337 matches
-
reușită în registru literar dincolo de lectura efemer-contextuală a momentului, ni-l revelează, de pildă, pe Nicolae Prelipceanu drept un poet dizident. Autori de "utopii negative", precum Bujor Nedelcovici sau eu însumi, în Fisura, s-ar alătura acestui gen de dizidență aluzivă, căreia i-ar aparține, între alții, și Ștefan Agopian, Augustin Buzura ori Mircea Cărtărescu. Cred, însă, că trebuie să respectăm ceea ce e de respectat în atitudinea fățiș-dizidentă a lui Goma, Tudoran, Deșliu, Dinescu și nu mulți alții. Cît despre dizidența
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
să se supere Marele Licurici pe noi!" Notele specifice ale explicațiilor (care accentuează ideea de "control") par a privi mai mult termenul mare decît pe licurici. Exemplele din presă nu prea confirmă încercările de explicație de mai sus; cele mai multe sînt aluzive, trimițînd la presupusul citat prezidențial și evocînd - chiar în editoriale și în rubrici de "Analize și comentarii" - vorba vulgară și protagoniștii fabulei. Aluzia tinde să stabilizeze identificarea Marelui Licurici cu SUA: "Marele Licurici, generos doar cu Ungaria" (titlu, Gândul, 17
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
în versurile scrise înainte de sfîrșitul secolului al XlX-lea. Ca poet, Duiliu Zamfirescu a încercat să filtreze romantismul, concentrîndu-se asupra unui efort de dominare a versului și idealizînd perfecțiunea formală. Cele mai interesante compoziții rămîn evocările simbolice de natură, pastelurile aluzive și delicate, unde peisajul degajă o melancolie incurabilă (Vara, Iulie, La o fîntînă). În chip simptomatic, nu peisajul mediteranean și nici amintirile latine nu-i oferă lui Zamfirescu material pentru poezie originală, ci rememorarea peisajului românesc, în momentele cînd se
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
a certitudinii, aici - în Mateiu I. Caragiale: recitiri - ele sunt repuse în poziția cuvenită. Atât de categoric încât devin chei de interpretare ale capitolelor, modalități de schimbare a cadrului cinematografic. Autori complet obscuri de pornografie când mai groasă, când mai aluzivă, ca Louis Protat sau Monselet concurează cu nume grele, ca Diderot și La Fontaine, dar ilustrate în pasaje - o spune chiar autorul studiului - la fel de greu identificabile. Deși cu aparența unui liniar exercițiu de bibliografie, demersul e îndeajuns de complex și
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola cifrul "șopârlei", care a dominat până acum discuția despre comunicarea aluzivă, și de a planta în loc câteva problematizări de critică literară. Voi porni de la texte de Marin Sorescu, considerat, înainte de 1989, unul dintre specialiștii în materie. El chiar încearcă să povestească ce e cu aluziile, într-o schiță de confesiune asupra
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
dimensiune a personalității lui Constantin M. Popa, spirit rafinat și abulic, captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
de complexe și isterii scos la înaintare, pentru ce, pentru victorii mici, eșecuri suportabile, finalmente o realitate lejeră funcționând pe principiul perfuziei." Prozele vechi și noi De această dată "beneficiem" de alt gen de proză: i-am zis ironică și aluzivă pentru că, încă din titlul volumului de proze scurte semnate de Vasile Gogea semnalele citatului și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
în afara taberei. Densă, acută, aceasta ar fi putut figura, compozițional și independent, în cuprinsul Vieții de aruncat. Foarte interesant, în ce-o privește, e că, deși nu trădează vreo cheie ascunsă, ascultătorii așa o percep. Ca pe-o povestire politic aluzivă. Adolescenții devin dintr-o dată prudenți, încercând să se pună în mintea decidenților. Se scuză, parcă, înainte de a fi acuzați de cineva. N-o vor face pe aceasta câștigătoare, gândesc Mihai & Co. la unison, pentru că prea ar ieși scandal. Ei, niște
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția de a transforma drama istorică despre Ștefan în basm dramatizat. Cînd eroii își pierd identitatea documentară, ei dobîndesc contururi vagi, creatoare de atmosferă; gesturile lor abia schițate, hieratice, se combină cu un limbaj aluziv. I s-a reproșat lui Delavrancea frecventa utilizare a muntenismelor într-o trilogie din istoria Moldovei, dar faptul nu prezintă prea mare importanță: ca și în basme, e vorba aici de un discurs inventat, artificial, potrivit pentru o piesă ce
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Astăzi, domnul Traian Băsescu a făcut un atac foarte puternic, la Victor Ponta, la Comisia Nana, la Gabriela Firea. Nu discut câtă dreptate are sau nu, vorbesc despre atacul pe fond, foarte puternic și a fost nelalocul lui acest pasaj aluziv, insinuant la concediile lui Florentin Pandele, la norocul sau ghinioul pe care îl poartă doamna Firea unor bărbați sau altora. Este un lucru inacceptabil”, a spus liderul liberal. El a subliniat că nu a recurs niciodată la declarații de genul
De Ce îl critică Antonescu pe Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30998_a_32323]
-
nuanță în plus întregii discuții despre disidență care animă mai toate revistele culturale în ultimele două-trei săptămâni. Iată cum descrie cazul autorul textului: „Pentru unii comentatori anticomunismul, mai ales în literatură, trebuia exprimat cu gesturi largi, pretențios și confuz, prin aluzive construcții ideologice. Mulți autori, mai ales cei de mare talent expresiv, au făcut însă un alt gen de opoziție, în aparență fără a exprima împotrivirea. Exactitatea observațiilor lor și talentul formulării discursului sînt suficiente." Dincolo însă de explicitarea contextului istoric
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
nici critic, ci o scriitoare posedînd arta de a-și pune informația într-o matcă de pasiune. Din acest motiv în volum nu vom găsi o istorie a romantismului, cu date și periodizări exacte. Trimiterile cronologice sînt puține, mai degrabă aluzive, Ricarda bazîndu-se pe preștiința cititorului în privința cadrului general. Autoarea nu descrie contexte și conjuncturi, ci analizează teme și profiluri psihologice. Uneori îți dă impresia că i-a cunoscut personal pe protagoniș ti, pînă într-atît de vii par portretele lui Fichte
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
vremea aceea. Marii scriitori din perioada comunistă au fost barochizanți, au cultivat în exces metafora sau alegoria. Nichita Stănescu „vorbea", dar niciodată direct, ci prin metafore. În limbajul metaforei, se spuneau și lucruri despre realitate, dar cenzura accepta aceste trimiteri aluzive. Atât timp cât adevărul nu era mărturisit direct, el trecea de cenzură. Răul pe care l-a făcut comunismul a constat în faptul că a generat o inflație de literatură mincinoasă. Evident, acest lucru a dus la performanțe estetice uluitoare, la o
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Neill, Victor Eftimiu face din Electra un „caz” dar, pe când eroina scriitorului american (de origine irlandezăă este un personaj cu trăsături „în curs a fi descoperite într-o regiune psihică embrionară, unde se pătrunde pe cale treptată, prin indicații sugestive și aluzive”1, Electra autorului român se descoperă de la început, neoferind evoluție caracterologică. Oreste constată nenorocirile abătute asupra neamului său, apoi pedepsește. Finalul ne prezintă un personaj torturat de ideea „neamului ciumat”, aruncând vina asupra sângelui și blestemului strămoșesc; e un erou
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
hrană fiarelor. Un joc pe jumătate infantil, pe jumătate înspăimântător, cu mimi travestiți în urși, pantere și tigri care, prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol, lipsit de apărare și tremurând al condamnatului. Împăratului îi plăcea fantezia aluzivă a spectacolelor cu mimi, capabile să exprime orice emoție prin simplele mișcări ale corpului. Tuturor li se păru binedispus, fără gânduri întunecate, cu toate că vestea despre mesagerul de la Iunit Tentor se răspândise prin palate. În pauză se ridică, își salută prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe holurile și prin amfiteatrele celor de la filologie, unde se puteau auzi remarci și comentarii destul de îndrăznețe, directe sau aluzive, despre ce se întâmpla la Budapesta: Ai dracului, ungurii ăștia, nu ca noi! Când nu le convine ceva, ies cu toții în stradă și-o spun în gura mare!... Să se afle unde trebuie! Păi voi ați mai pomenit mămăligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sinonimică din limba germană cu o altă serie sinonimică din limba română, cu înțeles diferit, dar cu o logică a construcției relevantă. Notele sale sunt și ele foarte prețioase unui cititor nefamiliarizat cu actualitatea culturală germană, pentru descifrarea unor mesaje aluzive din text și pentru explicarea suplimentară a unor construcții lexicale mai greu de înțeles. Inteligentă, rafinată, directă, incomodă, iconoclastă, Hertha Müller zugrăvește lumea contemporană în culorile ei reale. Chiar dacă adevărurile din scrisul său continuă să doară, în Germania are reputația
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
vieții din jur. Poem al trecerii-netrecerii, al petrecerii, al vieții așa cum este, unde pe frunza-timp suntem un bob de rouă. Poem al frumuseții clipelor efemere este și haikuul acesta: Negura s-a ridicat - tremurător pe frunză doar un strop Poem aluziv, la balada lui Villon, baladă care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe lucruri se-
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ansamblu unitară. O datorăm celor două plasticiene, pictorițele scenografe Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Fluturii multicolori înfloresc feeric drept simbol efemer al iubirii renăscânde. Sunt evitate, pe bună dreptate, particularizările istorice, trimiterile în timp și în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa aluzivă, un fel de a le face cu ochiul Pneumaticilor. Misterul trinitar? Prea ușor, trebuie să fie altceva dedesubt. Era unul, poate Rubinstein, care, atunci când Îl Întrebaseră dacă crede În Dumnezeu, răspunsese: „O, nu, eu cred... În ceva cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o mulțumire cremoasă, aproape fizică. Constance, sau „Constanza“, cum o apostrofa uneori, prin asociere cu țara În care se cunoscuseră, se plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit îmbrăcate în aur, necalicindu-se nici să-i anestezieze, trăznindu-i astfel cu bulbul unui ciocan de tâmplărie în cap. Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destrămate și seci. Doar arareori, când crema finilor degustători ai orașului București repera o cucoană, pornită în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
7-13 iulie 2011 am scris în extaz despre cele două CD-uri mateine de la Huma nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigra nate, bijuterile, bubele, fantasmele și sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureș făcea o creație amețitoare - pentru mine egală performanței din Richard III-ul regizat de Mihai Măniu țiu la Odeon
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Acest final sugerează că Manea a vrut să recurgă la o povestire pe care orice școlar din România ar fi citit-o, O făclie de Paște, a scriitorului român din secolul al XIX-lea I.L. Caragiale - ca la un intertext aluziv și ironic. Personajul principal al lui Caragiale este Leiba Zibal, un evreu, un hangiu de țară și un negustor de vinuri, care e terorizat de o fostă slugă, brutalul țăran Gheorghe. Răzbunarea lui Gheorghe fusese anunțată pentru noaptea de Înviere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
determină să intre brusc pe ușa unui magazin. Nu-l interesa nici numele lui, și nici nu apucă să-și facă vreo idee despre ceea ce vindea. Înăuntru se simțea miros de fetru nou și apă de colonie de o familiaritate aluzivă. A mai fost odată pe aici, cu mult timp în urmă. De fapt, ultima sa vizită la magazinul de pălării nemțești de pe Strada Morskaia a avut loc imediat după sosirea sa în St Petersburg. În acelel zile, straiele sale erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]