3,081 matches
-
unde râul s-odihneșteDin drumul său perpetuu,E-o salcie, tronând regeste,Prelung, umbrind un spectru.Cu mâinile-i de frunze, -ntinse,Pe plapuma-nflorată,Atinge florile învinse,Cu viața mult scurtată.Ea zice-un cântec de iubirePe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de umbrire,Finala rugăciune...Domnită dulce și naivăNimic nu bănuiește,Ca aeru-i verzui, de diva,În mintea mea-ncolțește...... XI. CASĂ GÂNDURILOR ÎN CULORI, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
să-și lucreze sufletul, în așa fel încât să-l apropie cât mai mult de Dumnezeu. În această zi specială, creștinii sunt îndemnați să nu judece pe alții, ci să se concentreze pe lupta proprie cu patimile. Cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are a aștepta nici o iertare pentru păcatele sale. Căci Dumnezeu ne va judeca nu numai după mărimea păcatelor noastre, ci și după cum am judecat noi pe alții. „Așadar, în acest sfânt timp al postului să alungam
Duminică, Sfântul Ioan Scărarul. Ce NU ai voie să faci și ce înseamnă scara raiului [Corola-blog/BlogPost/94206_a_95498]
-
nu numai o victorie juridică ci, în primul rând, o nouă, strălucită victorie morală, demnă de un mare luptător. Într-o vreme nefirească, în care scara valorilor se răsturnase, acest om trecuse și el, brusc, de la gloria eroului învingător, la amărăciunile și nedreptățile provocate de noul regim. Păstrându-și însă seninătatea, eleganța și demnitatea, iradiind un optimism tonic și robust, practică tot felul de meserii impuse de vicisitudinile vremii și care nu aveau nici o tangență cu pregătirea și capacitățile sale (de la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94176_a_95468]
-
de coniac, Ca să aibă stâmpăr și să înece un pui de drac. Dimineața ceartă mare a mai născut, Cum sărăcie așa ceva el a făcut! Într-o seară tot la crijmă povestind, Mai râzând și mai glumind, Luca spune cu atâta amărăciune Încât satul începu în jur să i se adune: Ai auzit mă Prodane, a murit șeful de post! Hai să merem la priveghi și noi Și să-l plângem că om bun el a mai fost. Merg agale, răspândind ei
LUCA POŞTAŞUL DE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378284_a_379613]
-
stat mai întâi la închisoarea de acolo, apoi am fost din nou urcați în vagoane, cu direcția spre Vorkuta. Viața în lagărul stalinist de acolo era un adevărat calvar. Ofițerii ruși aveau grijă să le creeze deținuților numai chin și amărăciuni. Peste câtva timp am fost repartizați pe brigăzi. În decursul celor trei săptămâni de carantină am lucrat, fără a putea contacta cu vechii deținuți. Mâncarea era foarte rea - o strachină de supă de mei și două linguri de cașă de
Din trecutul istoric și prezentul satului VANCICĂUŢI ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93688_a_94980]
-
la telefon, într-un suflet, aproape plângând, povestea fetiței ce o impresionase atât de mult. Adrian, care își cunoștea soția destul de bine, în toate manifestările, nu o întrerupse. Atent, ca de obicei, simțise în toată bucuria acesteia, o urmă de amărăciune. - Ce se întâmplă, draga mea? Ce mai este? Încerci să-mi ascunzi ceva? O întrebă el, calm, cu multă înțelegere - Nimic... Ce să fie? ... Doar că îmi este teamă să nu o pierd... Știi că eu nu aș suporta așa ceva
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
dat ființa, numele și faima! Cât de mult s-au dăruit Teatrului acestuia actorii, cât de invadați au fost ei în tot acest timp de viață fremătândă a lui, de lacrimi, de bucurii și de dureri, câtă bucurie și câtă amărăciune au menținut flacăra vieții artiștilor, câte flăcări au ars ori s-au stins! Trecuse puțin timp de când viața actorului Alexandru Arșinel se luptase cu sine și doar doctorii salvatori au încheiat pacea, smulgându-o din cleștele patimii trupești, redându-l
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărdelegea, răzvrătirea și păcatul...”(Exod 34:6;7) Acel susur al iubirii ce ne descoperă cum este Dumnezeu l-a atins pe Ilie transformându-l în alt om iar toată descurajarea și amărăciunea lui au trecut, iar el a invatat o mare lecție și anume ce înseamnă că în momentele grele ale vietii să te încrezi în Dumnezeu, și să lași că iubirea Să să te cucerească. Apoi Ilie primește o altă misiune
SUSURUL IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377147_a_378476]
-
păr, să fie sărutată de el și să facă dragoste împreună. O năpădiră lacrimile. Dorința o sugruma, cutremurând-o de dor, de durere. Se simțea singură și neîmplinită, atât în căsnicie cât și în vâltoarea vieții. Brusc, smulse halatul cu amărăciune și îl îmbrăcă grăbită și nervoasă, nesuportând să se mai vadă în oglindă. Ieși repede din baie și, tot în grabă, își uscă părul. Se calmă abia după ce urcă în pat. Se întinse cât era de mare pe cearșaful curat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
își arate respectul și dragostea față de „unsul Domnului”, știind că Dumnezeu este judecătorul și răzbunătorul. Mai târziu când este trădat de propriul său fiu Absalom, este sfătuit să îl omoare pentru a-și păstra tronul. Regele David spune cu mare amărăciune în suflet că aceasta nu este calea lui. El nu omoară pe nimeni pentru tron, deoarece tronul este al lui Dumnezeu care conduce istoria. Când află că Absalom a fost omorât îl jelește profund îndurerat de pierderea lui. Da! Aceasta
DESPRE PRINCIPIALITATE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382209_a_383538]
-
oricine se va decide să asiste la vreun spectacol, să-și facă mai întâi testamentul și să se grijească, dacă va crede în Christos, ca să fie gata pentru orice întâmplare.” În România, însă, ard orașe și târguri întregi, observă cu amărăciune ziaristul de la ”Timpul”: Daca, în străinătate, ard teatrele, la noi, vai! flăcările incendiului consumă orașe și târguri întregi. Sute de familii au rămas pe drumuri. Se pare că focul Sodomei și al Gomorei s-au abătut asupra țărei spre a
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
ni se impunea de la sine, n-aveam încotro, ne sărea în ochi, ne obliga s-o folosim și, în ce mă privește, mă transpunea într-o stare de spirit oximoronică, amestec bizar de entuziasm pentru ceea ce vedeam și de apăsătoare amărăciune pentru ceea ce știam că lăsasem acasă". Jurnalul "epocii de aur" se încheie în iunie 1989, înainte așadar cu câteva luni de a se fi sfârșit "epoca". Va fi reluat, ne spune Radu Ciobanu în Addenda, în ziua de 22 mai
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
de Istorie al Universității din București, este o antologie a morților celebre românești. Cum însuși autorul mărturisește în prefață, ideea scrierii s-a născut dintr-o insatisfacție. Citind Dicționarul oamenilor celebri în fața morții a lui Isabelle Bricard, a constat cu amărăciune că în paginile lui nu era vorba de nici un român. Nici măcar un Enescu, un Brâncuși sau un Cioran, oameni a căror notorietate occidentală i-ar fi îndreptățit să ocupe un loc în lexiconul autoarei franceze, nu erau de găsit. Și
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
vor rămâne astfel redactori din noua generație, din categoria acelora care-i confundă pe Mălineanu cu Elly Roman sau pe Aurelian Andreescu cu Adrian Romcescu, acei “specialiști” pe care n-o să-i vezi niciodată la un concert de muzică ușoară... Amărăciunea ne-a fost sporită de comunicatul semnat de compozitorii Jolt și Andrei Kerestely, textierii George Popovici și Marian Stere (acesta din urmă este și interpret și redactor la Radio România Internațional). Despre ce este vorba? La Antena 3, atunci când a
Apel Trist by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83413_a_84738]
-
un critic atent și exigent al actualității literare ca Alex. Goldiș, lirica acestora a preluat o funcție socială ce era marcată, uzual, de proză, nuanțând astfel componenta expresionistă dominantă. Aș adăuga că direcția criticii sociale și sensul mai profund al amărăciunii existențiale fluctuează, nu numai de la un autor la altul, dar chiar în interiorul aceluiași discurs, cu accente deopotrivă anticomuniste și anticonsumeriste. Violența de atitudine și limbaj la adresa activiștilor, securiștilor, cenzorilor anterevoluționari se împletește (mai apăsat la Marius Ianuș și Elena Vlădăreanu
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul marii amărăciuni: o viață trăită în inconștiența somnului sfârșește cu trezirea inutilă în moarte. Același sens e tradus și mai incisiv în poemul Eu cred, publicat în decembrie 1985 în "Amfiteatru", alături de alte poeme subversive care au făcut ca revista să fie
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
numeroasele corecturi, semnalate de autorii ediției, mai multe ca în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile în care este implicat, amărăciunea adîncă și resemnarea ironică, de extracție caragialiană, voioșia îngrozită cu care consemnează dialoguri și evenimente, sînt justificate în plan teoretic printr-o formulă la care revine adesea, acel "nimic nu e incompatibil în spațiul dunărean", care îngăduie întîlniri și conversații
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
timp, îl admiram cu luciditate pe Flaubert. Sfârșitul, într-adevăr, este admirabil. După seria de aventuri, Frédéric își redescoperă iubirea, iar iubirea cea mai neîmplinită, este o întoarcere, o reluare a vieții de la capăt, cu o calmă și plină de amărăciune înțelegere a lucrurilor. Talentul este o chestiune de cantitate. Talent nu e să scrii o pagină numai: ci să scrii cincisute de pagini... Cei puternici nu ezită... Ei se vor așeza la masă, și vor asuda... Vor merge până la capăt
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
a scriitorilor era determinată și de necesitatea de a ameliora și de a asigura un trai decent celor care făureau literatura română. în articolul Cum trăim, publicat în Viața literară și artistică, nr. 37, din 1907, Ilarie Chendi dezvăluia, cu amărăciune, unele aspecte dureroase din viața scriitorilor: "Mizeria tot se mai lăfăiește prin rândurile celor mulți. Prin cafenele, scriitorii de talent tot mai stau roată în jurul meselor, așteptând zile mai bune. Prin anti-șambrele miniștrilor, tot mai întâlnești stiliști de rangul întâi
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
cele pe care instanța sa intimă le indică drept valoroase, într-o ordine și într-o distribuție mediatică dictate de împrejurări. Să ne mai îndoim că nemulțumirile sunt inevitabile? Că se produc pe un larg registru comportamental? "Criticul, nota cu amărăciune E. Lovinescu, nu este atît de expus la ura celor pe care-i atacă, precît la ura celor de care n-a avut ocazia să se ocupe". Intervențiile lor au în ansamblu o distractivă incoerență. Unul îmi spune: "ai scris
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
din care nu lipsiseră peștele roșu, pulpa de porc, berea de butoi nefiltrată și multe altele foarte apetisante. Strada Tverskaia, ducând până în Piața Triumfalnaia, unde se află monumentul lui Maiakovski și sclipesc luminile restaurantului "Pekin", își trăia viața obișnuită. Câtă amărăciune mai există încă dincolo de fiecare gemuleț rus luminat", oftă literatul. Uliana Vladimirovna Lifantieva-Gorceakova, anul nașterii 1964, persoană fină, exilată vremelnic de către soț în afara orașului, la vilă, pentru că se pusese iar pe băut, ședea la etajul întâi al vilei lor modeste
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Uliana Vladimirovna a susținut mai târziu că în timp ce trupul ei plana spre podea, pentru o clipă, i-au crescut aripi. În prezent, nu mai folosește băuturi alcoolice, o dată pe lună însă fumează marihuana până la buimăceală, după care borăște. - Da, câtă amărăciune mai e în spatele fiecărei ferestre rusești luminate, repetă Gdov, scobindu-se cu o mână între dinți și ținând cu cealaltă, în buzunar, un teanc subțire de bancnote rusești, pe care tocmai ce le primise de la editorul său, în restaurantul "Bavaria
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
gospodării în teren agricol. Localnicii au fost obligați să se mute, dar câțiva s-au opus măsurii. Printre ei, și Ion Toma, născut în Miriștea, care nu a vrut sub nici o formă să își abandoneze gospodăria. Acum își amintește cu amărăciune de trecutul prosper al localității în care trăiau cândva 500 de oameni: „Erau case, erau școli unde se duceau copiii, erau grajduri, erau de toate pe aici.” Mergem și cerșim" Cei rămași în sat spun că nu au avut unde
Uitați de lume în Dobrogea. Satul cu patru case și zece oameni by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79939_a_81264]
-
mai dormise. Stă sprijinit de o mașină. Are mâinile lungi și secționate. Vrea să se lase, dar e "tentația mare", spune el, care adaugă: "Cumperi ca de la alimentară. Întinzi banul, spui ce vrei și gata. Ca pe pâine". Recunoaște cu amărăciune că, pentru el, drogurile au fost o evadare. Părăsit de familie și înșelat de prieteni, el a văzut în droguri un refugiu. Vulnerabilitatea într-o lume caracterizată de sărăcie, violență, neglijare i-a determinat să spere într-un vis promis
Droguri, prostituție și HIV. Plicul nu este vis și noaptea nu este bogăție by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80001_a_81326]
-
și neașezată e lumea inte-lec-tua-lilor români, de ușurința cu care încheiem niște alianțe pe care le considerăm veșnice, pentru ca peste un an sau doi să le desfacem definitiv. Și la sfîrșit, după atîtea solidarități efemere și cunoștințe pasagere, simțim cum amărăciunea sedimentată sub forma unor orgolii irascibile dă tonul lumii în care trăim. Dar, întorcîndu-mă la volumul de față, pe care, deși l-am deschis cu gîndul de a-l recenza, l-am terminat cu atenția concentrată cu precădere asupra autorului
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]