696 matches
-
să aruncăm fugitiv - fie și retrospectiv - privirea spre cotidian, vom descoperi situații ori cazuri - adeseori clinice, prin care se vestește, din ce în ce mai des, insuccesul, eșecul teribil, accidentul existențial zguduitor, revolta intransigentă a copilului împotriva părintelui, despre interminabile mizerii umane incredibile, care amărăsc sufletul și încețoșează spiritul. În acest cotidian negativ-marcant, se resimte o acutizare a nevoii de libertate, din nefericire prost gândită și, mai grav, prost înțeleasă. Copiii, încă de la fragede vârste, sunt obișnuiți să devină mai „pragmatici”, să acceadă spre singura
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
din 1848, Barițiu a adresat, în „Gazeta”, un vibrant apel către toți transilvănenii: „Providența și soarta aruncă de atâtea veacuri în această parte frumoasă și nouă tuturor scumpă, atâtea nații și confesii una lângă alta. Pentru ce să ne mai amărâm zilele unii la alții ? Pentru ce să nu viețuim cu toții ca fiii aceleiași mame? Pe cine să învinuim pentru că maghiarul, secuiul, sasul, românul, armeanul și alții se nasc sub aceeași climă,pe acceași vale, în același munte, lângă același râu
CELEBRAREA REVOLUTIEI XI A GENERATIEI DE LA 1848 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347256_a_348585]
-
să-ți iau chitara și să ți-o fac țăndări și să nu te mai văd în viața mea! Bine mă Nicușor, tu-mi spuneai că doamnei Ancuța îi place cum cânt? - ... Da, așa am zis. - De ce? - Ca să nu te amărăsc. Revenindu-și din spaima pe care a tras-o când Ancuța l-a zgâlțîit ca pe un sac de cartofi, Nicușor îi spune ca s-o îmbuneze: nu vrei și tu un țap cu bere, floricica lui tăticu? - Mă mir
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
a jocurilor electronice, jucam „bâza” sau „leapșa” sau ne alergam unii pe alții ca nebunii, să vedem cine ajunge primul la zid, să scuipe peretele țipând transpirat cât îl ținea gura: „ptiu pentru mineeee!”. Alteori, Adi scotea afară o roată amărâtă de la vreo bicicletă uitată printr-o magazie și toți săream pe ea, să plimbăm acel cerc strâmb și aproape călcat în picioare de mormanul de copii ce năvălea peste el. Dar cel mai frumos moment era când Valentin de la etajul
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
atunci și ei nu i s-au uscat lacrimile. Între timp am concediat femeile din casă, grădinarul și paznicii, am vândut casa și ne-am mutat la bloc într-un apartament cu două camere, iar eu dorm pe o canapea amărâtă în bucătărie și lucrez câte douăsprezece ore pe zi - culmea ironiei, nu-i așa? - ca șofer la un mare patron, deși am studii superioare. Ce folos, dacă el nu mi le-a recunoscut? Sunt un amărât care a fost bogat
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
semeni enervare motiv serios de destindere calm și relaxare trepte pe care să urcăm spre tezaur de preț podețe între suflete creiere supuse iubirii supuse lor papilelor gustative aranjate pe limba în formă de V taină adâncă să nu o amărâm rumegăm bine umplem golul din inimi golul din minți cu valori cât timpul nu se comprimă în noi. Referință Bibliografică: Tardivitate instalată printre semeni / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 936, Anul III, 24 iulie 2013. Drepturi de
TARDIVITATE INSTALATĂ PRINTRE SEMENI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345512_a_346841]
-
14 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iar ne dau ocol hoitarii... Simt a noastră slăbiciune. Se adună la fruntarii, Au gânduri de prădăciune. Minciuna-i unsă cu„miere”... Lunecăm cu ea la vale. Simt cum al său gust de fiere, Amărăște totu-n cale. Dezbinatu-s-au românii Depănând fuiorul urii, Ce le-a otrăvit plămânii, Și le-a coclit cerul gurii. Prinsă-n dansul ei besmetic A înebunit trădarea. Prin urletul său profetic, Naște-n suflet răzbunarea. Cu petice măsluite
NE DAU OCOL HOITARII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376833_a_378162]
-
pericolul de a da nas în nas cu el vreodată, îmi interzicea cu desăvârșire să o iau pe acolo. Mă întorcea să o iau pe drum , ca omu, zicea el. Numai că eu,,,omu...nu prea pricepeam, și tare mă amăram. Așadar oricum aș fi dat-o tot la Streajă ( la răscruce) ajungeam, mă lăsam la stânga, apoi pe o ulicioară, tot la stânga și ajungeam la ai mei, nu înainte de a mă abate în poiană, la puțul mare cu roată pentru a
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
Articolele Autorului I lângă fereastră ești tu, lumea și oglinzile ei uită-te în ele ba nu te uita! demonul oglinzilor e cel mai bătrân vânător. II singurătatea a fost împărțită unii și-au ales părțile amare alții și-au amărât partea lor rămâne să vedem unde se vor așeza cei care se mint. Referință Bibliografică: Cu două tăișuri / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate
CU DOUĂ TĂIŞURI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376526_a_377855]
-
exil la 13 februarie 1866, de la Palatul Cotroceni. Aflat în exil, Prințul român s-a stins din viață la 15 mai 1873, la Hotelul „Europa” din Heidelberg, în prezența soției și a medicului care îl îngrijea. Fostul Domn nu era amărât împotriva dușmanilor, adevărata sa ambiție, fiind prosperitatea țării sale. De pe internet: Hotelul Europa din Adenauerplatz, Heidelberg. În acest hotel Cuza și-a trăit ultimele zile. Placa memorială de pe clădirea hotelului Europa din Adenauerplatz, Heidelberg Strada de centură Cuza din Heidelberg
CELEBRAREA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE, MOLDOVA ŞI VALAHIA DE PROF.UNIV.ASOC.POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372698_a_374027]
-
și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la stână, să ceară stăpânului ceva pe datorie pentru că ce avusese în cotețul lui pierise năpădit de boală. Se amărâse rău, pentru că spera să facă bucate cu femeia lui să aibă ce să dea toată iarna celor șapte copii ai săi. Primăvara era departe și greul pusese stăpânire pe casa lui. La stână însă, nu găsise pe nimeni și, atunci
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
parte pentru înclinarea sa, de a lua în bășcălie pe oricine avea ocazia. Aghiuță profita de defectul ăsta al lui și îl împingea mereu la păcate. Obiceiul lui de a zgândări mereu gunoiul din ochiul altora și de a le amărî zilele îi era caracteristic încă din fragedă copilărie. Acum când trecuse bine de anii tinereții, nici nu mai existau speranțe de a se schimba și nici nu mai avea chef, s-o facă. Făcuse el câteva tentative anemice în acea
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
de fericită... Las-o fericită, amicul meu... Te rog eu... Da?... Apoi de văzut poți s-o vezi.... Ascunde-te-n tufișele grădinei când s-o primbla ea și vezi-o... Numai nu te apropia... n-o în-trista... nu-i amărî ultimele momente. Îmi promiți?. [ALECU] (se uită fix și atent * la ușă) Îți promit. {EminescuOpVIII 320} D[OCTORUL] Aide, vino cu mine. (îl trage după sine) Aide la cazin... îl întîlnim pe Vrance... El e fericit... Mi se pare a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfântul soare. MARIA O Ionel, ce spui? Nicicând Asta s-o cer nu-mi venea în gând. IONEL De te iubesc eu? MARIA Ah! o știu eu doar, Ah! O știu eu doar, Ne-au pismuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Rămâi cu noi! Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Când munții răspund cu răsunet doios, Aduce-voi flori și cânturi. {EminescuOpVIII 382} COR Purtând podoabă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sântul soare. MARIA O, Ionel! Ce-ai spus tu acum? Nicicând nu ți-aș fi cerut ăst drum. IONEL De te iubesc? MARIA Ah, o știu eu doar Ah, o știu eu doar Mi-au pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Stai, Ionel! Rămîi! COR Rămînea-va! IONEL Vin iarăși la primavară Și cobor când ea coboară Când păstorii strigă și cheamă voios, C[înd] se pierde departe răsunetul lor Aduce-oi florile, doine. COR Purtând nori la pălărie Va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să te sui. O, Ionel, ce spui? Nicicând Asta s-o cer nu-mi venea în gând. IONEL De te iubesc eu? MARIA Ah! O știu eu doar, Ah! O știu eu doar. Mi-au pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Rămâi ca noi! Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Cât munții răspund cu răsunet duios Aduce-oi flori și cânturi. COR Atunci purta-va el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-a trebuit să confirme posteritatea dreptul unui artist pe cari i-l amărâse contimporanii prin pretențiunile lor mărginite și prin Massstab lor meschin. Orce artist a cărui operă supratrăiește actul creațiunei sale se poate mângâia, poate să se refere la alți timpi, și poate privi pe posteritate cu siguranța nemărginită a geniului, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Consumul de pelin în exces a intrat și în poezia populară oltenească : Pelin beau, pelin mănânc, Seara pe pelin mă culc, Dimineața când mă scol Cu pelin pe ochi mă spăl. Mă spăl să mă răcoresc Și mai rău mă amărăsc. Or, așa cum au stabilit farmacologii, luat în doze mari, pelinul „este convulsivant”, provocând „tulburări de sensibilitate (hipe r- estezie generalizată), amețeli, prostrație cu somnolență, tremur (mai ales al limbii), depresie, vertij cu tendință de a cădea pe spate, spasme ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Imaginea veterotes- tamentară este doar aparent neobișnuită. Ea apare și în Noul Testament : „Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o. Și era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o pântecele meu s-a amărât” (Apocalipsa, X, 10). Este vorba de un episod care a beneficiat de ilustrări celebre, printre care gravura lui Albrecht Dürer (1498) sau cea din Biblia de la Köln (circa 1471) (31). Plecând de la ficțiunile mitice, toposul bibliofagiei a fost preluat și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avuseseră această discuție. Niciodată nu aflase nimic despre trecutul Mariei. Când fusese mai mic, sperase că ea este cu adevărat mama lui și că se jertfise pentru el, dar că nu vrea să-i spună lucrul ăsta ca să nu-i amărască pe ceilalți copii. Crezuse asta pentru că, de când se știa, se simțise diferit față de tovarășii săi din sat. Chiar și în aceste momente, Maria se comporta altfel față de el, dar acum știa că ea vedea în el copilul pe care nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aș fi făcut un copil... Hmmm, ce copil ar fi fost acela, Doamne? Maria nu răspunse imediat, ci se așeză pe pat lângă Stin. ― Venisem să-ți aduc vești bune... Dar dacă vrei mai degrabă să ne sfădim, să ne amărâm zilele cu certuri fără sens... Vorbele femeii rămaseră în aer, sperând că Stin se va răzgândi și va renunța la întrebarea lui. Tăcerea tânărului se prelungi însă până când Maria hotărî că poate nu e tocmai întîmplător că se nimerise ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înghițitură de vin. Acum obrajii ei ardeau de-a binelea. ― Nu se poate să nu mai fie o cale... ziceai ceva de două evenimente. Maria zâmbi trist. ― Păi sunt două: nașterea și moartea micuțului pentru salvarea voastră. Lasă, nu te amărî, poate că asta este menirea lui, poate că așa a lăsat Dumnezeu. Acum, Doamne, dă-i gândul cel bun! ― Nu se poate. Trebuie să mai fie o cale! scrâșni Stin din dinți. Maria își ridică ochii spre acoperișul colibei, de parcă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
niciodată n-ar vrea să se audă definiți astfel) vor fi gustat cu siguranță amărăciunea cumplită a deziluziei și a ceea ce o consolează. „Neadaptații” își vor fi urmat calea în continuare, iar acum or fi încă acolo, ducându-și viața amărâtă în straturile culturale inferioare, în nopțile unui oraș devenit iremediabil urât, gol și feroce. Doi dintre ei au murit tragic. Despre unul, „cercetarea” o spune, cu un curaj laconic. Despre celălalt, Eros Alesi, avem informații dintr-o antologie publicată acum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iremediabil urât, gol și feroce. Doi dintre ei au murit tragic. Despre unul, „cercetarea” o spune, cu un curaj laconic. Despre celălalt, Eros Alesi, avem informații dintr-o antologie publicată acum câteva luni de Editura Mondadori, care cuprindea câteva versuri amărâte de-ale lui. Într-un limbaj tehnic anonim și fără formă, îngrijitorul ediției, Cancrini, enunță imediat care sunt limitele, scopurile și trăsăturile cărții. Îi enunță și metodologia. Toate acestea potrivit tradiției cărților „științifice” - în speță, sociologice sau antropologice - anglo-americane. Doar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
le dau de mîncare la gemeni, șoptește Suze. Mă duc În zona „Mama și Copilul“. — Fă-o aici! protestez. Au scaune Înalte... Clatină din cap. — În nici un caz aici unde poate să mă vadă Lulu. N-am decît cîteva biberoane amărîte la mine. Nici Într-o mie de ani n-am s-o las să le vadă. — Ai nevoie de ajutor? mă ofer. Nu, stai liniștită. Se uită la căruciorul meu, cu căluții de lemn, piscina gonflabilă și ursul de pluș
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]