260 matches
-
melcului”. A doua întoarcere o reprezintă călătoria de douăsprezece zile în România anului 1997. Psihologia celui care se întoarce este a unui vizitator care revede cu neplăcere niște locuri cândva familiare, dar care acum nu îi trezesc decât o combinație alienantă de sentimente din zona nevrozei și a umoralului sau chiar a paranoiei. Episodul acesta nu trece, în cele mai multe pagini, de o superficialitate cvasidiaristică. Întoarcerea nu e autentică, este o vizită - grăbită, neplăcută. Simptomatic, caietul de notații făcute în zilele petrecute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Bakunin - „A distruge înseamnă a crea”) nu fac decât să divulge afirmarea unei foarte serioase metode estetice: negația ca tehnică literară. Rezultatul este negarea „literaturii” (în sensul peiorativ al cuvântului) din perspectiva „poeziei” și rezistența artei literare la orice formă alienantă; cu alte cuvinte, recuperarea esenței printr-o absență. Preluând această particularitate modernă a valorizării negației, d. nu rămâne imun la efectele adverse: nonconformismul său sistematic generează un nou tip de conformism; respingerea și combaterea artei aulice, a „artei pentru artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
mai multă grijă față de propriul trup și, în general, să apeleze mai frecvent la serviciile medicale, îndeosebi pentru problemele aferente maternității sau pentru diverse afecțiuni genitale. Adularea exagerată a corpului s-a transformat astăzi într-o ipostază veritabilă de somatofilie alienantă, ce trebuie temperată, reechilibrată prin cultivarea, măcar în aceeași măsură, a dimensiunilor interioare ale ființei umane, dar și prin recuperarea limbajului corporal, adică a acelui cod profund și atât de subtil ce trebuie decriptat. În esență, așa cum afirma Descamps (1988
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai multă grijă față de propriul trup și, în general, să apeleze mai frecvent la serviciile medicale, îndeosebi pentru problemele aferente maternității sau pentru diverse afecțiuni genitale. Adularea exagerată a corpului s-a transformat astăzi într-o ipostază veritabilă de somatofilie alienantă, ce trebuie temperată, reechilibrată prin cultivarea, măcar în aceeași măsură, a dimensiunilor interioare ale ființei umane, dar și prin recuperarea limbajului corporal, adică a acelui cod profund și atât de subtil ce trebuie decriptat. În esență, așa cum afirma Descamps (1988
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
precum totuși celebrul azi Christo un giulgiu (fie el și unul strălucitor) numit globalizare, atunci scenariul pare și mai derutant. Arătîndu-ne că valorile, comportamentele sînt pe cale de a deveni uniforme, unificate, actul de cultură alunecînd, la rîndu-i, spre o democratizare... alienantă. Cînd națiunile tind ele însele să dispară sub tăvălugul nivelator al globalismului, naivitatea noastră întru autonomia esteticului pare de-a drept donquijotescă. Ar mai exista remediu? Da: să rămînem bravadă? inocență? în faldurii acestui întîrziat donquijotism. Scuzați-mă, fug pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, în consecință, să nu mai fie însoțit de o creștere a ratei sinuciderilor. După cum se poate observa, obiecția scoate în evidență că nu urbanizarea prin ea însăși este generatoare a unei rate înalte a sinuciderilor, ci procesele haotice, dezintegratoare, alienante ce au însoțit procesele de urbanizare de până acum. În consecință, o formulare mai generală și mai corectă a legii ar suna în următorul fel: „Orice proces de creștere rapidă și care este caracterizat de dezorganizare și dezagregare a vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prezența auctorială a naratorului. Narațiunea este axată pe contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și al rusificării. Personajele sunt niște dezrădăcinați, înstrăinați în vatra strămoșească, ale cărei temeiuri morale au fost surpate. Ideea încrucișării absurde a mistreților cu scroafele este o proiecție grotescă a experimentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
displăceau În primul rând tinerilor. Străzi, case, fabrici, birouri, cafenele, școli, universități: toate erau moderne și de o noutate implacabilă. Dar tinerii, cu excepția celor mai privilegiați, simțeau că trăiesc Într-un mediu urât, apăsător, inuman și - un termen din ce În ce mai vehiculat - alienant. Nu-i de mirare că atunci când copiii bine hrăniți, bine adăpostiți și bine educați din generoasele state asistențiale europene au crescut și s-au revoltat Împotriva „sistemului”, primele semne ale exploziei s-au făcut simțite În căminele din prefabricate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism capabil să genereze misterul și un efect de distanțare, de elongație nedeterminată în spațiul fără frontiere al reveriei. Simbolismul lui Puvis de Chavannes nu se tulbură niciodată, nu admite infiltrația unui element alienant, păstrându-se departe de sensibilitatea decadentă, dar creând un spațiu propice interferențelor cu sensibilități afine. II.3. Arnold Böcklin Voga pe care a cunsocut-o Arnold Böcklin la sfârșitul secolului -, "febra Böcklin"a avut și contraponderea sa într-o critică extrem de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
model de gândire și analiză, cu alte procese dominante decât tranziția de la tradițional la capitalismul dezvoltat și deci la modernitatea capitalistă, evidențiind alte procese dominante, în locul tranziției urmate de succes, și anume: subdezvoltare durabilă, declasări sociale masive, dependențe umilitoare, aculturații alienante, crize identitare profunde etc., cu toate efectele lor subsecvente. Cum s-a afirmat așadar noua paradigmă? Ne relatează pe scurt Alvin J. So, pe care îl vom urma și noi în prezentarea de mai jos. În anii ’60, anii crizei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]