2,202 matches
-
unui adevărat gospodar. Și apoi, mai este ceva la care voi nu v-ați gândit: ne răpiți bucuria de a fi bunici, bunici adevărați! - Cum vine asta, tată? găsi Alex să spună. După felul în care ni-l ocrotiți, îl alintați și-i faceți toate voile lui Mihăiță, sunteți mai mult decât niște bunici adevărați! - Acesta e un fel de a spune, Alex, cuvinte meșteșugite, zise mama Inei, cu un ton tolerant. Tu nu vrei să ne superi, dar acum ți-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
este valabilă, desigur, dar ea nu e , totuși, cuprinsă În didascaliile ceho viene ; de altfel, ar fi prea simplu ca un director de scenă din anul 2000 să facă o montare interesantă, doar res pectînd parantezele autorului...Șerban se mai alintă, fireș te, fiindcă tot el povestea că nu era de acord cu Moni Ghe lerter, cel care credea că dacă faci o distribuție bună, restul vine de la sine. „Nu mă așteptam să se apeleze la mine pentru un musical” - mărturisește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Brauner și partituri semnate de nume... sonore : Roman Vlad, Viorel Munteanu, Doru Popovici, Tiberiu Olah, Romeo Cosma, Dan Dediu, Myriam Marbe, Octavian Ne mescu, Sabin Pautza, Vasile Spătărelu, Aurel Stroe, Cor nel Țăranu, Anatol Vieru, Cristian Misievici ș.a. Elisabeta Pop (alintată de toți, Vetuța!) Îmi trimite o nouă carte a ei : abia a treia! Dacă observăm Însă că volu mele publicate de ea apar după anul pensionării, și ținînd cont de faptul că mai are În lucru o carte (evident, tot
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cum cad firele de praf. În câteva zile îmi revin la normal. Normalul meu, desigur. Trecuse deja aproape o lună de când Adrian și Agnes se întorseseră în America aia a lor. Era vineri. Dom' profesor Corneliu Cuzbășan, Băși cum îl alintam eu în gând, nu tocmai cu simpatie, șeful catedrei de organică, în subordinea căruia mă aflam, era într-o zi de nu. Poate că-l supăra ulcerul, poate se certase cu madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
știi tu însuți. Să fii tu împăcat cu sufletul. Ești irezistibilă, Reli. Și irezistibilă, Gerard corectă ea zâmbind. Femeie fatală. Cel puțin, Gerard. Ori de câte ori voia să fie convingătoare, Relia îmi pronunța numele corect, fără să-l fragmenteze sau să-l alinte. Îl pronunța cu mult suflet. Aproape că, de multe ori, îl cânta. Nu știu - îmi ziceam-să-mi mai fi fost pus vreodată numele pe note muzicale, până s-o întâlnesc pe Relia. Era ca și cum, cu ajutorul acestei melodii, cineva m-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Pe deasupra, tocmai s-a Îmbolnăvit de rubeolă și stă la pat. Soțul doamnei, fost ofițer În armata Statelor Unite, după ce i-a dezvăluit secretul insulei, a părăsit-o fără motiv și a dispărut fără urmă. Îl chema Victor, dar ea Îl alinta Vic. Zilele trecute l-a visat Într-un castel cu un turn alături, Înconjurat de foarte mulți dușmani... — Oprește-te! Pablo tăcu, dar continuă să meargă. — Ți-am spus să te oprești. Am crezut că trebuie să mă opresc din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de cîteva ori, o mai luam de cîteva ori cu mașina din fața locuinței, apoi, Într-o bună zi, nu o mai căutam - și probabil că În ziua aceea ea ar fi Întîrziat la școală. Numai că Melania ( În intimitate o alintam tandru-ironic Meluța) mi-a luat-o Înainte. Mi-a spus că soțul ei bănuiește ceva, adăugînd că nu-i exclus să o fi pîrÎt vreo colegă invidioasă. Poate chiar una dintre cele cu care fusesem Înaintea ei. Am tăcut multă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți plîng de milă, nu alta, uite că mă și podidesc lacrimile văzînd cît ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte ca lumea nu e în stare, ca să nu mă gîndesc mai departe. Îmi vine să mă reped la tine să-ți smulg părul din cap, îi mărturisește, animăluț mic, odorul meu, îi merge gura, i-auzi, cum să facem, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În prezența lui, ca să nu-l ,,deranjeze,, și amețiți de fericirea care căzuse pe capul lor: aceea de-a câștiga niște bani și de-a avea un ,,fiu,, pe care nu-l concepuseră În lunga lor căsnicie. Dezi, cum Îl alintau părinții, nu era bineînțeles nici pe departe un sentimental și credea că viața este un șir lung de Întâmplări legate de voința lui proprie. Important era să strângi din dinți și să nu te dai bătut. Odată pornit În vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vântului și mama Închizând-o speriată. Apoi, tatăl intrând În cameră și scoțând dintr-un coș de rafie, un iepuraș viu pe care i-l Întinde copilului, care se sperie și Începe să plângă. Mama luând În brațe copilul și alintându-l cu duioșie, iar rochia vaporoasă răspândind un parfum de violete. Apoi iepurașul speriat, ascunzându-se În spatele pianului și mama certându-l pe tată cu o voce pe care copilul nu a mai auzit-o până atunci. Tatăl ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
încântare arăta incomparabil mai bine, redevenind cea de odinioară. Cu o zi în urmă își cumpărase trei pălării. — E și cazul să te simți prost! zise Palmer. Cinstit vorbind, ar trebui să-ți tragem o bătaie bună, nu să te alintăm în felul ăsta! Mângâie afectuos părul ciopârțit al lui Georgie și-i întoarse capul puțin spre el. Simțeam că Honor Klein își ținea ochii ațintiți asupra mea, dar nu m-am uitat la ea. Stătea acolo având pe chip o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uimire (ajutat și de obsesia mea) cam cu ce aduce și am fugit în pădure să mi-o înfig în orificiul fructului, imaginându-mi că gaura răcoroasă și sfărâmicioasă se află, de fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puțin scaunul de lîngă șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase picioare! spune șoferul încet, alintînd cu privirea coapsele dezgolite pînă spre șolduri, a căror culoare de un roz deschis, în lumina palidă din mașină, par două flăcări mocnite, încrucișate. Remarca șoferului o lasă indiferentă pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea supărată a tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș, alintă capul cățelușei. Dacă pe mîine, poimîine ar ajunge la noi, spune ea, mai mult pentru sine tot ar fi ceva. Deja, foamea se simte..., deși... alții, în alte condiții... Aveți copii, domnule Teofănescu? Da. Adică... Mă uit la ăștia mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mă! se zbate femeia, dar învinsă în final, nu atît de forța bărbatului cît de toropeala băuturii, încearcă o vorbă de protest parșiv: De unde naiba vii, că însetat mai ești !... Ssst! îi temperează bărbatul rîsul zgomotos. Hai spune, găinarule, se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura trupului încins. Cuuum?! țipă înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și sărutul pe sîni, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și sărutul pe sîni, fără să-i mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și sărutul pe sîni, fără să-i mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
va ataca. Eliminarea celor trei războinici cu două piersici În secolul al VII-lea î.e.n., China se afla în Perioada Statelor Combatante. În regatul Qi erau trei luptători cunoscuți, Tian Kaiqiang, Gu Yezi, Gongsun Jie, numiți "cei trei bravi războinici". Alintați de rege, ei deveniseră orgolioși, despotici și nesupuși. Chen Wuyu, dându-și seama de acest lucru, plănui să-i corupă pe cei trei luptători, ca să răstoarne regatul și să pună mâna pe putere. Yan Ying, întâiul dregător din Qi, printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum s-o ascundă dacă doriți s-o priviți). Cât privește premonițiile mele, când îl alintam Dudu, Dudu Georgescu, își probaseră clarviziunea. Lovea tare cu capul. Până să se apropie clipa „când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-a tăiat Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, iar lămurirea ne-a dat-o Despina Tudorache, de la a IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia, în clase paralele, la D, la I și la B. 5. marionetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet, nu decisiv, mai degrabă se ferea de ceea ce ar fi putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă ar fi prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un upercut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]