1,927 matches
-
înadins meditația, cu intenția de a-l întâlni pentru a schimba câteva vorbe și apoi să părăsească mulțumită incinta. După această scurtă întrevedere, pleca spre garsoniera ei ducând cu ea multele întrebări ce căutau cu febrilitate răspunsuri. Simona găsea în amabilitatea și politețea doctorului semne că ea nu-i este indifrentă. Imaginativ se agăța de cuvinte și găsea că nu trebuie irosită nici o clipă în care să-și părăsească demersul său aflat deocamdată în fază de proiect. * Animată de aceste nebuloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
insistă. Își dădu seama că procesul lui cu Simona, deși se afla deocamdată numai la subsol, e pentru el lipsit de orice șansă, deci pierdut, dacă mai ales reclamanta ar cere un test de paternitate. Doctorul Teodoru mulțumi inspectorului pentru amabilitate și plecă fără a primi răspunsul așteptat la întrebările care îl măcinau. Înțelese și ceea ce acesta nu-i spusese, și anume că atunci când faci o cale fără cale, foarte multe lucruri fără căi pot urma. Ce avea de făcut? Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că munca îi asigură o viață decentă? Curățenia toaletelor publice, aflate la tot pasul, inclusiv în trenuri și feriboturi, precum și confortul năucitor al mijloacelor de transport în comun se explică prin aceea că dotările acestora sunt corespunzătoare. Cum se explică amabilitatea și grija celor din serviciile publice de a "dărui" cetățeanului australian sentimentul că el, australianul, indiferent de etnie, și aici sunt multe, este cel puțin stăpânul lumii în serviciul căruia, el, funcționarul, agentul public, are onoarea să servească. Numai prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stăm bine și ne gândim, printr-o hotărâre deliberată le frânăm evoluția lor pe drumul vieții. Cred că nu se mai poate adăuga nimic la aceste dovezi mai mult decât palpabile, pe care completul de judecată a avut răbdarea și amabilitatea de a le asculta. În cele două talere ale balanței justiției nu încap decât adevărul și dreptatea. Sunt ferm convins că acestea vor triumfa! Avocatul Diaconescu, sigur de succesul repurtat, se așeză cât mai aproape de clienții săi, care îl adulară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și de primarul târgului Vama, Constantin Cotlarciuc. Nicolae Iorga notează despre vizita oficială făcută de N. Cotlarciuc la data de șapte ianuarie 1919 suveranului României, Ferdinand I, astfel: „Profesorul bucovinean Cotlarciuc a fost la Regele, care l-a uimit prin amabilitatea lui, dar și prin cunoștințele lui reale în domeniul dreptului bisericesc și prin interesul pe care-l poartă chestiunilor speciale de știință”. Rezultă clar că Nicolae Iorga a discutat cu N. Cotlarciuc despre interesanta și strategica audiență, relatându-i cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
decât să mă enerveze. Am Început să izbesc ca un apucat În masa semicirculară. Și să strig isterizat. Recepționerul, un slăbănog cu față de iepure, apăru speriat din spatele unei uși. Mă cântări o clipă, apoi, luându-și mutra aceea profesională (de amabilitate Împinsă până la greață), Întrebă pe un ton care mi se păru ironic: Ce dorește domnul meu? „Domnul tău e-n cer, măi față de iepure!”, am gândit eu răutăcios (v-am mai spus că, atunci când vreau, pot fi foarte rău), dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
depărtă de prietena ei făcându-i cu mâna, fără a se întoarce cu fața, semn că cele câteva lacrimi se înmulțiseră și nu voia să le arate nici unui privitor, dar mai ales Inei. În secție, doctorul Pencu o primi cu amabilitate și o rugă pe asistenta șefă să o introducă în problemele noului său loc de muncă. O întâmpină un salon cu zece paturi în care unii pacienți se aflau sub pături, alții aveau un picior sau o mână acoperite de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
chiar domnișoara Ina... și mai cum? Nu avusese atunci drept preocupare să-i afle și numele de familie și rău făcuse... Așteptă răbdător ca ea să facă câțiva pași spre ieșire și cu un gest cavaleresc, îi deschise ușa, cu amabilitate. Ina mulțumi respectuos și și văzu de drum. Dar, după câteva clipe, i se păru că pe urma pașilor ei se aflau, în aceeași cadență, alți pași. Întoarse instinctiv capul și desluși chipul acelui domn care îi deschisese ușa de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
haina acestei posturi. * Timpul însă nu s-a subordonat acestor crezuri mărturisite în șoapta intimității, în clipe de mare taină. Tot întâlnindu-se cu diverse prilejuri, cei doi își îngăduiau să converseze câteva minute, timp în care reușeau să schimbe amabilități, fără a se angaja în detalieri. Un la revedere, urmat de un zâmbet abia perceptibil, putea să sugereze că dialogul nu era încheiat. Se nimeri ca într-o dimineață, pe când Alex voia să târguiască niște zarzavaturi, Ina să fie atrasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile gesticulau arătând spre anumite persoane, negând anumite fapte și afirmații, apoi implorând iertare. Nu îl vedea nimeni și cu siguranță nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o conducă până la etajul patru, la rezerva unde Olga își consuma zilele și nopțile chinuite, neștiind nici ea și nici medicii curanți câte îi mai erau înscrise în marele catastif al Celui de Sus. Ina intră, mulțumindu-i fetiței-asistente pentru amabilitate. Cum deschise ușa încăperii, o întâmpină o ființă lividă, stoarsă de viață, umbra unei umbre, cu un zâmbet pe care buzele încercau să l schițeze, dar cu toate eforturile nu reușiră să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-o și noi, aproape identic, cu peste douăzeci de ani În urmă, tot Într-o carte. De aceea am vrut atîta să citesc volumul membrului Aca demiei Franceze, dedicat clasicului rus. Am ajuns destul de greu și tîrziu, la el (prin amabilitatea Sorinei Bălănescu) : dar așteptarea a făcut lectura recentă mult mai pasionantă. Fiindcă Troyat (nume real - Lev Tarasov) este, pe de-o parte, pasionat de figurile ilustre ale artei & istoriei ruse (a scris despre Petru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Dostoievski
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că ar fi încăput pe o jumătate de pagină. Bine, scrisă cu caractere mai mărișoare. Așa. Zisesem că i-am propus-o scriitorului ăluia. Omul m-a ascultat, s-a scărpinat în creștet și a zâmbit cu mutra mustind de amabilitate. Pe urmă mi-a cerut un răgaz de gândire. Mă aflam la el pentru că acolo se organiza o noapte de bridge la două mese, iar eu profitasem oarecum de ocazie ca să îmi plasez viziunea. Până să-mi sosească răspunsul din partea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el mânuța cu degetul mijlociu drept: "Acum ne mai știi, băi, nea Ciucurel?". Cel mai solid dintre bruneți deveni brusc interesat: "Cum zici, fată, că-l chemă pă zmeu' ăsta?". "Ciucurel. Dom' director Ciucurel, șefu' Administrativului pe facultate", răspunse cu amabilitate tânăra. "Aaa, domnu' e director, d-aia își permite să arunce cu banii așa", observă omul. "Auzi, tu, da' n-are și el o mașină mai pricopsită așa?" Are, cum să nu aibă. Uite BMW-ul ăla patru ori patru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
revederii nu era chiar atât de puternică: "Vai, dom' profesor! Ăăă... nu mă așteptam să vă găsesc". Viața e plină de surprize, tanti Cateluța. Oricum, văd că v-ați hotărât la niscaiva ore suplimentare...", am zâmbit și eu, plin de amabilitate. "A, nuuu, nu-nu-nu! Am venit că mi-am uitat dă ieri termosu' cu apă sfințită", minți ea cu o naturalețe remarcabilă. "Apă sfințită adusă de la mânăstire de doamna Ivenița?" Se uită la mine cu figură interzisă, îngăimând: "Da, de la coana
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de sirenă al literaturii. Este președintele Asociației Române de Terapie Comportamentală și Cognitivă, fellow al Colegiului Nouă Europa, figură marcanta în domeniu, recunoscută aici, dar și pe plan internațional. Domnia sa a stat de vorbă cu scriitorul francez și a avut amabilitatea să împărtășească acest dialog cu cititorii României literare. Prima Dvs. carte a fost primită elogios cu o unanimitate uimitoare pentru oricine a urmărit spațiul literar francez în ultimele decenii. Atât cititorii, cât și criticii au remarcat calitatea excepțională a stilului
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
găsi acolo pe Nut și Feder... Totul pornise de la interviul cu acel așa-zis misionar evanghelic, care susținea că extratereștrii sunt buni; el Însuși mîncase unul și de aceea Își permitea să depună mărturie. Firește, Christina Îl crezuse numai din amabilitate. Politețea, buna-cuviință și celelalte lucruri care țineau de educația ei o Împiedicau să pună la Îndoială orice minciună, oricît de gogonată. Cu atît mai mult cu cît emisiunea se transmitea În direct! Abia mai tîrziu se Întrebase, de fapt prea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă de altfel În fiecare dimineață, cu mici mici variațiuni, Antoniu și Kawabata, ies unul după altul din adăpostul mizer, despărțindu-se și plecând fiecare spre locurile strategice de cerșit. Scheleticul câine al lui Ben, se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
invitat la masă și am acceptat. La urma urmei, sunt o persoană liberă! — Mă întreb dacă chiar îți dai seama cât de mult mă rănești, am spus. Dar bănuiesc că da. — Ia-o ușor, Georgie, spuse Alexander. — Scutește-mă de amabilitățile tale, am spus adresându-mă fratelui meu. Știi că Georgie este amanta mea? Da, răspunse Alexander. Mi-a spus, și-mi aruncă o privire ironică, în același timp blândă, grijulie, în chip de scuze. — Să nu-ți închipui că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Lynch-Gibbon. Cavalerul eternei umilințe. Ar fi greu de spus dacă ați merita să vă sărutăm picioarele sau dacă v-ar trebui o consultație la psihiatru. Rosti aceste cuvinte ca și cum ar fi spus: „v-ar trebui o bătaie bună”. Ați avut amabilitatea de a o prezenta pe iubita mea fratelui meu, am spus. Ce gest minunat! — Ea m-a rugat, spuse Honor Klein după o pauză. — Și de ce-ați răspuns rugăminții ei cu atâta solicitudine? Nu vă pot bănui că aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puternici ai echipelor de fotbal ale colegiilor, cu nume ca Northwestern, Texas Christian și UCLA. Tații lor sunt bărbați cu păr cărunt și glasuri profunde, care nu fac niciodată greșeli gramaticale, iar mamele lor sunt cucoane cu zâmbete pline de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puțin o jumătate înseamnă halva și pastramă iute nedigerată, evoluează Alexander Trompă Portnoy, din Newark, New Jersey! În puful blond, adversarul său, cu mădularele-i elegante, cizelate și chipul delicat, feciorelnic al unei picturi de Botticelli, veșnic populara furnizoare de amabilități sociale aici, în Grădină, cincizeci și două de kilograme de rafinament republican și cea mai obraznică pereche de sfârcuri din Noua Anglie, descinsă din New Canaan, statul Connecticut, Sarah Abbott Maulsby! Vreau să zic, doctore, că par a-mi înfige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
peste buza inferioară, Într-un efort de-a se controla. — Richard John, director de școală, acum În concediu. — Mergeți la Belgrad. Nu. El ezită un moment. — Mă opresc la Viena. Ea nu-l credea, dar, cu un efort, Își recăpătă amabilitatea. — Cobor și eu la Viena. Probabil că-mi veți permite să vă arăt unele locuri. Un bărbat stătea În ușă, iar Mabel se ridică: — Mă scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu scurte uguituri, atâta vreme cât, până la urmă, tehnică dădea rezultate. Un bărbat slab rămânea uneori cu impresia că domnișoara Warren era prietena lui cea mai bună. Ea Îngenunche și-l bătu pe dr. Czinner pe genunchi, punându-și În rânjet toată amabilitatea de care era capabilă. În chestia asta suntem Împreună, doctore. Nu Înțelegeți lucrul acesta? De fapt, noi vă putem ajuta. Opinia publică este numele de botez al revistei Clarion. Știu că vă e teamă că vom fi indiscreți, că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu Sylvie, spuse Lauren, arătând spre mine. — Îmi face plăcere să te cunosc, am zis, dând mâna cu Sanford, a cărui mână era ca un pachet rece. Dacă ești prietenă cu Lauren, atunci ești și prietena mea, spuse Sanford cu amabilitate. Phoebe se uita cu atenție la Sanford, În așteptare, dar el nu Îi spuse nimic. Se Întoarse către Lauren și zise: — Draga mea, am o propunere de afaceri pentru tine. În sfârșit. Vrei să-ți caut ceva pentru Încântătoarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]