2,910 matches
-
vorbă în vorbă, văzând că domnul din preajma sa îl acceptase ca partener de discuții, Răducu îi spuse: Nu vreți să fiți tăticul meu?" Domnul rămăsese stupefiat. Când apăru Simona, și-i ceru lui Răducu să o însoțească, băiețelul salută pe amabilul domn și-i întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și la rândul său îi întinse și el mâna. Era un semn de curtoazie. Se uită în același timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
revenit lângă telefon și am sunat. „Alo!”. Bună ziua. Vă rog, dacă nu deranjez, aș vrea să vorbesc cu M. Borger..., mă numesc A. „Da!” Îl voi anunța Îndată... La telefon era o voce feminină, suavă ce se dorea a fi amabilă, dar iritarea făcea ca unele note să fie ușor mai stridente decât altele. Am Încercat să fiu cât mai scurtă și mai distantă așa cum se străduia și el... A rămas să discutăm dimineață câteva aspecte privind lansarea și spiciul ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doua zi. Într-una din zile, mi-am amintit că o rudă din București mi-a dat o carte de vizită pe care scria P.C., șef BTT Tulcea. Mi-a spus să nu ezit să-l caut pe acest om, amabil, altruist, care Îmi va putea oferi o mână de ajutor la nevoie. După câteva săptămâni, timp În care emoțiile mă copleșeau la gândul că trebuie să-l caut, mi-am luat inima În dinți și am mers la agenție. Nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a fost introdusă pentru a impune standarde înalte și celor cu venituri mici și pentru a-i determina să-și modifice comportamentul social și aspirațiile. Este limpede că infracționalitatea este aproape eliminată în cartiere unde toată lumea se comportă civilizat și amabil. Derbedeii sunt nevoiți să se poarte civilizat sub presiunea vecinilor. Dar și serviciile publice și ajutoarele sociale sunt pe măsură. În Australia, acolo unde individul nu face față anumitor standarde intervine statul pentru a suplini lipsa de resurse. Când într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mă interesează prima impresie... v-am văzut citind și... m-am gândit să... Din sacoul pepit Îi atârna o batistă la piept, pe care o folosi iarăși pentru a se șterge la gură. Bine, i-am spus pe un ton amabil, căutând să Înțeleg ce voia și Încercând să intru În “jocul” său (cu nebunii nu tre’ să te pui niciodată, nu-i așa? să-i contrazici ori mai știu eu ce...). Înainte să scoată vreun sunet, s-a ridicat În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ina cumpără cartofi, și mai adăugă și alte legume, încât sacoșa se îngreunase vizibil. - Dacă nu vă supără, aș îndrăzni să vă ajut eu, mi se pare că sacoșa a depășit gabaritul legal! - Nu, nu e nevoie, ... mulțumesc, sunteți foarte amabil. - Vă rog, insist! În afară de cuvântul nu, dumneavoastră mai aveți și alte cuvinte pe care le uzitați, glumi el? Ina nu avu altă ieșire. Îi întinse sacoșa cu o oarecare reținere. În pas mărunt, studiindu-se reciproc, cu decență, străbătură mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dus din curiozitate. Stătea într-un colț nebăgat în seamă și-i asculta pe ceilalți. Asta până când cineva a observat. Strângeri de mâini, un scaun pentru domnul poet, ce părere aveți dumneavoastră? Vă invităm mâine la decernarea premiilor. Edi era amabil și le răspundea cu tandrețe, acceptând toate ofertele din seara aceea. Vestea s-a dus repede și au urmat multe sesiuni de autografe, invitații la congrese, turnee de promovare a operei, deși Edi nu scrisese decât o poezie. În scurt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fost pus să îmbrace alte haine și dus în fața tribunalului. Începu să spere. I se părea neobișnuit tot ce i se întâmplase. Dorea din suflet să se întoarcă la viața lui de dinainte și asta îl determina să fie extrem de amabil cu procurorul, judecătoarea și avocatul. Se știa nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
până în carne și genunchii juliți de la căzăturile de pe bicicletă. Pe atunci nu știa ce vârstă avea Laura, dar și o închipuia mai mare de fiecare dată când o saluta în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să se fâstâcească. Prima oară o văzuse în sala de cinema, în locul său de visare, unde mai fusese cu ea în gând de atâtea ori. Atunci înlemnise și nu mai fusese în stare să urmărească filmul fără să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de balcon și doream să o salvez și eu pe Laura doar ca să o văd în pantalonii ei albaștri și cu părul lăsat pe spate. Spre sfârșitul verii își făcură un obicei să iasă zilnic să cutreiere orașul, politicoși și amabili, căutând mănuși, becuri incandescente și albume de artă. Acasă erau atenți unul cu altul, iar eu credeam că între ei era altceva decât ura, o obișnuință blazată în chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Din lucrul asupra căruia era adânc concentrat, l-au perturbat și i au atras atenția câinii din curte. A lăsat totul deoparte, și a ieșit, să vadă ce e. De la poartă a fost strigat: coane, te rog frumos, dacă ești amabil, să ne deschizi, că venim cu vești deosebite, care nu suportă amânare. Dar cine sunteți? Oameni buni. Prieteni de-ai matale. Ne cunoști. și o să ne recunoști de îndată. Apăsă butonul electric, poarta se dete în lături, și cei trei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. de pe Vaporul Contemporaneității ”. Personal, cred că nu o dată, În timp, Dostoievski - spre exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În amabilul manifest Ducețivă dracului!, se-ntrebau, cu logică egofilie, dacă „nu cumva bătrîneii ne-au mîngîiat pe căpșor pentru ca din scînteile poeziei noastre să-și țeasă o cingătoare electrică pentru a vorbi cu muzele?”. Amuzant, nu? Altfel, e greu de crezut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
da discret un lustru pantofilor. Ei bine, lui Adrian nu o să i se întâmple niciodată, absolut niciodată, așa ceva. Deși vine de la zece mii de kilometri depărtare, va găsi în două ceasuri meseriașul perfect, care va face totul la marele fix, discret, amabil și la jumătate din prețul pe care l-aș fi plătit eu. La cel mult un sfert de oră după ce va intra pe ușa apartamentului, frate-miu va constata toate deficiențele și defecțiunile existente. Plus nenorocirile din frigiderul meu în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
problemă. Chiar mă bucur, abea că mă mai văd și eu cu dumneaei, să-i zic niște chestii. E la marele fix, să știi. Bun, am fugit. Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" "Cu plăcere", face Băși. O dată cu închiderea ușii, zâmbetul amabil al profesorului se și evaporă. Zise, imitând-o cu o voce scăzută și pițigăiată: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" Urmează cu vocea lui normală, dar tot în surdină: "Mamă ce zgripțancă și profitoare-mi ești. Ai mașina-n service, pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le vârâse ORL-istul în nări o să se îmbibe în curând. Până să întrebe de un pat, apărură doi tineri. Erau stagiari în primul an sau studenți în ultimul, un tip și o tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam în doi peri Delia. Încercă să mai îndulcească replica: "Uite, stăteam și noi de vorbă...". Imediat apare și radiologul. Pare indispus: "Ce-i cu tine, mă, aici?", mârâie el la Fany. "Am venit cu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
digestiv înainte dă masă?" "Îhî. Iau un Cambusa Amaricante, dăși mi-e o foame dă mor. Da' până vine și zăpăcita asta, ce să fac?" Domnul Ciucurel socoti că era momentul cel mai potrivit pentru o retragere elegantă. Se ridică amabil, înclinându-se în fața amândurora: "Doamnelor, a fost o plăcere să vă întâlnesc. Din păcate, mai am unele probleme dă rezolvat...". "Bine, tu. Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt, semn că se pregătea de o bârfă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
anumite scene, mai ales cea cu toastul pregătit anume de Roji, cică.... Poate că și refuzul Iozefinei. Mai știi? Toate îmi păreau acuma, ca scenele unui teatru de păpuși bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
era lumină și a început să le caute pe stradă. Trece un vecin pe acolo și-l întreabă: Dar ce cauți vecine pe jos, ce ai pierdut? Omul nostru i-a spus că a pierdut cheile de la mașină! Atunci vecinul amabil, a început să căute și el și s-au mai alăturat și alți oameni amabili. La un moment dat, vecinul îl întreabă pe omul nostru! Vecine, dar spune-ne pe unde ai pierdut cheile să nu le căutăm prin tot
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și-l întreabă: Dar ce cauți vecine pe jos, ce ai pierdut? Omul nostru i-a spus că a pierdut cheile de la mașină! Atunci vecinul amabil, a început să căute și el și s-au mai alăturat și alți oameni amabili. La un moment dat, vecinul îl întreabă pe omul nostru! Vecine, dar spune-ne pe unde ai pierdut cheile să nu le căutăm prin tot cartierul? {i omul nostru i-a răspuns! -Păi, le-am pierdut în casă, dar am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
îl trimitem și-l dăruim verbal la toți cei pe care îi iubim sau îi cunoaștem. Este minunat să oferi și să dorești cuiva sănătate, dar în primul rând trebuie să o ai tu. Oricât ai fi de drăguț și amabil, nu poți dărui ceva ce tu nu ai, pentru că ar fi fals și fără valoare. Recuperarea sănătății pierdute presupune o schimbare radicală a modului de: A FACE, A GÂNDI {i A AC}IONA. Dragi prieteni, se știe că boala este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se aseamănă cu o grădină în care cultivi de toate, când semeni tu, știi ce cultivi, dar de multe ori seamănă și alții și te trezești că în grădina ta au răsărit buruieni și cu cât trece timpul și semănători amabili sunt din ce în ce mai mulți, nu prea mai știm ce este în grădina noastră și se complică treburile în această situație, pentru că vom avea mai mult de muncă la curățirea grădinii (psihicului) nostru și vom fi mai obosiți. Vedeți oboseala și agitația
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să o fac - că nici În viitor situația nu se va schimba prea mult. Ca și În cazul altor enigme ale istoriei recente, arhivele sunt mute, martorii par loviți de amnezie, iar oficialii clatină din cap cu subînțeles și surîd amabil, explicînd că e vorba de informații clasificate. Nu altfel stau lucrurile În cazul insulei Roland: cei care știu că, timp de aproape patru decenii, România a fost (iar potrivit unor surse, continuă să fie!) o putere colonială, nu par dispuși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la Calea Luminoasă se estompase cu destulă ușurință și, ce e mai curios, Daisy se purtase după aceea fără nici un pic de ranchiună, ba chiar Îi arăta parcă un plus de simpatie maiorului. CÎnd se Întîlneau, Îi zîmbea extraordinar de amabil, deși cu un aer ușor echivoc. Firește, nu se punea problema să mai Încerce și o a doua aventură Împreună. Ce se Întîmplase atunci, acolo, rămînea o amintire cam penibilă și un secret al lor, neștiut de nimeni altcineva - cel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putut găsi orice altă explicație, căci În definitiv, chiar și așa, nu-i spusese decît adevăruri parțiale. Iar adevărul parțial e, de multe ori, mai perfid și mai periculos decît o minciună cinstită. Înțelegea acum ce ascundea zîmbetul atît de amabil și totuși echivoc al asistentei, dar, deși obținuse o informație foarte prețioasă și care Îl privea direct, nu o putea utiliza În nici un fel, fiindcă pentru asta ar fi trebuit să explice de unde știe. Or, potrivit atît propriei imagini despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a fost una din ucenicele Guglielmei Boema, moartă și asta pe la 1280, despre care adeptele ei credeau că este o ființă divină, membră a Sfintei Treimi și Întruparea Însăși a Sfîntului Duh. Doamnele Elvyra, Prophyra și Agneta se salutară deosebit de amabil, iar membrii și membrele celor trei grupuri făcură la fel. Sosiră după aceea, pe rînd, doamna Tamara, Împreună cu grupul ei de sabbatiști, doamna Vera, lidera Grupului de Canalizare prin Cristal, un grup de admiratori ai lui Rudolf Steiner, condus de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]