323 matches
-
sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema... să-ți spun, să râzi, să ai o vinișoară mică la tâmplă și nici o aluniță pe spate, să porți pantaloni din ăia idioți, cu turul jos, de care nu suport, să mănânci bomboane. Multe. Să fii pantagruelică. Pofticioasă. Nu grasă. Potrivită. Cu un păr frumos. Scurt, eventual. Sau lung, dar nu roșcat. Nu sexy, simpatică
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
clătinat unul dintre degetele piciorului. S-a uita la Cora. — Astea erau cele mai ieftine, a spus Cora. A spus: Nu prea ai de unde alege. Piciorul era din cauciuc roz, cu unghii transparente, tari. Pielea era moale, fără nici un pistrui, aluniță sau vinișoară. Detectivul a prins piciorul de încheietură și l-a ridicat, dând la iveală un genunchi trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și semnul din frunte, alunița aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea degetele reci și îmi plăcea să-mi ridice bărbia, să se uite la mine. Într-o zi mi-a arătat fotografii cu Roland, serios, în costumaș cu pantaloni scurți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
evit certurile cărora nu le puteam face față prin argumente logice, iar acum adevărul era că nu-i mai răspunsesem nimic de câteva minute bune. Această pată de pe abdomenul lui Akemi era cicatricea apărută În urma Îndepărtării cu laserul a unei alunițe de mărimea unei monede de 500 de yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul neplăcut ce se răspândea imediat după arderea aluniței cu laserul, și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că nu-i mai răspunsesem nimic de câteva minute bune. Această pată de pe abdomenul lui Akemi era cicatricea apărută În urma Îndepărtării cu laserul a unei alunițe de mărimea unei monede de 500 de yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul neplăcut ce se răspândea imediat după arderea aluniței cu laserul, și În cele din urmă pata roșcată, ca de cerneală, ce se formase. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu laserul a unei alunițe de mărimea unei monede de 500 de yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul neplăcut ce se răspândea imediat după arderea aluniței cu laserul, și În cele din urmă pata roșcată, ca de cerneală, ce se formase. De fiecare dată când o dezbrăcam, nu puteam să nu mă gândesc de ce tocmai eu, din toți bărbații cu care se culcase Akemi, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să nu mă gândesc de ce tocmai eu, din toți bărbații cu care se culcase Akemi, a trebuit să fiu martorul unui proces atât de dezgustător și mă Înfuriam de fiecare dată. Probabil că toți bărbații dinaintea mea erau mulțumiți cu alunița naturală și cu cele două fire de păr, iar cei de după mine nu vor vedea decât acea pată roșcată, ca de cerneală. Doar eu cunoșteam Întreaga istorie a acelei cicatrici. — Eu plec, să știi! Akemi se ridică brusc În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a sfredelit lutul, apoi a ascuns comoara. În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica are curul ca pâinea rumenă, îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
domnului Okeda i-ar fi fost ușor să-mi atragă atenția spre altceva, printr-o frază oarecare, dar n-a făcut-o. De altfel, Makiko a terminat repede de servit ceaiul și s-a ridicat. M-am uitat fix la alunița pe care o avea pe buză, în partea stângă; mi-a produs o senzație asemănătoare cu cea dinainte, dar mai atenuată. Makiko m-a privit tulburată, apoi a lăsat ochii în jos. După-masă a fost o clipă pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai o aluniță acolo! În același loc ca mine! Privește! În acea clipă, o ploaie de pumni se abate peste capul și spinarea mea, iar Dona Jazmina a apărut ca o furie: - Despărțiți-vă, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu se poate! Despărțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pînă și o mulțime de Înalte fețe bisericești se Îndeletniciseră, e drept, prin America - și nu doar - cu așa ceva, tocmai era un mare scandal. Cu Juan se vedea pentru ultima oară; era destul, nimic nu trebuia să umbrească Întîlnirea lor. Alunița de sub buza de jos; nu departe, un coș, cîteva fire de mustață, un puf, ochii, da, ochii, În lumina asfințitului, nici albaștri, nici verzi, nuanța lor fusese hotărîtă de cei ai mamei, căprui, după cîte Își amintea Thomas, o privise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am mai văzut o! Unde, când, la cine? Aha, aha! La domnul Ștefan pescarul, colegul lui fiu-meu! A mai privit atent alunița, apoi cele trei fire de păr inestetice și ceea ce se putea vedea din fața
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am mai văzut o! Unde, când, la cine? Aha, aha! La domnul Ștefan pescarul, colegul lui fiu-meu! A mai privit atent alunița, apoi cele trei fire de păr inestetice și ceea ce se putea vedea din fața mortului. Apoi i-a pus degetul pe gât, nu mai avea puls, dar când a ținut sticla lanternei aproape de buzele mortului, așa cum mai făcuse de multe ori
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
prințesei,cât și interiorul iatacului ei.La plecare îi fură brățara de pe încheietura mâinii. Nivelul 4.La Roma,romulanul se lăuda în fața lui Dan că a cucerit-o pe Hera.Ii povesti despre camera prințesei,despre tablourile ei impresioniste,despre alunița ei și în final îi arătă brățara. Dan o crezu pe Hera vinovată și îi dădu romulanului inelul cu diamante.Apoi,îi scrise lui Pisano,un prieten și gentilom din Britania,cerându-i s-o conducă pe Imogen la Milford-Haven
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
microfon în mână, aproape ca și cum ar fi fost pe cale să „spună“ o carte, părul ei blond, care, de altfel, semăna cu părul mamei mele, era răsucit și strâns pe creștet și avea ochelari cu rame de plastic violet. Și o aluniță mică-mică la rădăcina nasului. Nu o voi uita niciodată. în fața ei se afla un grup mic de ascultători. Cei mai mulți se mișcau un pic neliniștiți înainte și înapoi. Pe reverul taiorului bleumarin femeia avea un trandafir mic, roșu. Cum am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
IV, București, E.S.P.L.A., 1965, p. 32. footnote>. Personajul trebuie să fie un mesager al autorului, prezentat direct, prin acte semnificative, nefiind nevoie să se povestească, ci să facă tot ce este „în stare să facă”. Pentru Caragiale amanuntele nesemnificative sunt „alunițe istorice” iar analizele psihologice sunt „marafeturi uzate” și nu trebuie aplicate în practica creației. Principiul adecvării personajului cu mediul, al legăturii artei cu realitatea este exemplificat printr-o povestire plină de tâlc despre viziunea artistului (un școlar pus pe șotii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și valul alinător ce i-a urmat; în ciuda faptului că nu s-a mai repetat niciodată, Carol se simțea legată de Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum mă vezi și cum te văd. Amabil până în măduva oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luăm primul avion spre Camp MacArthur. — Bine, domnule, răspunse maiorul. Conversația cu Fort Dix se întrerupse. Russ îmi spuse: — Harry are gripă. Ce-ai zice de-o călătorie la New Jersey, istețule? — Vorbești serios? Dacă soldatul ăla o să pomenească de alunițele de pe fundul lui Elizabeth, da. — Întreabă-l despre crestături. Chestiile care n-au apărut în ziare. Russ clătină din cap. — Nu. I-ar putea înfierbânta imaginația. Dacă-i pe bune, ne ducem acolo pe șest și ne întoarcem din Jersey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de rău. Și cred că Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că fata avea trei alunițe închise la culoare pe buca stângă a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai privi o dată, cu nedumerire, câteva plăcuțe cu inscripții bizare, Își trecu iar mâna peste față și, fără să mai stea pe gânduri, urmă o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una dintre uși. Intră si el cu ezitare și nimeri Într-o cameră luminoasă, cu un dulap plin de tot felul de obiecte necunoscute, un pat Îngust, acoperit cu ceva lucios și o masă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ușă? Vru să spună ceva, dar descoperi surprinderea femeii de dinaintea lui, care Îl fixa acum cu privirea. Ești actor sau ce Dumnezeu ești? mai spuse ea și o strigă pe Matilda să-l poftească pe omul acesta afară imediat. Matilda, cu alunița ei mare În barbă, Își făcu apariția din camera alăturată și-l conduse pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]