syna nu părea să pătrundă în sfera celuilalt. Însă, datorită alibiul părului, gesturile noastre în direcția celuilalt pot să fie mult mai ample și tot „fără să ne dăm seama”. Priviți gestul Synei, vedeți cum mâna ei pornește către Syner și imaginați-vă că face acest gest fără să ia în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a „depravării” (pe care o respinge cu fermitate), și cealaltă o etică de uz propriu, urmată la milimetru. Există un anumit fanatism în căutarea adevărului, în simțul datoriei, dar și în plăcerea de a vorbi despre aceste lucruri. Funcționând ca alibi moral, comportamentul ireproșabil al lui Marlowe ne transpune într-un regim al valorilor absolute, al convențiilor atent respectate și al codurilor riguros administrate. Instinctiv, el caută pericolul - inclusiv tentaculele „vinii morale” -, dar rațional știe să îmbrace la timp platoșa protectoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Gulacy etc. Ba chiar, după modelul Indiana Jones, s-au scris cărți despre „Bond în tinerețe” (Charlie Higson). (Nu e cazul să aduc în discuție și scriitori de altă factură, dar o scurtă listă ar putea funcționa pe post de alibi pentru demersul lui Parker: W.M. Thackeray a scris o urmare, Rebecca and Rowena, la clasicul Ivanhoe al lui Walter Scott; Alexandra Ripley a dat, în Scarlett, o continuare a aventurilor din Pe aripile vântului de Margaret Mitchell; Roger Nimier
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
asta în fața lui, Jean-François se roșea tot și manifesta o stare de disconfort care putea părea cel puțin suspectă”. Când unul dintre colegii săi a avut un accident de motocicletă, Jean-François a pierdut mai multe zile în șir construindu-și alibiuri, deoarece ideea angoasantă că va fi acuzat că el a provocat accidentul nu-i dădea pace. Lucru și mai uimitor, lui Jean-François i s-a întâmplat în două rânduri (pe când se afla încă la școală și apoi mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
marxismului reprezenta maximum de curaj. Vladimir Tismăneanu: Sincer vorbind, nu știu dacă acești oameni mai păstrau un minim interes pentru marxism. Cred că una dintre probleme este naționalismul de paradă al perioadei de după declarația din 1964. Aceasta a constituit marele alibi al activiștilor. În spatele independenței pe care o afișa Partidul Muncitoresc Român, respectiv PCR, ei chiar puteau crede că reprezintă o viziune alternativă despre socialism, dublată de recuperarea dimensiunii naționale. Acest lucru Îi făcea să se mândrească, fără să Înțeleagă, firește
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
așa cum trebuie, ca o conversație deschisă, loială, bazată pe o minimă Încredere mutuală, În care să avem ca scop principal promovarea ideilor de justiție, toleranță, adevăr, chiar dacă acestea sunt cuvinte foarte mari. Mircea Mihăieș: Toate acestea trebuie privite ca un alibi pe care și l-au luat respectivii oameni. Ei și-au mascat incapacitatea de a face schimbarea invocând niște forțe misterioase, mistice, cărora ei, niște bieți muritori, evident că nu li se puteau opune. Nu spun că acestea nu există
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o bucurie nouă, că acea clipă nu mai avea nevoie de cuvinte. Erai acolo, în identitatea care îți era cea mai fidelă, în acel adevăr al tăcerii care urmează eșecului pretenției noastre de a înțelege. Sub îngrămădirea de măști, grimase, alibiuri din care se compunea viața mea, o singură zi părea să răspundă adevărului tău. Șovăind, de parcă abia învățasem cuvintele rostite, am început să vorbesc despre copilul care adormea în străfundul unei păduri din Caucaz. Într-o zi, într-un alt
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
soției lui Wallance, în salonul casei. Nici o urmă nu putea să ajute la descoperirea criminalului. Soțul victimei a fost arestat, bănuielile împotriva lui se întețeau, dar nu exista nici un motiv al acestei odioase fapte, menajul soților fiind armonios. Privitor la alibiul stabilit prin telefon, poliția vedea în el doar un truc al asasinului. Cercetările poliției dovediseră de altfel că un domn Qualt nici nu exista la adresa indicată și, prin urmare, declarația lui Wallance nu a fost luată în serios. Dimpotrivă, soțul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cultivă în literatura română, pe urmele lui I. L. Caragiale, o formulă de teatru în care intră farsa tragică, parodia și formula teatrului ionescian (teatrul absurdului). Câteva piese (Cine sapă groapa altuia, Chițimia, Dresoarea de fantome, În căutarea sensului pierdut, Iertarea, Alibi, Boul și vițeii), lângă altele (Preșul), care întrețin comicul de situație și ironizează limbajul de lemn, au creat un stil și o tipologie. Câteodată piesele abordează teme de existență mai grave și, nu de puține ori, moravurile societății totalitare. B.
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
Pamfil eșuează. Comedia este bine scrisă și, deși nu pune o mare temă în discuție, pictura zonelor morale joase se reține. B. s-a specializat în acest gen de comedie care sugerează răul mărunt, răul cotidian, micul infern uman. Bubuleac (Alibi) este funcționar la ICRAL și doctor în științe juridice. A căpătat licența și doctoratul făcând mici servicii gospodărești profesorilor și înalților funcționari din minister. Este, cu alte cuvinte, un Dandanache mai tânăr și cu un simț mai acut al relațiilor
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]