1,052 matches
-
nu cunoașteți starea de decădere a milițiilor noastre, după ani și ani de conducere execrabilă. Dacă, În clipa asta, ar trebui să tragem clopotul de război, cine credeți că s-ar prezenta pe Câmpul lui Marte? Câteva mii de negustori amărâți, care nu s-au mai antrenat de cel puțin acum trei ani, slab pregătiți, prost Înarmați, fără ofițeri, fără doctrină, fără disciplină, fără curaj. Iscusiți doar În bătaia cu mâinile goale, se poartă cu o ferocitate prostească față de cei Învinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipă, Dante se simți pierdut, iar apoi se rezemă de lemn pentru a verifica cât era de solid. În ciuda faptului că părea solidă, poarta se legănă sub greutatea trupului său. Poate că, În interior, era Închisă doar cu un zăvor amărât. Sau poate că lemnul, la fel de vechi pe cât era și clădirea, fusese ros de cari. Mai Împinse o dată și poarta mai cedă o bucată. Stărui, apelând la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părinte, prindem drumeți doar ca să mai stăm la o tacla, nu le luăm un ac. Crezi că înțelege careva treaba asta? Ca să poți să vorbești cu ei, trebuie să-i legi. Vă simțiți singuri? - întrebă Metodiu. — Puțin spus „singuri”! - răspunse amărât lotrul. în codru, dacă n-ai treabă, te simți prost. A sta-n codru nu-i mirare, a fi lotru-i lucru mare - zise Stănciuiescu Demeter. Dar voi, oameni buni, ziceți că faceți dreptate. Cui faceți voi dreptate? - întrebă Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atât el, cât și Suleiman duceau dorul unei femei cu care să împartă patul în fiecare noapte, dar știau foarte bine că nu aveau multe șanse să-și găsească perechea, când tot ce puteau să ofere erau doar un puț amărât, câteva straturi de zarzavat, trei palmieri și o duzină de capre și cămile. Sărăcia poate fi mult mai dezolantă când o compari cu bogăția; în seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
S-ar putea ca în momentul ăsta mama să fie îngrijorată fiindcă n-am sunat-o de două zile. — Dacă e așa cum spui și poți vorbi din Tenere în Italia, fără îndoială că suntem de râsul lumii - spuse Gacel Sayah, amărât și din ce în ce mai dezorientat. Oricât m-aș strădui, nu voi reuși niciodată să înțeleg cum poate cineva să formeze un număr de telefon din deșert și altcineva poate să-i răspundă de la celălalt capăt al lumii. Asta se cheamă tehnologie. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
alea văzute și răzvăzute ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și neavînd altă carte decît biblia ar trebui s-o Învăț pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el acolo, amărît, fără căpătîi, un pechinez, că e așa de atașat mititelu, mai devotat ca un copil, de-asta tare aș vrea s-apuc măcar un chil, două, să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bună ar fi fost de-ajuns. S-a uitat în sus la mine. Ochii lui erau acum mai mult albaștri decât roșii, ceea ce însemna un lucru bun pe săptămâna asta. Știam ce urmează: avea să facă o moacă de cățeluș amărât ca să mă impresioneze. M-am pregătit să îi fac față, ceea ce nu era atât de greu. Nu aveam chef de flirturi premeditate. Pur și simplu n-am putut să stau în casă, Sam, a spus pe un ton patetic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
soția lui, dar într-un stil mult mai convențional, acela al unui om de afaceri de succes. Avea părul cărunt și strălucitor și o față care dădea bine în lumea afacerilor. — Am vrut și Cloud Formation, spunea Clifford Hammond. Părea amărât. —Dar Andrew Forme ne-a luat-o înainte. — Nici nu voiam să iei două de-ale lui Susan atât de repede, a spus Judith sprijinindu-și mâna pe mâna lui. Vreau să o fac cunoscută mai întâi. Nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sânge de flăcări, așa arde. Simt o fericire uriașă aprinzându-mă din interior. O bucurie fără seamăn și dragoste necuprinsă față de tot ceea ce a existat și va exista vreodată, îmi distruge ființa interioară. Te iubesc, prințule! Te iubesc, o, mine amărât ce ești. Moartea, așa cum a venit la mine, este cel mai frumos lucru pe care-l poate trăi cineva. Sunt mândru că o pot conștientiza și percepe atât de bine. Te salut, moarte, și te iubesc, mai ales pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lună, îl aprobă Pop. La început nu m-am îngrijorat prea tare, oamenii vin și pleacă, dar pe măsură ce se adunau raportările, am început să intru la idei. Asta înseamnă cam una la două zile. Câteodată chiar mai des! spuse Pop amărât. Nici măcar nu știu dacă disparițiile s-au produs chiar în momentul în care au fost raportate. De obicei oamenii așteaptă ceva timp până ce vin la poliție să declare că o persoană lipsește de acasă. Aveți dreptate, dar ne putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceasta, de exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a trezit din poftă, nu din somn, se uita cu jind la banii pe care femeia îi ascunsese în tunică, ea-l citi repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a știut totul, numai maică-mea. Se cam duce viața mea, fetițo, lumea asta-i de iubit, cealaltă îi de plătit, cum zice cântecul. Eram, la începutul vieții mele de actor, în orașul ăla din Moldova. Tânăr, când fericit, când amărât. Talentat. Dar nu înțelegeam nimic din viața mea, din ce îmi dăduse Dumnezeu. Nu înțelegeam... Întâmplarea a făcut să scap de o tipă mai bătrână, o actriță cu bretonul în formă de V, prin Rita, dar înaintea Ritei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de adio. Da i-a zis c-o doare capul și Mișu s-a dus acasă, a rămas ea la bar, numa cu elevii ăia care beau bere ieftină, și Popa sforăia, și la radio numa știri cu inundații, viață amărâtă. - Te caci? Uite că Mișu se gândește la ea, săracu! - Da. - Bine, da nu sta mult, că tre să iau apă, scade whisky-ul! - Nu stau. Mariana s-a ținut de cuvânt: n-a stat. Și-a făcut cruce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se gândea să-și noteze numărul secției, în caz c-o violează vreunul. - A sunat doamna Popa. Zicea că o doare măseaua, să-i duci niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
său, vocația unui erou. Erou de la eros, își spuse Contesa oprind aparatul video cu un deget de alabastru. Erou din dragoste pentru umanitate. Și dacă ar renunța la planul său, dacă l-ar lăsa să-și vadă de viața lui amărâtă, n-ar purta ea vina pentru pierzania lui? Maica Tereza ce-ar fi făcut? Deprimată de această dilemă, Contesa se întinse în pat. Maică Tereza, luminează-mă cu un vis bun! * Globul de staniol căzuse, doborât de zborul halterelor. Semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Bulandrei, unde avea să facă peste o sută de reprezentații cu săli arhipline în numai o stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns. Vestea ne-a copleșit pe toți, teatrul era dintr-odată sărac și amărât, nu mai avea nici un haz, nici un sens. ― Gata, am zis, vom avea vreme și de plâns, acuma repetăm. Cred că lui Tavi așa i-ar plăcea, să ne vedem de treaba noastră pe scenă, acolo unde avem și timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
delirantă, galopantă, fără de odihnă, fără de sfârșit. O singură dată am mai jucat-o așa de disperat: era într-o vară, la Abrud, în fața minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie oasele și să-ți transforme mușchii în așchii lungi de sticlă. Curgea apa de pe mine și se aduna într-o baltă în fața mea, hainele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din mizerie și limitat de nebunie. Din mizerie vrea să iasă cu orice preț, dar de nebunie nu reușește întotdeauna să scape. Familia Witkowski nici nu‑și închipuie că și din căsuța lor amărâtă s‑a ridicat deja un geniu: Rainer. A reușit să se elibereze până la brâu din mocirla părintească și tocmai se pregătește să scoată un picior și să calce de probă undeva, dar se scufundă mereu ca un rinocer prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiecare am Încercat să-l tratez. De exemplu, am cunoscut un magistrat cu vederi foarte largi. Avea o Încredere oarbă chiar și În subalternii lui, și deviza lui era să-i adăpostească sub scutul legii pe toți cei slabi și amărâți, genul justițiarului. Însă În fața mea devenea un bărbat plictisitor care nu era În stare să ejaculeze decât scăldat În mizeriile unei femei Înalte, cu fața prelungă. Care din cele două fețe ale lui era cea adevărată? Nimeni nu ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la telefon. Plângea și de abia vorbea de emoție. -Doamna mea, aș vrea să vă sărut picioarele și pământul pe care mergeți și tot n-ar fi de ajuns pentru tot ce ați făcut pentru mine! Nimeni în viața mea amărâtă nu m-a iubit și n-a avut atâta grije de mine ca acum! Sunteți îngerii mei păzitori și am să mă rog toată viața și dincolo de ea, ca cerul să vă binecuvânteze cerul pe amândoi și să vă răsplătescă
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
cu zgomot. Se opri în fața lor. O întrebă pe femeia care spăla geamurile dacă mai are mult, că în seara aceasta aștepta primii clienți. Se interesă și cine este fata cu care stătea de vorbă. „Cine să fie, o româncă amărâtă, cred că vrea de muncă”. Se uită la Mădălina și o măsură din cap până-n picioare. - Vrei ceva de muncă? o întrebă tânărul cu părul grizonat și cu un bărbișon frumos conturat. Mădălina îl privi drept în ochii albaștri și
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA SĂRMANULUI TRAGODAS - PARTEA I-A Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Povestea sărmanului Tragodas - Partea I-a Omul sărac, amărât, fără adapost și lipsit de apărare nu-i o invenție de azi, de ieri. Săracii au fost întotdeauna pe lumea asta și vor mai exista cât timp va îngădui Cel de Sus să existe Pământul acesta. Se spune că a
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
răsputeri. Însă zilele le erau numărate, perșii aveau o oștire numeroasă cu care se pregătea să cucerească cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul nesfârșitelor drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau necazurile. Chinuita făptură care avea pe vremuri înfățișare ceva
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
că ar putea ajunge ca unul dintre acei amărâți ai satelor, chinuit și fără vlagă, îl făcea să se cutremure și-l îndemna să fugă cu teamă cât mai departe de acolo și cât încă mai era timp. Hoinărind prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya, își dădea seama că se apropia de măreața cetate a regelui Agatos. Treburile cerșitului îi mergeau prost de o vreme, iar acum, când satele fuseseră jefuite și pârjolite de
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]