2,101 matches
-
cu ea în Iași, modul în care m-a primit familia ei pentru mine, care am fost fără familie, crescut prin bîlciuri, la Zidul morții, parcă ți-am mai spus, e ceva! Doamne, n-aș vrea s-o pierd! Mă amăgesc cu gîndul că, dacă prietena ei joacă în piesă, ar putea să rămînă la spectacol, mîine. La șapte jumate e premiera, da? Absorbit de un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că mi-aș permite?! Mai am încă bun-simț în mine, să știi! Chiar ți-a refuzat invitația? Mihai clatină din cap lung, afirmativ, trădîndu-și părerea de rău. Proasta! Are impresia că ăla o să-și lase nevasta pentru ea... A mai amăgit ăla pînă acum vreo cîteva, chiar și pe una de la voi, de la uzină, o femeie frumoasă, o laborantă. Îmi vine cîteodată să-l iau de guler și să dau cu el de pămînt, dar, îți dai seama, cît timp eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poartă acum Sorina, fiică-sa. "Știi, mi-a spus rîzînd prost trebuie să fi fost s-o las pe aia să-mi scape; știam că voi nu mai sînteți prieteni, nevastă-mea era la maternitate, eu singur cu ea; am amăgit-o să vină acasă la mine, nu la cabinet..." Și, aia s-a speriat, s-a zbătut, a fugit de sub el și n-a mai revenit s-o chireteze, iar eu duc povara... A, tăticu', surîde malițios Lazăr, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un gazetar prost. Își scria comentariile nu cu înfloriturile unui romancier aspirant, ci cu obiectivitatea sobră a unui cronicar. Bull se făcuse ziarist ca să poată fi cu oamenii pe care îi admira: sportivii. Juca rugby destul de bine, dar nu se amăgise niciodată cu ideea că va deveni profesionist. Ca urmare, datorită cunoștințelor sale practice și fluidității pe care o avea în exprimare, articolele sale erau, întâmplător, excelente. De exemplu: „Guggenheim prinde mingea fără efort vizibil, fentează și trece fără probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în altă țară decât Republica Socialistă România, ca să nu zic Republica Populară Română. Tot uitându-mă și eu la gipuri, bildinguri de metal și sticlă, la plasme Sony, Carlsberg, Xsara, la țoape cu laptoape, la bulibașe cu trei nokii, mă amăgesc că viețuiesc în România. Vine însă la intervale regulate dl Ion Iliescu și prăvale iarăși RSR-ul peste mine. De obicei, zbierând. Acum, și pururea, și-n vecii vecilor, într-o aceeași prezentare: „Nu vă privește!!!”. Reporterii de pe Otopeni întrebaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fapte, ființe și principii. Ofițerul - pe care Matei îl botezase nenea, căruia Uca (între noi, luptătorii din Rezistență) îi zicea Generalul, pe care bunicul nostru nici nu-l numea și despre care unchiul nostru, Didi, spunea ăla - încerca să-i amăgească pe frații Florian, să le slăbească vigilența în propria lor cazarmă, apartamentul 40. Iar noi, băieți fiind, deci un fel de curcani tineri, cu mărgelele, penele și instinctele noastre, nu-l lăsam singur cu mama cât timp eram acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
văd pentru prima oară efectiv. Îi văzusem, firește, pe membrii familiei mele și bănuiesc că ar cam fi trebuit să deduc cum arăt eu Însumi după cum arată ei. Însă eram diferiți din atîtea puncte de vedere importante, Încît presupusesem - mă amăgisem presupunînd, Îmi dau seama acum - că sîntem diferiți și din punctul ăsta de vedere. Adevărul este că, atunci cînd m-am văzut pentru prima oară, n-a fost deloc ca și cum aș fi văzut orice alt șobolan. A fost o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
câteva fragmente revelatoare în acest sens și pentru vremurile Antichristului deghizat pe pământ: A lovi Biserica în față este mai puțin primejdios decât a ridica împotriva ei o organizație similară (masoneria presupun), care ar putea, prin aparențele ei, să-i amăgească pe naivi și să-i satisfacă pe ipocriți. A persecuta Biserica înseamnă a o întări; a o contraface înseamnă a o slăbi (prin diverse secte religioase, aflate poate în slujba masoneriei sau alăturându-se acesteia). În neagra eră a ciumei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e la noi. La noi, a face politică înseamnă a ascunde cu abilitate adevărul, a promite în van, a căuta creduli, naivi și a profita din plin de avantajele pozițiilor înalte oferite de votul celor pe care reușești să-i amăgești. Imunitatea pe care și-au asigurat-o prin lege cei puternici este similară lipsei de răspundere. [...] La noi, omul de rând este extaziat în fața puterii primitive și lipsite de scrupule. «Bravo, zice românul, ăsta da bărbat! Nu-i pasă de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
incontestabilă și preocupați de politică și de soarta țării, și nu de altceva, viața politică românească a suferit convulsii și i s-a deformat imaginea în rândul populației. Politicienii noștri s-au specializat doar în arta vorbirii (oratoriei) pentru a amăgi mereu electoratul. Nerespectarea promisiunilor făcute în campaniile electorale demonstrează fie incapacitate, fie reavoință și dezinteres pentru rezolvarea problemelor României. O a treia variantă ia în calcul greutățile insurmontabile sau opoziția dârză din același partid sau a altor partide. În loc să predomine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se ling câinii? — Doar pentru că pot..., zice Evie. Nu-s ca oamenii. Asta-i chiar după ce-am omorât o zi de opt ore la școala de manechine, privindu-ne pielea în oglindă, așa că fac: — Evie, nici să nu te amăgești. Am avut notă de trecere la școala de manechine numai pentru că Evie a coborât media. Își dădea cu rujuri de-o culoare pe care te-ai aștepta s-o vezi la rădăcina unui penis. Își dădea cu atâta fond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o organizație care n-avea nimic din toate acestea cinste, adevăr, iubire de țară, dreptate. Iar ca să vezi în totul pădurea, trebuia să nu rămîi vrăjit de fiece copac în parte. Trebuia să iubești Adevărul și să nu te lași amăgit de măruntele "adevăruri"' care-ți ies în cale. Poate era cam patetic, cam exagerat în felul cum se gîndea, însă știa că gîndește bine. Dintre toți doar Leonard Bîlbîie avea această capacitate de a se detașa, de a vedea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sunt aleșii! Ei sunt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă‑te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrând parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o seriozitate uimitoare. Nerușinatul asta reușește tot ce-și propune și nimeni nu-ndrăznește să-l contrazică. Noroc că nu și-a propus decât să devină Navigator-Căpitan, căci altfel nu i-ar fi fost greu s-ajungă rege. —Eu nu amăgesc pe nimeni, replică Tapú Tetuanúi la fel de serios. Nu fac altceva decât să gândesc, pentru că am avut doi profesori care m-au învățat că numai gândind îi putem înfrunta pe cei mai puternici că noi. Dacă Miti Matái n-ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rău. Las-o dracului de bicicletă, scrâșni fata. De ce nu vrei să te mai întâlnești cu mine? Ce ți-am făcut? Nu mi-ai făcut nimic, Luana, nu te mai chinui. Atunci? Băiatul ar fi dat orice s-o poată amăgi cât mai frumos, cât mai convingător și ea să intre în casă cu inima împăcată. Din nefericire, începu să se scuze copilărește și fata țâșni în picioare ațâțată de vorbele lui goale. Mă crezi proastă, Renar? Nimic nu mă enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu îmfrigurare în fața facultății. Învățată ca el să fie deja acolo când iese ea, privea acum pierdută în lungul străzii. Dădu roată de câteva ori împrejurul clădirii, gândind că el venise totuși dar n-o văzuse. După un ceas, își amăgi sufletul că poate mai zăbovise încă o zi acasă, în sânul familiei. În tramvai prinse speranță, imaginându-și ce-ar fi dacă l-ar găsi așteptând-o în fața blocului. Ernest nu apăru nici în ziua următoare. Cu inima strânsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul cel mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu orice preț, pentru ea. Să-și calce pe inimă și să meargă la medic, să-i facă un copil și să vadă, în acest fel, căsnicia lor consolidată. Se considera unicul vinovat de situația în care se aflau. Se amăgise, amarnic, crezând că tot ceea ce face e doar pentru ea. Îi plăcea să colinde țara în lung și-n lat, să se împăuneze că face bani, îl sufoca fiecare oră petrecută între cei patru pereți ai casei, lipsit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
prea aproape de mine, în casa fără uși, în afară de cîinele meu. Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i a bine. L-am părăsit din nou pe Russ, cum am mai facut-o pe timpuri apuse, dar amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez la îndemînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luăm din loc pînă nu se îngroașă gluma, spune. Ufff, dacă ar fi așa de simplu, n-are încotro decît s-o spună cu voce tare, asta este, ufff, în situații din astea limită trebuie să tragi de timp, să amăgești, să înșiri vrute și nevrute, doar ca să mai cîștigi cîteva minuțele, adică vrei să spui că de fapt tot timpul ăsta ne-ai reținut aici cu bună știință, se indignează Angelina, sau că ne-ai făcut părtașe la un complot fără să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alta, își reia Roja șirul gîndurilor, o țară întreagă pusă la zid de niște mîini criminale, mii de oameni transformați în ținte vii, străzi, orașe întregi umplute de sînge, pentru ce? Pentru o viață mai bună, este tentat să se amăgească și el la fel cum o face grosul populației, să se lase luat de val, de mîine România va arăta cu totul altfel, cu toții vom uita coșmarul trecutului, ne vom trezi într-o altă lume, mult mai bună și mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
convingerea că situația se va îmbunătăți. Știam că totul se va rezolva cu bine. Dar nimic nu se întîmplă dacă toată inițiativa noastră se reduce doar la speranță. Speranța este doar un sedativ, o modalitate foarte ingenioasă de a ne amăgi singuri. Pe cine așteptăm? Ce așteptăm? Pe Dumnezeu? Destinul? Dumnezeu nu este o dădacă universală care ne răsplătește dacă stăm cu mîinile în sîn. De aceea este foarte adevărat proverbul care spune că cel ce cîntă doar melodia speranței, se
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]