624 matches
-
este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă, suspină. 8. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfîrșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei. 9. Nu se mai cîntă cînd se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11. Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în țară. 12. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se apropie. Deja moartea stă la pândă. Ne pândește de peste tot. Dincotro ne va ajunge? Cu ce sabie ne va lovi? Doar Dumnezeu o știe, dacă nu cumva El va binevoi să îndepărteze de la buzele Noastre o cupă atât de amară. — Dumnezeu este mare! am spus eu spontan. — Dumnezeu ne apără de toți sultanii! a întărit papa, cu un aer dintr-odată vesel. În ziua aceea, întrevederea n-a mers mai departe. Leon al X-lea a promis că mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de băutură - Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă. Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noastră, că altfel ce să faci cu umoru’. Nu te saltă dacă nu-l prelucrezi creator? ’ Ce că faci bancuri, da’ ce bancuri să mai faci când e problemele așa cum e. Da’ la brigadă mai merge, am fost și la Amara la Cântare, pă interjudețeană. Scotea greu cuvintele de la mine. Îl simțeam că are chef de vorbă. Eu nu aveam deloc. — A dat la jurnalul de seară evenimentu’. Pă sărite. N-ai cum să-i prinzi pe toți, lume multă. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de zahăr ca să-ți îndulcești gura. Pinocchio: Dar unde e bucățica de zahăr ? Zâna: Uite-o aici! (și zâna scoate o bucată de zahăr dintr-o zaharniță) Pinocchio: Mai întâi vreau bucățica de zahăr, p-ormă o să beau zeama aia amară ... Zâna: (dându-i bucățica de zahăr) Îmi făgăduiești ? Pinocchio: Da. (ia zahărul și îl mănâncă repede) Ce binear fi să fie și zahărul o doctorie! Aș vrea toată ziua să mi se dea. Zâna: Acum ține-te de făgăduială și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
în plus... Sfaturi, rețete nu prescriu Martor îmi este Bunul Iisus. Sfârșit! De ce mințim c-a fost frumos Când totul este doar minciună? Mai curg cuvintele duios Sau lacrimi vom plăti arvună? De ce când vise hoinăresc Prin lumea tristă și amară Durerile se adâncesc Și plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi dulci de gingășie? Ai fost mereu, am fost mereu ca de demult: soț și soție. Cu ce cântar, pe ce cântar să măsurăm verdea otravă? Azi ești amară, eu amar și nimeni nu ne urcă‐ n slavă. N‐ o să mai vin, n‐o să mai vii pe pajiștea cu flori și zmeie. N‐ o să mai fiu, n‐ o să mai fii precum am fost: bărbat, femeie... EPITAF Zac în chenar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
au decurs lucrurile când m-am Întors, Într-adevăr... Nu mai are altceva de făcut decât să Înceapă cu Întoarcerea. Capitolul 18 Întoarcerea tc "Capitolul 33"tc "CIRCULAȚIE OPRITĂ" Giulia servește Înghețata și fructele, aduce tava cu Rémy Martin și Amaro Lucano, coniacul și digestivul preferate ale profesorului, și se așază să asculte, cu mâinile În poală, ca o fetiță cuminte. N-o să vă vină să credeți, dar, atunci când șeful statului pleacă sau vine Într-o vizită oficială, zborurile, de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am prea lovit în păreri. Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar acum vreo douăzeci și cinci de ani am ținut o moșie numai la câteva poște de proprietatea dumneavoastră de la Amara. Ce mai face conu Miron? Bine, voinic, sănătos?... Strașnic om, ce să vă spun! adăugă cu mândrie, întorcîndu-se brusc spre căpitanul de jandarmi și Modreanu. Știți, boier sadea, nu d-ăștia de au umplut țara și tîrgurile! Ei, bată-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de trei ori cât un proprietar. Țăranul nu lucrează nici mai mult, nici mai ieftin la arendaș ca la boier, ba mai degrabă dimpotrivă. Iau martori chiar pe domnul Iuga să vă spuie cinstit dacă învoielile la arendașii vecini cu Amara sunt mai grele ca pe moșiile dumnealor. Arendașul însă, împins de nevoi, a făcut economii la cheltuieli, a cultivat mai intens pământul, a pus în circulație terenuri care înainte erau pârloage, a introdus mașini, în sfârșit, a ridicat nivelul exploatării
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajunge luni la scadență erau treburi ce se puteau lichida în două ore. După ce va isprăvi afacerile, proiectase să mai stea vreo două-trei zile, să se întîlnească cu prietenii, să le reamintească prin prezență că trăiește. Pe urmă, înapoi la Amara cu restul de bani, care va fi suficient pentru nevoile curente până la valorificarea porumbului. Era ordonat și meticulos. Cu atâta se alesese din cei doi ani petrecuți în Germania. Își întocmise programul de acasă în toate amănuntele. Polița cerealistului o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cadoul. A crezut atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și au trăit patru generații de înaintași, nu mai mulțumește pe Grigore. Socotea planul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jumătate în cei trei ani trecuți de atunci. Pe Nadina a descoperit-o Miron Iuga pe când Grigore era la Berlin. Tatăl ei, Tudor Ionescu, cumpărase mai demult de la Teofil, fratele lui Miron, cele două moșii, Babaroaga și Lespezi, vecine cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, îndată ce a iscălit actele, și a cerut lui Miron povețe asupra mijloacelor de exploatare cât mai bună a pământurilor. A fost un simplu pretext de cunoștință: nu-i trecuse lui niciodată prin minte să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Adăugă ezitînd: ― De pe lângă Pitești? ― Aproape de Pitești, aprobă căprarul, înviorat. Comuna Amara. Pleci cu trenul de aici și mergi la Costești, la Costești schimbi, iei pe cel de Roșiori și apoi cobori în gara Burdea, iar de-acolo numaidecât ești la Amara. Herdelea își amintea că și Grigore Iuga a vorbit de Amara. Te pomenești că Petre Petre o fi chiar de pe moșiile Iuga. Îi stătu pe limbă să întrebe pe artilerist dacă a auzit de un boier Grigore Iuga. Îi fu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pleci cu trenul de aici și mergi la Costești, la Costești schimbi, iei pe cel de Roșiori și apoi cobori în gara Burdea, iar de-acolo numaidecât ești la Amara. Herdelea își amintea că și Grigore Iuga a vorbit de Amara. Te pomenești că Petre Petre o fi chiar de pe moșiile Iuga. Îi stătu pe limbă să întrebe pe artilerist dacă a auzit de un boier Grigore Iuga. Îi fu rușine de Mendelson, care ar putea crede că vrea să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cumplit. Plecând, Titu dădu mâna pe rând cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-a meritat soarta. Nu I-am pomenit niciodată pe la moșie... Satul era numai câteva bordeie, în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat, vopsită toată în culoarea sângelui și înconjurată cu magazii diverse. Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană în Curteanca, trecea pe lângă conac, spre marginea văii Teleormanului. Malul cobora pieziș, ca o stâncă, vreo cincizeci de metri, până jos. Valea însăși, largă mai bine de un kilometru, netedă ca-n palmă, cu pământul cel mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cu toate astea, sau poate din pricina asta, nu prea se bucură de simpatii. Drept este că nici lui nu-i prea pasă de simpatii și își vede de treburile lui... Așa! Pe urmă vine moșia Vaideei, de la Lespezi înainte, între Amara și Valea Câinelui. Vreo două mii de pogoane. E proprietatea unei bănci din București, dar o exploatează în arendă de mai mulți ani un moldovean cumsecade, Cosma Buruiană, pripășit prin părțile astea el știe cum. Aleargă, asudă, horobăiește grozav și fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Rociu, care se află pe șoseaua Pitești-Fierbinți, și unde are o moșie frumoasă actualul nostru prefect, Boerescu. Drumul din stânga vine de la Șerbănești, adică satul până unde se întinde moșia lui Gogu. Noi însă acuma cotim la dreapta, spre Lespezi și Amara. Proprietatea Nadinei ține până în șoseaua pe care am apucat, iar la stânga continuă pământurile lui Gogu... Cam pe la mijlocul drumului, între Gliganu și Lespezi, vizitiul opri, cum i se poruncise. De aci câmpia cobora lin până la împreunarea celor două văi. Vederea era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai arăt și restul! zise Grigore. Îată, se zărește în stânga Valea Cîinelui! Colo, în dreptul satului Lespezi, ăsta din fața noastră, sfârșește moșia lui Gogu și începe Vaideei. Dincolo de Lespezi se vede cum continuă șoseaua pe care vom ajunge în curând la Amara, satul celălalt, mai mare și mai arătos. Linia șoselei prelungite până în Valea Câinelui însemnează marginea moșiei Vaideei. Tot ce se află la dreapta liniei ține de noi până în cealaltă vale a Teleormanului, peste care am trecut... Acuma, tot la dreapta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dreapta, dar aici, aproape, cătunul cela cât un cuib e Bîrlogu. Până acolo, adică până la drumul dintre Lespezi și Bîrlogu, merge moșia Nadinei și apoi continuă până la Teleorman. Cum vezi, aproape am ocolit întreg domeniul nevestei mele... Între Bîrlogu și Amara, mult mai devale, se vede încă un sat ― Ruginoasa, chiar în centrul proprietății noastre. Acolo, avem acuma acareturile de căpetenie și uneltele mai bune. La orizont, se zărește și de aci satul Izvoru. Pata roșie e coperișul castelului Ghiculeștilor. Pădurea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uneltele mai bune. La orizont, se zărește și de aci satul Izvoru. Pata roșie e coperișul castelului Ghiculeștilor. Pădurea aceea, la stânga Izvorului, e a noastră. Sunt vreo trei sute de pogoane. Atâta s-a mai salvat. Cu un secol în urmă, Amara se afla la marginea pădurii care cuprindea toate locurile astea... Uite, în stânga, pe Valea Câinelui, se vede și satul Vaideei! De acolo, drumul care albește ca o panglică merge la Mozăceni. Mai încoace, dar peste gârlă, se vede foarte bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]