2,496 matches
-
de Întâlniri, sperând să fi atins vreodată un echilibru deplin, Închis al eului. Că nu ești un fundament solid pe care să se edifice ulterior fapte și o lume; ci ești suflul mereu viu În desfășurarea acestora.ț Humboldtian vorbind, alteritatea exercită asupra subiectului o dublă presiune. Pe de o parte, există o constrângere deterministă asupra oricărui act de vorbire (ba chiar de gândire), dat fiind că el se desfășoară obligatoriu Într-o limbă, și „orice mod al percepției subiective a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai cu seamă cea semantico-gramaticală, internă) conține În fiecare moment al istoriei chintesența experienței mundane și imaginative a unei comunități. Pe de altă parte, există și o constrângere finalistă, care este tocmai această perpetuă orientare-către-alții a actelor de limbaj. Așadar, alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În sine guvernat de principiul opus, cel al creativității (al unei imaginații productive). În fine, obiectivitatea, În măsura În care ea mai este, survine Într-un al treilea moment, după confirmarea intersubiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exaltare a totalei conformități. Dorința fundamentală, constitutivă pentru umanitatea din noi, de a auzi cuvintele pe care le-am rostit despre ceva confirmate de o altă gură - dorință asupra căreia am văzut că insistă Humboldt - se manifestă tocmai pe fondul alterității, adică al faptului elementar că interlocutorul meu e altul decât mine, vede altfel lucrurile. Iar ființa cu care se investesc lucrurile aflate dinainte-ne s-ar putea să fie doar atâta câtă punem, Împreună și fiecare, În ele.ț Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sensul sexual al cuvântului, ci În cel, dacă vreți, economico-juridic). Or, acest mod (prejudicial) de a vedea lucrurile duce la a ipostazia tipul cosmologizant-consumist ca tip originar (Urphänomen) al relației În general. De aici riscul de a judeca și chestiunea alterității (În sensul ei puternic: relație Între două euri, chiar dacă unul e doar un alter-ego) pe baza unui model monist. Or, Humboldt Încearcă să ne dea de gândit cu următoarea observație (doar aparent empirică) de bun-simț: celălalt nu poate fi redus
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a fenomenalității pe care o prezentam mai Înainte, devine evident de ce am afirmat ceva mai sus că ea reprezintă doar prima jumătate a contribuției revoluționare a lui Humboldt. E adevărat, dacă ținem cont că limba este la fiecare moment depozitul alterității istorice, și că nu putem gândi nimic fără o anumită limbă, am putea spune că schema este totuși suficientă. (Triada ar deveni: obiectul/subiectul/alteritatea.) Dar aceasta ar presupune ignorarea caracterului fundamental dinamic, În continuă evoluție, al fenomenelor așa cum fără
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a lui Humboldt. E adevărat, dacă ținem cont că limba este la fiecare moment depozitul alterității istorice, și că nu putem gândi nimic fără o anumită limbă, am putea spune că schema este totuși suficientă. (Triada ar deveni: obiectul/subiectul/alteritatea.) Dar aceasta ar presupune ignorarea caracterului fundamental dinamic, În continuă evoluție, al fenomenelor așa cum fără Îndoială Îl Înțelegea lingvistul și filosoful german. Lumea mea, cititorule, așadar, nu arată, nu are cum să arate ca și a ta. Dacă ar exista
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
abstract, Însă Îmbăiat În acel lighean de ciocolată lichidă, glazurat bine, Învelit așadar În fragmente de viață. Sau, dac-ar fi să invoc o altă metaforă: adeseori am avut impresia că, atunci când discută despre Humboldt, despre triada actanților ontologici și alteritate, despre sensul polemic al integralismului și alte teme și concepte grele, Cornel este asemenea unui medic aflat pe o stație orbitală, Într-un laborator spațial, care lucrează Într-un mediu perfect aseptic, unde nu intră nici un microb, nici o bacterie, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
termenul teorie s-a impus În ultimele decenii. Este un text care, desigur, lucrează cu teme grave și mi-a făcut mare plăcere să regăsesc o temă care, tangențial și incomparabil mai superficial, m-a preocupat și pe mine: tema alterității și, mai precis, a raportului cu celălalt. Am avut un șoc cultural, În urmă cu ceva vreme, când am descoperit o carte de psihologie care recomanda bogat, așa, cu sugestii cât se poate de precise, să nu mai intri În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fost, nu Încape vorbă, Cornel. Asta da perversiune! Ruxandra Cesereanu: Și mie mi s-a părut, Însă nu știu dacă este chiar o perversiune... Sau dacă este, atunci e o perversiune provocatoare și deci acceptabilă. Eu și tu: identitate și alteritate În dialog Sanda Cordoș: Nu, glumesc, e o tehnică. Aș mai avea o Întrebare pe care textul și o observație a ta din această seară mi-au trezit-o. Tu spuneai, Cornel, că te preocupă postmodernitatea și te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
secol al XVIII-lea. Sigur că e extrem de interesant și reconfortant să te repliezi la un perete unde-l ai pe Humboldt În spate care spune - zici tu, eu fiind o puțin cunoscătoare a lui Humboldt - că, de fapt, problema alterității și a intrării În relație e o problemă care se pune și pentru cei singuri, pentru că În momentul În care utilizezi limbajul - deși nu-i propriu humboldtian să spun că utilizezi limbajul, pentru că acolo e invers, limba te vorbește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că utilizezi limbajul, pentru că acolo e invers, limba te vorbește pe tine - ești deja În relație. Chiar dacă stai singur și gândești ești În relație, nimeni nu-i de fapt singur, pentru că intră În relație cu limba care e ea Însăși alteritate - și Încă ce alteritate, de secole, cel puțin. Deci e reconfortant, Însă pe de altă parte m-am Întrebat: Într-adevăr ruptura, schimbarea, articulația e acolo, dar de la Humboldt până la noi sunt, iată, două secole aproape, mai avem, acum, „pod
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acolo e invers, limba te vorbește pe tine - ești deja În relație. Chiar dacă stai singur și gândești ești În relație, nimeni nu-i de fapt singur, pentru că intră În relație cu limba care e ea Însăși alteritate - și Încă ce alteritate, de secole, cel puțin. Deci e reconfortant, Însă pe de altă parte m-am Întrebat: Într-adevăr ruptura, schimbarea, articulația e acolo, dar de la Humboldt până la noi sunt, iată, două secole aproape, mai avem, acum, „pod” și relație? Mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
loc decât În dimensiunea de finitudine. Ca să-i răspund Sandei: eu m-am instalat foarte mulți ani, foarte comod, În Humboldt. Or, În general, de la Coșeriu și Mircea Borcilă cetire, la Humboldt predai, În mod normal, două lucruri: creativitate și alteritate. Sanda Cordoș: Dar creativitate la Humboldt Înseamnă nu numai creativitate artistică, dar și faptul de a dialoga. Cornel Vâlcu: Inițial Înseamnă creativitate artistică, apoi... Nu pot spune că nu regret realmente faptul că Humboldt n-a rămas un estetician, și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Humboldt n-a rămas un estetician, și cred că și-a limitat niște potențialități acceptând să devină lingvist, dar eu m-am instalat foarte mulți ani În acele dimensiuni ale humboldtianismului care pentru mine erau comode, cum ar fi următoarea: alteritatea este deja cuprinsă În limbă și deci nimeni nu-i niciodată singur, pentru că fiecare Își conține alteritatea, câtă vreme gândește Într-o limbă care oricum o conține. Dar Humboldt atrage pe alocuri atenția că alteritatea Înseamnă de fapt două lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lingvist, dar eu m-am instalat foarte mulți ani În acele dimensiuni ale humboldtianismului care pentru mine erau comode, cum ar fi următoarea: alteritatea este deja cuprinsă În limbă și deci nimeni nu-i niciodată singur, pentru că fiecare Își conține alteritatea, câtă vreme gândește Într-o limbă care oricum o conține. Dar Humboldt atrage pe alocuri atenția că alteritatea Înseamnă de fapt două lucruri: există o alteritate Înaintea ta (cronologic vorbind), care constituie Într-adevăr lumea și pe care te sprijini
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
comode, cum ar fi următoarea: alteritatea este deja cuprinsă În limbă și deci nimeni nu-i niciodată singur, pentru că fiecare Își conține alteritatea, câtă vreme gândește Într-o limbă care oricum o conține. Dar Humboldt atrage pe alocuri atenția că alteritatea Înseamnă de fapt două lucruri: există o alteritate Înaintea ta (cronologic vorbind), care constituie Într-adevăr lumea și pe care te sprijini, dar există și o „altă” alteritate, vie, imprevizibilă și ireductibilă, care este celălalt, pe care n-o poți
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cuprinsă În limbă și deci nimeni nu-i niciodată singur, pentru că fiecare Își conține alteritatea, câtă vreme gândește Într-o limbă care oricum o conține. Dar Humboldt atrage pe alocuri atenția că alteritatea Înseamnă de fapt două lucruri: există o alteritate Înaintea ta (cronologic vorbind), care constituie Într-adevăr lumea și pe care te sprijini, dar există și o „altă” alteritate, vie, imprevizibilă și ireductibilă, care este celălalt, pe care n-o poți niciodată construi, care rămâne tot timpul celălalt. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
limbă care oricum o conține. Dar Humboldt atrage pe alocuri atenția că alteritatea Înseamnă de fapt două lucruri: există o alteritate Înaintea ta (cronologic vorbind), care constituie Într-adevăr lumea și pe care te sprijini, dar există și o „altă” alteritate, vie, imprevizibilă și ireductibilă, care este celălalt, pe care n-o poți niciodată construi, care rămâne tot timpul celălalt. Aici e toată discuția Între cum e la Hegel și cum e la Humboldt. Hegel spune: mă deschid către Altul, Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
armonizarea momentană de a face lucrurile să fie similare. Cornel Vâlcu: Ideea ar fi, după părerea mea: Înflăcărare a imaginației care lasă lumea mea diferită, așa cum este ea la modul real, de a ta - care, cu alte cuvinte nu suprimă alteritatea, diferența, ci, dimpotrivă, o cultivă. Nu suntem Împreună nici ca euri, nici ca lumi, dar suntem Împreună pe un procedeu constructiv, pentru momentul respectiv. Nicolae Turcan: Dacă alteritatea se construiește prin limbaj, nu cumva Întâlnirea aceasta este iluzorie? Pentru că vom
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la modul real, de a ta - care, cu alte cuvinte nu suprimă alteritatea, diferența, ci, dimpotrivă, o cultivă. Nu suntem Împreună nici ca euri, nici ca lumi, dar suntem Împreună pe un procedeu constructiv, pentru momentul respectiv. Nicolae Turcan: Dacă alteritatea se construiește prin limbaj, nu cumva Întâlnirea aceasta este iluzorie? Pentru că vom opera Întotdeauna cu un concept slab al alterității, slab fiindcă e vorba doar de acea alteritate ce se manifestă ca limbaj sau prin limbaj - dar atenție, prin același
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Împreună nici ca euri, nici ca lumi, dar suntem Împreună pe un procedeu constructiv, pentru momentul respectiv. Nicolae Turcan: Dacă alteritatea se construiește prin limbaj, nu cumva Întâlnirea aceasta este iluzorie? Pentru că vom opera Întotdeauna cu un concept slab al alterității, slab fiindcă e vorba doar de acea alteritate ce se manifestă ca limbaj sau prin limbaj - dar atenție, prin același limbaj cu cel pe care-l Înțeleg eu și de la care Generația PRO, de exemplu, este exclusă! Nu ne situăm
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
suntem Împreună pe un procedeu constructiv, pentru momentul respectiv. Nicolae Turcan: Dacă alteritatea se construiește prin limbaj, nu cumva Întâlnirea aceasta este iluzorie? Pentru că vom opera Întotdeauna cu un concept slab al alterității, slab fiindcă e vorba doar de acea alteritate ce se manifestă ca limbaj sau prin limbaj - dar atenție, prin același limbaj cu cel pe care-l Înțeleg eu și de la care Generația PRO, de exemplu, este exclusă! Nu ne situăm cumva În drumul către acel Sartre ce afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
limbaj - dar atenție, prin același limbaj cu cel pe care-l Înțeleg eu și de la care Generația PRO, de exemplu, este exclusă! Nu ne situăm cumva În drumul către acel Sartre ce afirma că ceilalți sunt Iadul? Și nu rămâne alteritatea mereu parțială, mereu fragmentată, mereu văduvită de acea parte a ei care nu este legată de limbaj? Cu alte cuvinte, este posibilă alteritatea În afara limbajului? Cornel Vâlcu: Din păcate, Humboldt ar zice: Nu! Dar nici pe drum spre Sartre nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ne situăm cumva În drumul către acel Sartre ce afirma că ceilalți sunt Iadul? Și nu rămâne alteritatea mereu parțială, mereu fragmentată, mereu văduvită de acea parte a ei care nu este legată de limbaj? Cu alte cuvinte, este posibilă alteritatea În afara limbajului? Cornel Vâlcu: Din păcate, Humboldt ar zice: Nu! Dar nici pe drum spre Sartre nu suntem, pentru simplul motiv că, humboldtian vorbind, alteritatea e o componentă a subiectului; nu pot să le Întorc spatele celorlalți, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acea parte a ei care nu este legată de limbaj? Cu alte cuvinte, este posibilă alteritatea În afara limbajului? Cornel Vâlcu: Din păcate, Humboldt ar zice: Nu! Dar nici pe drum spre Sartre nu suntem, pentru simplul motiv că, humboldtian vorbind, alteritatea e o componentă a subiectului; nu pot să le Întorc spatele celorlalți, nu pot să-i elimin pentru că ei locuiesc În mine. În momentul acesta, toate ființele cu care-am stat de vorbă de-a lungul vieții, ca fragmente (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]