1,068 matches
-
băut? m-a întrebat Harriet puțin nervoasă. Nu, mulțumesc. îl aștepți pe Johnny să se întoarcă în curând? A negat dând din cap. —Bun. Deci putem vorbi în liniște. Știi de ce am venit? M-am așezat pe canapea. Pielea era alunecoasă și îmi era greu să mă prind de ceva. Nu, a spus Harriet fără să mă convingă. Ai venit aici cu un motiv? Credeam că ai trecut pe aici ca să vorbim fleacuri. Mă tem că nu. E vorba despre tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
proțăpi în fața celui ce părea a fi șeful. Acesta, era un țigan mai în vârstă, cu o mustață pe oală sub un nas subțire și coroiat, așezat în capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel, cu o voce tunătoare pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bani, fie în băutură, de regulă, vin, Alte întreceri erau cele de abilitate și forță: trânta dreaptă, trânta pe apucate (cine nu era rapid și abil își prindea adversarul), asemănător luptelor libere, cățăratul pe un stâlp unsă cu o substanță alunecoasă (sus, în vârful stâlpului era trofeul, întreceri în viteză, în fugă, de la până la și alte forme de mișcare pentru evidențierea condiției fizice. Regimurile politice care au întrevăzut în educația fizică și în sport o modalitate de a-și face cunoscut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de mincinoși, că cei cinci sute care erau în puterea lor mințeau și ei de îngheța apele, dar între aceia și aceștia exista o diferență, în timp ce unii erau încă liberi să intre și să iasă din casele lor și, sperioși, alunecoși ca niște anghile, apăreau și dispăreau, pentru ca mai târziu să reapară și din nou să dispară, să lucreze cu ceilalți era treaba cea mai ușoară din lume, era suficient să coboare în subsolurile ministerului, nu se aflau acolo toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cei mari la care ai făcut trimitere. Despre unii am vorbit, pe vremea aceea. Despre alții, Însă, nu era prudent să o facem, nici măcar pe pământul Franței. - Dar aici, la Florența? - Poate. Dante simți că se adâncea pe o potecă alunecoasă. - Ce părere ai, așadar, despre ceea ce tocmai am văzut? Întrebă el ca să schimbe subiectul. - Ceea ce am văzut... Ești sigur că am văzut amândoi același lucru? - Cu siguranță, ochii noștri sunt diferiți, așa cum ne sunt și mâinile sau nasul. Însă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
telenovela preferată. Mulțimea găsea în vocea lui duioșie și frumusețe, pentru că lumii îi place să fie mințită duios și cald, glasul lui era ceva sigur, căci adevărul minciunilor pe care le cânta se lipea de inimile zburdalnice și de ochii alunecoși, CD-urile cu interpretările lui erau palpabile, puneai mâna pe ele și existau, Maestrul însuși, pe scena Teatrului de la Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, exista, le dădea siguranță oamenilor, muzica e acolo!, își spuneau, credeau în el. Pentru mulțime, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat meditativ pe trotuarele alunecoase, curățate de zăpadă cu lopata, și a ajuns În dreptul reședinței St. Claire la cinci și jumătate - o Întârziere pe care Își Închipuia că mama sa ar fi aprobat-o. A așteptat pe treptele de la intrare cu ochii mijiți nonșalant, plănuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de mult scăzuse calitatea fetelor din cluburile SM. Atunci când hotărâsem să renunț la personalitatea mea și-mi pironisem ochii pe fotoliu și eram cât pe ce să fiu absorbit de acel obiect. Picioarele fotoliului pătrunseseră În mine, cu o senzație alunecoasă și neplăcută. Mă gândeam că probabil așa se simțea și o femeie care primea În ea un penis nedorit, Închizând ochii cu prudență. Mă simțeam aspirat de picioarele fotoliului cu toate că eram sigur că ele pătrunseseră În mine, Îmi simțeam pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de ăla și-ți fac aerisire la creier, i-am zis, luându-i apoi arma. Heydrich continuă, aparent netulburat de nici unul dintre aceste incidente. Trebuia să-i recunoști acest merit: era la fel de rece ca un somon din Marea Nordului, și la fel de alunecos: — În noiembrie 1924, Wiligut a fost internat într-un azil de nebuni din Salzburg pentru tentativa de omor asupra soției sale. În urma examinării, a fost declarat nebun și a rămas instituționalizat în grija doctorului Kindermann până în 1932. După externare, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
polei, dar și în bufet - una nedormită, agitată, de tămbălău, noapte de noapte. De data asta însă există o scuză, cheflii n-au cum să plece, trebuie să se protejeze. Cod roșu. Sînt consemnați. Sinistrați. noapte albă - în jurul bufetului drum alunecos Referință Bibliografică: Haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
meu. Mă simțeam deconectat afectiv decei pe care îi lăsam în urmă, dar nu aveam încă stabilite legăturile cu cei la care plecam. Zilele se rostogoleau peste mine și viața mea părea cuprinsă de iureșul unui plonjon pe un tobogan alunecos”, continuă acesta. Totuși, după o jumătate de an în care se află în căutarea unui răspuns din partea lui Dumnezeu cu privire la oportunitatea deciziei de a părăsi Chicago, Petru Lascău înțelege că este voia Tatălui Ceresc să meargă mai departe. Prin urmare
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
pare înscrisă dinainte . Iar bucuria simulată este asemeni sentimentului cel simte naurfagiatul pe un țărm salvator :”și cum cobor , și cum sub tălpi încerc / s-aleg de noapte pietrele țestoase , /abia-nțeleg din care parte-mi șterg /palorile pe piept alunecoase.(„Insula-Punct de sprijin”). Mircea Ciobanu se admonestează cu amintirea . Iar amintirea este aceea care leagă mereu prezentul de trecut , un trecut în care răul făcut este preponderent celorlalte fapte de viață. Se consideră un nevinovat care nu-și înțelege vina
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
un deget. Era un individ, slab, șters, cu ochii scurși, parcă dormea în picioare. - Hai, Vania, da din tine, ca viața-i scurtă --- îl îndemna Rodica D.D.T. - Cineva a pus preț pe capul dumitale, cucoana - rosti Vania, cu o voce alunecoasa că uleiul. Rodica se uită mai bine la el: - Ce zici tu acolo? - Păi, da.. - Spune, nu mă mai fierbe, că nu știu ce-ți fac!... - Căram valize în stația auto pentru provincie, aici-șa după colț. Doi indivizi cât poartă
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
animalelor. - Am și câteva tabele periodice pentru întreaga lună în care ne-am făcut practica. Efectivul de animale, cântăririle, sacrificiile, însămânțările, nașterile. Am rezervat un capitol întreg complexului furajer... O opri, smulgându-i dosarul din brațe. Îl trânti pe masa alunecoasă, direct lângă biberoanele cu lapte și îl răsfoi febril. Sfinte Sisoe! Îi venea să o sărute de să-i taie tot aerul. Fata asta... salvarea lui. Un proiect de practicant, salvarea lui. Se liniști greu, abia după ce găsi marea majoritate
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
Mă simțeam deconectat afectiv de cei pe care îi lăsam în urmă, dar nu aveam încă stabilite legăturile cu cei la care plecam. Zilele se rostogoleau peste mine și viața mea părea cuprinsă de iureșul unui plonjon pe un tobogan alunecos”, continuă acesta. Totuși, după o jumătate de an în care se află în căutarea unui răspuns din partea lui Dumnezeu cu privire la oportunitatea deciziei de a părăsi Chicago, Petru Lascău înțelege că este voia Tatălui Ceresc să meargă mai departe. Prin urmare
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
Nu e vorba de religie și de crez, ci de mentalitate. Iar neînțelgerile vin de la bani. Phoenix este o trupă care nu unge, nu dă șpagă, nu se târguiește și nici nu jecmănește. Din păcate, mentalitatea modernă românească este foarte alunecoasă și mie personal îmi provoacă greață. Am un respect enorm pentru țiganii care pot face muzică Dumnezeiască, pentru că sunt talentați, chiar geniali. Dar apucăturile „de afaceri” ale unora dintre ei dăunează enorm poporului nostru. Sunt decis să combat cu toate
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
și în suflet, pentru tot restul existenței sale atât de complexe. Trăind intens o viață neobișnuită, cu furtuni de vise împletite din dorințe și bucurii adunate armonios în cupe de suflet, cu prietenii de cele mai multe ori trainice dar și unele alunecoase, a izbutit în permanență să învețe câte ceva, cu atât mai mult cu cât, prietenul meu, a avut abilitatea de a strânge în jurul său o mulțime de oameni valoroși. „Neamurile ți le dă Dumnezeu, prietenii ți-i alegi!” Pentru că sita minții
ERUDIŢIE ŞI MARGINALIZARE SAU DUELUL CONTRARIILOR? de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366934_a_368263]
-
în spațiul media, cu emfatică și pe alocuri cu invidioasă și perversă pudibonderie, aderenții și simpatizanții se „zbat ferice” în brațele vânjoase ale promisiunilor demagogice tentante : în discuțiile de la om la om, în contactul direct face en face cu „hirea” alunecoasă a „nehotărâtului”, pe orice altă cale de influențare tele-video-radio-fonică, electronică etc., mai toate neîngăduind să duci firul gândului până la capăt. Cu toate că încercasei timid să-l faci cunoscut și că poate chiar urechea care pretinde că știe s-asculte o putea
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
astea le privesc în niște ilustrate pentru că băile au fost distruse de un incendiu violent acum patru decenii, iar castelul cu mult înainte. Pe locul stațiunii balneare se află o mlaștină acoperită cu alge care inundă cu luciul străveziu și alunecos ruinele fortului. Ni se spune că va fi renovat în curând, în timp ce în urechile noastre năvălesc asurzitor urlete stridente, înspăimântătoare, de animal înjunghiat. Parcă răpăiaiu dinspre megafoane rătutindu-ne, iar noi ne uitam devastați la liniștea celorlalți, mirați că-și
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
experiment. Știam că dacă voi da greș, totul se va sfârși. Le priveam cuprins de frică, traumatizat, dându-mi seama că nu mai am mult până când timpul meu va începe să expire. Se va scurge pe lângă mine, prin mine, încet, alunecos, rece, ca atingerea unui șarpe... Blestemul șarpelui. Voi rămâne golit de viață, translucid, mort. Voi plonja într-o altă lume - cea pe care nu mi-am dorit-o niciodată. Cea în care tu ai pierit. E o groază inumană, paralizantă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
la coloana vertebrală, o priveliște îngrozitoare și zguduitoare, suferință înfiorătoare. Symky a fost cu mine, ca și Baliff și Mamulea. O după-amiază liniștită, spre seară ne-am dus cu mașina într-o frumoasă localitate balneară foarte apropiată, ploua torențial, șoselele alunecoase din cauza noroiului. Temperatura foarte plăcută. Plăcerea mea deosebită, la orice oră, era de a da ciocolată și țigări fiecărui soldat care se apropia de trenul meu. Mica mea gardă îmbrăcată în uniforme englezești și cu căștile noastre românești ia partea
REGINA MARIA LA ORADEA de DORU SICOE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348985_a_350314]
-
ce-o difuza corpul. Era aproape ațipit când simți o unduire care îi frisonă trupul. Ar fi vrut să se atingă cu mâinile. Dar nu-l mai ascultau. Un zgomot îl scoase din toropeală. Era acum pe dalele reci și alunecoase, lungit, dar în mișcare. Zborul de până acum era un târșâit șerpuitor de glace-papier grosolan. Își cuprinse brațele cu coada ochilor, deveniseră gheare solzoase. Ce se întâmpla?! Uită să persiste în autointerogări, căci surpriza transformării îl ului mai tare. Și
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
aici, marcajul nu mai e pe pomi, frate! Ce însemna asta, am înțeles abia când, o perdea lăptoasă ne înghiți cu totul. Hristoase! Nu vedeam la un pas! Dacă până atunci urmasem o cărare, după o porțiune de drum, mușchii alunecoși pe care călcam și arbuștii pitici care abia se mai vedeau ca niște umbre, nu mai puteau oferi semnele după care se orientau noii mei prieteni. O angoasă rece, mă paraliză de-a dreptul, din creștet până în tălpi. -- Vedeți ceva
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]