1,290 matches
-
a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-a surprins această latură a lui ascunsă, umbroasă, spectrală. Nu a mai avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
braț, pe care e desenat un semn ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al reîntregirii cuplului. I-aș spune mai degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i soluția, este neapărată nevoie să dați impresia unor aventurieri adevărați, nu știam cum s-o întorc ca să vă dați seama unde voiam să bat. Băieții buni la toate, care știu și să vorbească și să tragă cu arma, cu alură de intelectuali și derbedei în același timp, pregătiți atît pentru improvizație, cît și pentru previzibil. Cu atitudinea asta este practic imposibil să dăm greș, zice Monte Cristo. Mie cel puțin îmi vine ca o mănușă. Știți foarte bine că filmele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o literă a numelui său: „Distrugere demență detracare / Orgie onanism oligofren / Matol matoală mofturi miștocare / Indiferență ins ipochimen / Nu ne negăm nesocotind natura? / Iluziile iscă isterii? / Cu ce curaj comandă corcitura / Denaturând divine datorii? / Indu ispita iederii hilare / Amplifică-i alura alarmant / Mizeria mustiva mult mai mare / Asupra ahtiatului actant / Nimicnicia neamul nu-l nutrește / Trufia toacă totul tâlhărește.“ Sonetele par produse cu ajutorul unei mașini de versificat. Ni-l imaginăm pe poet învârtind la manivela acestei mașini din care iese o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi zăpadă? — Am pus roți adaptate pentru iarnă, că am prevăzut că la întoarcere timpul se va schimba. Nu trebuie să te temi când ești la mine. De fapt, Cecilia întotdeauna se simțise în siguranță în preajma lui Matei. Avea acea alură de persoană ocrotitoare, care îți dădea deplină încredere în orice fel de situație. Fără aceste sentimente n-ar fi plecat spre Sinaia. După o noapte, ninsoarea încetase, cerul se limpezise, soarele se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu se mai simțiseră niciodată. Au dansat pentru ei, pentru iubirea lor acomodându-și pașii ritmului muzicii. Cecilia părea un fulg în brațele lui Matei, atât de ușoară și atât de fermecătoare. Nu avea o ținută de seară, dar avea alura unei fete atrăgătoare, cu multă personalitate, cu mult bun simț și ceva împrumutase din lumea occidentală. După ultimul lor dans, au mers la culcare hotărându se ca a doua zi să se trezească devreme ca să meargă la București, să prindă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe care uitase sau nu voise să-l dea jos înainte de culcare. Brațele-i dezgolite deasupra plapomei parcă l îmbia să se ducă lângă ea. Somnul dă oamenilor o undă de mister, de aceea când te trezești ai o altă alură decât în timpul cât ai dormit. Prin ochii lui și ai iubirii pentru Cecilia, Matei o vedea senină, proaspătă, senzuală, într-un cuvânt fermecătoare. Pentru că trecuse de ora zece s-a apropiat de patul ei pregătindu-i o trezire meritată de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fără poticniri către locul 166 Rareș Tiron pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nenumărate erau aplicate dimineața ore întregi. Cremele de noapte erau spălate și Camelia aplica alte creme, de zi, fonduri de ten, anticearcăne, pudre, gene false... Bart nu o putea înțelege și pace! Pomădată și machiată savant, Camelia nu mai avea alură de femeie. Semăna, e drept, cu o păpușă Barbie, vopsită savant... Altceva dorea el de la o femeie, prospețime, naturalețe... Cum de nu-și dăduse seama că femeia aceasta nu era așa?! Unde îi fusese capul când se însurase?! Degeaba îi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cehilor Katerine Chrobokova și Milan Pal'a, germanului Ruth Forsbach, francezului Vincent Rigot, ori a scoțienilor din Inchcolm New Music Ensemble. Când posezi un castel ca The Archiepiscopal Chateau, cu impozanta lui sală a tronului, devenită Assembly Hall, cu împănata alură cinegetică a sălii de jocuri (totodată fumoar), în prezent Hunting Hall și, nu în ultimul rând, cu generoasa lui pinacotecă adăpostită în somptuoasa Art Gallery, poți să speri la colaborarea unor invitați de marcă ce populează lumea muzicii contemporane: Daniel
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
senin-amară, scutită de comple- zențele factice. Ar fi vorba de „fragilii parcimonioși“ ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fața chestionarului, de „circumspecții“ ce s-au făcut ghem, „scoțîndu-și țepii ca un arici“, de „logoreicii“ provocatori de suspiciuni, cu o alură cu atît mai „impură“ cu cît mai părelnic „disponibili“. Deoarece Dora Pavel și-a însușit lecția vieții conform căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide uneori prin aprofundarea primei ipostaze ce
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
fără griji pentru sănătatea fiului lor, îl uită în mașină pentru a se hârjoni etc. Bruno are ceva dintr-un Gavroche emancipat, - la un moment dat se joacă cu o vergea de fier pleznind apa distrat -, iar Sonia o anumită alură vestimentară a anilor '60 care-i conferă o notă nu demodată, ci mai degrabă provincială, conformistă, cuminte atunci când nu îmbracă același tip de geacă pe care o poartă și prietenul ei. Dincolo de senzualitatea ei jucată copilăros se află însă un
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
a demisiona de la România liberă la 1 ianuarie 2007, ceea ce îi îngăduie a se consacra creației literare, satisfăcută pînă atunci doar sporadic. Amplul poem al lui Ion Zubașcu, intitulat Omul disponibil (d-sa îl numește, nu fără noimă, „epopee") are alura unei opere ce dă seama unei vieți întregi. Început în jurul anului 1980, publicat de-a lungul timpului doar fragmentar, frecvent mutilat de tăieturile nemiloase ale cenzurii, reprezintă, după cum ne încredințează autorul său, o creație deschisă: „La acest cîntec voi lucra
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
impresia unui catalog de imbolduri lascive nedecantate, aflate într-o stare primară, în adîncul sufletesc tulbure al unei ființe austere. Vedem în Mariana Filimon o distinsă reprezentantă a unui postsimbolism indigen, ale cărui teme le învestește cu semnificații împrospătate, de alură existențialistă.
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
fie "primul cititor" al său, scriitorul urgisit, cu un apreciabil rodaj în lumea teatrului, nutrea s-ar zice o iluzie aiuritoare, pe care n-am putea-o aprecia decît fie ca un act histrionic, fie ca o "magie" cu diabolică alură și cîtuși de puțin ca o abdicare de la sfredelitoarea-i luciditate de "lup singuratic" ce reamintea, excedat, că "pînă și o fiară poate obosi". Astfel demonia virulentă a epocii se răsfrîngea în textul lui Bulgakov ca și-n bizarul său
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
lamartinismul lor, cît prin transfigurarea acestuia într-o variantă de poezie cu totul personală. Această arie a poeziei lui Alexandrescu devine memorabilă dintr-o rațiune mai greu perceptibilă la prima vedere. Versul amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu excelează prin pitoresc sau originalitate - abundă mai degrabă termeni noționali-abstracți -, figurile de stil rămîn previzibile și evocă limbajul poetic neoclasic (personificări, sinecdoce, catacreze obosite, epitete generale și șterse); însăși prozodia e uneori deficitară, ritmul nu e
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
fi târșâit picioarele până în boxa martorilor și acolo ar fi pițigăiat, da, domnilor, am intrat în fata aceea și dumnealui, adică inculpatul, nu s-a lăsat până nu m-a scos de acolo, atunci tot procesul ar fi dobândit o alură fantastică, judecătorii corupți sau cinstiți s-ar fi ridicat de la mesele lor, s-ar fi dezbrăcat de robe și pe rând, unul câte unul, ar fi părăsit sala visători, cum să judece ei nejudecabilul?" Diavolul însă nu a apărut, iar
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
această oglindă, sau în prejma ei, vor fi ilustrate, de fapt, cele trei vârste sau trepte ale vieții unei femei, tinerețea Albei ca Zăpada, întrezărită cu furie în apele oglinzii de mașteră, apoi maturitatea târzie a femeii moderne (regina are alura și costumul unui top model) care încearcă adesea, în zilele noastre, să-și prelungească tinerețea cu mijloace artificiale și bătrânețea, deocamdată doar mimată de mama vitregă, care în hainele unei bătrâne va încerca să o amăgească pe tânăra ei rivală
Un basm pentru adulți by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7813_a_9138]
-
lumea e ideologia și cea de-a doua este banul, a treia trebuie să fie libertatea. Potrivit autorilor, libertatea e taina persoanei umane. Spuse dintr-o dată și pe nepusă masă, cuvintele acestea sună uriaș, straniu și bombastic. Ele au exact alura acelor adevăruri pe care ideologia drepturilor omului a știut să le compromită atît de bine încît am ajuns să credem că numai o conștiință tribală și înapoiată mai poate pronunța astăzi cuvinte ca libertate, națiune, tradiție sau biserică. Culți și
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
în spatele vreunei căruțe rătăcite prin zonele centrale. Contrastele imediat remarcate de ochiul vizitatorilor străini sunt admirabil puse în pagină de Dan Ciachir: "În perioada interbelică, Bucureștiul rămăsese fidel tradiției sale de oraș al contrastelor. Discrepanța pitorescă dintre cartierele patriarhale cu alură orientală și centrul occidentalizat, dintre formațiile de jazz cu soliști îmbrăcați în smoching și tarafurile de lăutari cu nelipsitul țambal îi uimeau pe vizitatorii străini ai Capitalei noastre. Contrastele sociale, inerente unei metropole, opuneau pe invalidul de război, cerșind cu
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
sarea și piperul fascinației exercitate de druizi asupra posterității. Straniu e că în preambul autorul simte nevoia să precizeze că volumul nu este nici tratat de istorie și nici lucrare de vulgarizare, ci mai curînd o investigație care împrumută deseori alura unei... anchete polițiste. Pe moment, cititorul nu intuiește dacă arheologul o spune în glumă sau cu o mină serioasă, dar apoi, străbătînd cartea, găsește o explicație pentru această surprinzătoare analogie. Căci e greu de crezut că un istoric, comparîndu-și propriul
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
apoi, străbătînd cartea, găsește o explicație pentru această surprinzătoare analogie. Căci e greu de crezut că un istoric, comparîndu-și propriul volum cu un roman polițist, nu-și dă seama că în felul acesta îi răpește credibilitatea. Explicația analogiei stă în alura de crestomație a volumului. E posibil ca textele care reprezintă capitolele cărții să fi fost scrise la perioade diferite și cu scopuri diferite, iar în momentul cînd Brunaux și-a pus problema reunirii lor într-un volum, a constat stufoșenia
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
Gheorghe Grigurcu Cioran e, la ora actuală, probabil cel mai comentat autor român. Cum s-ar putea explica imensa vogă de care se bucură într-o postumitate ce are alura de-a răscumpăra deceniile în care se vedea, în propria-i patrie, fie pus la index și "interpretat" printr-o univocitate a respingerii dirijate, fie publicat cu maximă parcimonie, împins spre marginea atenției? Mai întîi se cuvine admis actul însuși
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
lava blestemului / în melcul de zgură / stîncă și pămînt scufundate pe scări și spirale / în auzul de apă" (Continent surpat). Performanțele acestei dezagregări fără rest sunt amănuntele ei plastice surprinse de un ochi înghețat, în așa fel încît imaginarul capătă alura obiectivității. Lirismul are un caracter centrifug, se detașează de emitentul său prin fiorul ororilor maxime. Mareele barbare înfulecă tot ce ființează, corbii înșurubează cadavrele pe un cîmp metalic, de sub burțile cailor se propagă un jaf ca o vînătaie, orașul e
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]