405 matches
-
căznea fonetic cu dicționarul în mână - moni. De fapt, pe aia a respectat-o cel mai mult. Nu e vorba că săraca pronunța cum citea. Nu, vorba e că pur și sim plu citea. Celelalte, ceilalți vorbeau după ureche. Asta, amărâta asta de buzoiancă pe care o chema, Dumnezeu știe de ce, Amalia, citea cărți, da, dar era afonă. Citea, dar nu-i funcționa urechea. Se zgâia în Le Figaro la terasă, dar nu înțelegea nimic când chel nerul o întreba dacă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ar fi. Lui îi place atît de mult observația, sau scuză mea că de ce devii brutal, ... cînd ești fricos, mă rog, încît se apucă să treacă formulă mea în carnețelul lui cu pătrațele în care își notează lipsurile tehnice ale amărîtei lui de Dacii de învățat șofatul. Stăm cu mașina oprită pe marginea trotuarului claxonați copios de camioanele grele, desi instructorul m-a pus să apăs pe butonul de avarii, nu mai zic că pe geamul dindărăt (lunetă) pe care scrie
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
și de Monsieur Monsü și de atrocitățile indescriptibile din puțurile în care coboram, la păianjeni și fiare, dar le regăseam pe toate în lumea reală, amplificate, tari și reci ca granitul din pavaj, fă-rîmicioase ca ipsosul statuilor, moi ca sânii amărâtelor de gospodine, cu veșnicele sacoșe ce le lungeau mâinile până la genunchi. Căci nu era din țeasta mea și nici din manuscrisul meu muncitorul care, la o coadă ce nu mai era coadă, ci o terciuire de corpuri omenești, o năvală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umărul ei drept, o făcu să se abțină. Priviră în tăcere cum operatorii ies din sală după care, ca la un semn, toți trei răsuflară adânc. - Nu știam cum să mai trag de timp, zise Oksana într-un târziu. Dacă amărâta aia nu lua în serios jignirea mea, chiar că nu mai aveam nici o soluție. Pe o ușă mai mică intră Șestov. - Gata. Băiatul ăla era să moară din cauza încordării și a suprasolicitării. Am reușit sa declanșăm atacul sincron din trei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de specialitate pe care îl folosea mai nou: — Inele și zăbală, eh?, bronz, se pare din stratul timpuriu. Și tot el era cel care reușise să-și adauge la colecție o piesă de metal, în timp ce eu nu aveam decât niște amărâte de cioburi și nici măcar nu știam ce înseamnă cuvântul „dârlog“. Cum aș fi putut, fără noțiunea unui lucru legat de frâu, să găsesc obiectul sub frunze și pietre? Dar în timp ce mă chinuiam încă, privirea mea a rămas ațintită în grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dârzenie (îi plăceau whisky-ul și mâncarea bună), se retrăgea într-un târziu și se încingea apoi o caterincă de mai mare dragul. Nu a refuzat nici un turneu, juca oriunde, îi plăcea la nebunie să urce pe scenă, oricât de amărâtă ar fi fost ea; în sală oamenii se strângeau unii în alții și ascultau incredibila, dar atât de adevărata poveste a femeii care își apăra dreptul la viață și la iubire. Apoi, dintr-un motiv oarecare - cred că Marcela se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în boale, ca român te fericesc și te gratulez, dar ca derector ce mă aflu, te bag în pizda lu’ mumă-ta, că n-am pus geană pe geană. Ai și strâmbat pereții dând-o cu capul de ei pe amărâta aia. ― Maestre, poporul german trebuie pedepsit pentru războaiele astea netrebnice din veacul ce cu onoare slujim, hotărăște Johnny - și la așa datorie împlinită, nu mai are nimeni nici un comentariu. Venim acasă de la Paris, Vasilica îl așteaptă plângând pe Vasile al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din proprie inițiativă. Recunosc că m-am lăsat dus de nas la început, îl întrerupe Poștașul, cuvîntul America a avut întotdeauna o rezonanță care îmi inspira încredere, dom’ Colonel, recunoaște, cine s-ar fi gîndit că pînă și la o amărîtă de bisericuță din Falls Church se trăgeau sfori de ani buni de zile? Cuibușor de nebunii, își reia Bătrînul ideea, uite ce zice, 250 de membri ai comunității românești locale au venit pentru a asista la o comemorare oficială în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
același Plafar, n-ar fi avut nici o șansă să ațipească decît spre dimineață. Singurul obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea de pe urma cărora toate amintirile plăcute cu care rămîi încap într-o amărîtă de ceașcă de ceai? Restul nu înseamnă altceva decît nervi, tensiune, certuri și corvoadă. Nu se mai simțea în stare să continue așa, chiar dacă pe Curist nu-l mai vedea decît de cîteva ori pe lună. Asta o făcea s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bisericile, nu îi era de ajuns că ne călcase toate drepturile în picioare, urma s-o facă și pe asta, am apucat-o de umeri să-și revină, eram acolo, de cine-ți pasă ție mai mult, Angelina, de o amărîtă de construcție sau de mine? am întrebat-o, iar asta a terminat-o, cum puteam să pun eu în balanță o asemenea problemă, că nu aveam pic de suflet și minte, degeaba am încercat să-i explic că astfel de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și depăși iritarea, Chris deveni foarte grijuliu. Întrebă ce se întâmplase. Rușinea fără margini pricinuită de familia ei o împiedică să-i spună totul. Pentru el devenise spirituală, veselă, deschisă, chiar sofisticată, după standardele locale. De fapt, era doar o amărâtă crescută de niște bigoți, cu un frate bleg care reușise să regreseze până la stadiul de sugar. Urgență de familie, se mulțumi ea să repete. —Când te întorci? Îi spuse că tocmai plătise cu slujba pentru această urgență. Galant, Chris înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
flăcări. —Cum ai să intri la mine-n casă, după el? Când ea nu răspunse nimic, umerii îi căzură. Mă rog, presupun că, dacă te pot opera pe creier fără ca măcar să-ți dai seama, probabil că au și cheile de la amărâta ta de casă. Îl întreabă pe Mark Schluter cine crede că ar trebui să fie. Pare ușor, dar toate întrebările lor au mici șiretlicuri. Întotdeauna înseamnă mai mult decât ți se pare. Dumnezeu știe de ce, dar încearcă să-l prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e mai simplu creierul, cu atât mai lentă e uitarea. La o râmă, poate că iubirea nu s-ar stinge niciodată. Mark luă lăbuțele animalului său și începu să danseze cu el vals, fără prea multă convingere. —Uită-te la amărâta asta! Nici măcar nu știe cine nu e. Cineva a dresat-o să fie cățeaua mea și acum nici măcar nu mai știe cine altcineva să fie. Presupun că o să trebuiască să am grijă de tine, nu-i așa, fetițo? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știți cum este cu realitatea, totul va fi pus la loc. „Eu sunt un văr de-al proprietăresei”, i-a spus bătrânul și a Început să râdă, „Ha, ha, ha, s-a mutat la Bellu cotoroanța, și-a făcut cavou amărâta”. „Nu permit. Nu permit nimănui. Nu permit sub nici o formă, nu permit! Și eu și ea, Ecaterina, așa o chema, Ecaterina, am suferit toată viața! Ecaterina era o doamnă, o prințesă, o crăiasă, da, domnule, și copiii strigau, Ecaterino, vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mănâncă, ce ești tu, muncitor?, sau ești de la emisiunea Reflector, și tace Într-un târziu, căci vorbele lui zboară În gol și rămâne cu amărăciunea lui și a Mărășeștilor, și cu gândul că iar trebuie să se interneze pentru o amărâtă de pensie, În timp ce la radio Începe Poemul simfonic Don Juan de Richard Strauss, cu Orchestra Simfonică N.B.C., dirijată de Arturo Toscanini și când se termină Înfuleci o tocană și o tulești la serviciu, astăzi ești de gardă la I.C.R.M., tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sprâncene. — Nu crezi că e puțin cam târziu să devii dintr-odată sfioasă? La urma urmelor, ești acum o adulterină în toată regula din moment ce ești încă oficial măritată. —Mai amintește-mi o dată: de ce te consider prietena mea? am întrebat-o amărâtă. Oricum, am fost prea emoționată și jenată ca să fiu atentă la ce se întâmpla. Nu știam regulile, ce trebuia să fac sau să spun. Vrei să spui că nu ai știut care era momentul cel mai bun să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
copii și nu au nici o idee ce vor face și cine vor fi, odată ce copiii vor fi crescut. E al dracului de înfricoșător! — Îmi doresc să fi fost o prietenă mai bună și să te fi ajutat cumva, am zis amărâtă. Tally își suflă nasul fără grație. — Într-un fel, m-ai ajutat. O să te simți foarte jignită, dar, la dracu’! Obișnuiam să mă uit la viața ta care era în mare aceeași viață din facultate. Te uitai la filme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
altă lucrătură, nu erau patru la fel... Fu rândul lui Constantin Știrbei, cel care în urmă cu treizeci de ani fusese în primejdie să-și piardă brațul drept pentru că furase ovăzul cailor domnești, să se mire: — Hm! Dacă pentru niște amărâte de clanțe de ușă a fost atâta bătaie de cap și atâta cheltuială, își merită soarta Brâncovenii, că prea au fost nesățioși. Auzi, să pună ei să se lucreze clanțele la meșteri argintari și aurari! Și unde? Tocmai la Brașov
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e aspru și presupune o pedeapsă pe măsură. — Omu’ ăla-i bătrân, băi, poate să-ți fie tată, spuse, înfundându-și tot mai adânc mâinile în buzunare. Știi c-a plătit niște bani ca să prindă și el pește pentru o amărâtă de prăjeală? Din pensia lui nenorocită, da, pentru care a muncit o viață de om și abia se ajunge, și tu vii să-i strici, să-i dai peste cap... Cui a plătit, prietene? L-am întrebat și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar el, unul, nu se plânge. Gata! S-a săturat până peste cap de ifosele Mirelei. Cum se mai încăpățâna să creadă și să-l facă și pe el să creadă că ea e altceva decât e de fapt. O amărâtă, asta e, care după ce c-o ajuți, mâncându-ți de sub unghii și făcând niște sacrificii, mai strâmbă și din nas și dă cu mucii-n fasole. Curva asta de doi lei, fără nici un rost pe lume, acum uite că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-are, de cât l-a bătut soarele-n cap până i s-au uscat creierii. Degeaba dă Mărgărit iarăși să-l întrerupă, amintindu-i că doar el, Rafael, l-a rugat să-l ajute să-i găsească clienți pentru amărâta aia de garsonieră... Rafael o ține pe a lui, pe același ton vindicativ, de răfuială, că omul ar trebui să rămână neclintit în fața grijilor și a greutăților de tot felul, pentru că omu-i o cruce... Peste vreo trei luni, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
eforturi și femeile îi cădeau în brațe... De-abia împlinisem trei anișori și ei erau deja divorțați, îți dai seama?... Iar după asta, din păcate, tata a uitat complet că m-a adus pe lume. Nu plătea nici pensia alimentară, amărâta aia de pensie, mereu trebuia să-l dea mama în judecată și la un moment dat a renunțat... Știu că eram studentă și îmi trebuia o adeverință că-mi dă pensie alimentară, pentru dosarul de bursă de merit, atunci l-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că nu te voi mai vedea niciodată. Am suferit o lună din cauza asta. Te iubesc Încă, dar nu pot deveni peste noapte cea mai bună prietenă a ta. Asta ar fi vrut să-i spună. Dar nu voia să pară amărâtă, nu voia să-l alunge. Nimic, totul e În regulă. Iubitule, vino cât poți de repede... număr deja minutele. În dimineața următoare, când se trezi și se uită pe fereastră, Manhattanul era acoperit cu un strat gros de zăpadă splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine. În cazul în care aș fi uitat, am o mâncărime în scăfârlie care ține musai să-mi reamintească de asta. Și nu cred să fie de-ajuns să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
curând. Aprobarea președintelui mă privește pe mine, iar clientul mă așteptă cu marfa. Locuiește undeva la marginea orașului, iar pe parcursul drumului voi fi Însoțit de un milițian În uniformă. Ai Încredere, nu-mi pun eu pielea În pericol pentru câteva amărâte de scânduri...!!” Ne având alternativă, Tony Pavone Îi oferi bonul de materialul solicitat sperând să fie lăsat În pace. Cu banii rezultați din vânzarea materialului putea trăi boierește un an de zile.Iar dacă, pofta lui de câștig fără muncă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]