268 matches
-
în slujba seniorilor provinciali din Osaka și Kyoto, ai căror copii îi serveau pe generalii armatei răsăritene. Frații luptau în tabere separate. Astfel se pregătea tragica scenă pentru conflictele sângeroase, care aveau să izbucnească în sânul familiilor. Hideyoshi cunoștea greutățile amarnice pe care le prilejuia războiul. Lumea se afla în război de pe vremea copilăriei lui, când trăia în casa dărăpănată a mamei sale din Nakamura. La fel fusese și de-a lungul numeroșilor săi ani de rătăciri. Odată cu intrarea lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci de peste drum, din curtea vecinului Mitică izbucniră niște bocete amarnice. Intrigat, el se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serviciul lui, Virgil nu mai avea destul timp ca să se ocupe și de treburile gospodărești, astfel că greul cădea mai mereu pe umerii Marianei. Așa se făcea că seară de seară, când revenea în sfârșit acasă, Mariana îi aducea reproșuri amarnice și uneori îl amenința chiar să le lase pe toate baltă și să-și ia lumea-n cap. Virgil tăcea și înghițea, știind că supărarea soției sale era îndreptățită și temându-se în sinea sa ca nu cumva să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
politic nu aveau să se prăbușească peste noapte; aveau să moară ei, poate, și de acest regim țara tot n-avea să scape. Puterea sovietică era prea mare, pentru ca o biată țărișoară ca România să se desprindă cu ușurință din amarnica-i îmbrățișare... 4 În noul său serviciu de la Vidra, Virgil reuși să se acomodeze cu destulă ușurință. Experiența anilor petrecuți la secția financiară din Brănești își spuse cuvântul și îl ajută să devină, în scurtă vreme, șef al serviciului buget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria Veche (mai târziu strada General Florescu), lingând, ca pe acadele, fundațiile hanului Berevoiești (niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse cu echipajele de catâri de prin pietrăriile altor tărîmuri). Cotea pe dinapoia altarului bisericuței Răzvan, mânând, de la coadă, flotilele de gâște, peste zona străzilor Stelea Spătaru, Decebal, Armenească, Paleologu și bulevardul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
teamă ca îl calc, Iarbă-n lastra, în fereastă- Nu se teamă: nu-ți oi fi nevastă; 15 Și-n cele două ferești, Să semene meri domnești. Tu la tine nu gîndești: Că ce folos de casa ta, Că-i amarnică maică-ta. 20 Casa pe dinafară zugrăvită Și'nlăuntru-i otrăvită, Că-i necazul feciorilor Și moartea nurorilor. 132 Frunză verde măr domnesc, Mă pornii la boeresc, 183 {EminescuOpVI 184} Coasă-n mână am luat, Două brazde - am răsturnat, Am tras
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mâna pentru tupeul pe care îl avusese de a ridica degetul acela. Apoi a încetat cu pălmuitul și a întins din nou mâna stângă. De data aceasta, ținea ridicate două degete. Ca și mai înainte, împungea aerul cu o patimă amarnică. Mai întâi un deget, apoi două. Ce încerca să-mi comunice? Nu eram sigur, dar bănuiam că e ceva legat de timp, de numărul de zile rămase până să-și îngăduie să vorbească din nou. Îi mai rămăsese o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria asta: trebuie s-aștepți să moară unul ca să capeți de lucru și pe urmă neamurile, oameni nerecunoscători, se duc și fac comanda la un concurent de-al tău: dacă ajungeam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te supere nu s-a găsi? Ei lasă că știu eu cine te-o supărat. Da’ și tu ai gură bogată și vorbește câte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te supere nu s-a găsi? Ei lasă că știu eu cine te-o supărat. Da’ și tu ai gură bogată și vorbește câte odată fără tine... Să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970, moment oftalmologic) și Biblioteca din Alexandria (anul nu mi-l mai amintesc, Însă nu putea fi decît cel al unei amarnice tristeți proletar-culturale). Iată Însă că nemulțumit de aceste Înfăptuiri și de altele, scriitorul s-a lansat ca vaporul lovindu-se cu sticla de șampanie În cap și În scenariu, mizînd, după toate probabilitățile, pe resemnarea spectatorului român care, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încîntați de o frază fulgurantă a lui Benedict Ionescu. „SÎntem garanția că Revoluția n-a fost confiscată.” Adică garanția că n-a confiscat-o poporu’. În toiul Înțelepciunii electorale românești, care votează stînga și Tudor Vladimirescu, se ițește o poezie amarnică dedicată geniului Împușcat, Bocet pentru ăl bătrîn. Evident că-i a lui Păunescu. El plînge pe rimă și se Întreabă de ce l-am omorît pe ăl bătrîn, care nu ne-a făcut nimic, decît că ne-a fost baci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
armele dosite din timp in ghetou, făcîndu-le un nou măcel grecilor și egiptenilor pînă ce au scăldat orașul în sîn-ge. pretinzînd că au executat o jertfă de purificare așa cum cere Iahwiță. Împăratul le arată obrazul reproșîndu-le că au fost prea amarnici - zeloși am zice astăzi - și ...cam atît! Ei s-au întunecat de supărare - de parcă au fost vreodată luminoși - și au spus că nu au îndeplinit decît poruncile stăpînului lor Iahwe cel Întunecat care le-a cerut această jertfă. Crezîndu-se pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
spre a aduna sufletele și a le readuce în lumea de lumină dar trebuie să se salveze pe sine alături de sufletele celor pe care le duce în Împărăția luminii. Atît textele mandeene dar și cele ale esenilor vorbesc despre prigonirile amarnice la care au fost supuși din partea fanaticilor iudei și nu așa cum se plîng ei mincinoșii de 2000 de ani că au fost trecuți prin foc și sabie pe unde i-au împins vitregiile istoriei. Mai am eu un clenci scos
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cuviință să-i mai ușureze pe zburdalnicii și strîngătorii sciți de povara prăzilor și au năvălit asupra săla- șurilor lor. Dar mîndrețele de soațe numite de Iordanes amazoane erau la fel de pricepute în mînuirea oalelor ca și a săbiilor, astfel că amarnicii jefuitori au fost puși repede pe fugă. Urmînd exemplul soților, ele s-au organizat în două cete, una a rămas acasă pentru a apăra plozii, glia și avutul de pohtele celor nepoftiți iar a doua ceată a plecat să ,,viziteze
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
accentul principal pe momentul negativ și limitat în configurarea artistică. Esențialul îl constituie, pe de o parte, masa incandescentă căreia trebuie să i se dea formă, iar pe de alta, chipurile plastice care apar în cursul atribuirii formei. Lupta deseori amarnică și munca deseori aspră se situează între cele două momente pozitive, fiind resimțite, în cele mai multe cazuri, numai de artist ca individ. Capacitatea artistică constă în individualizarea a ceea ce tinde să apară involuntar în sentiment și în fantezie. În artă, ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Caragiale: „La Reșița, nu doar la Centenar e scrisul lui aproape de-oțelari. Vin maldăre de cărți în librării Dar noi vrem tot mai multe. Suntem mii (...) Ni-e Caragiale-aproape, oaspăt darnic. Și râzi când îl citești, cu-un râs amarnic...” E-n râsu-acesta o povață grea: Ai doborât o lume! N-o uita! Mihail NOVICOV - Mândria. În: Iașul Nou, nr.4, dec, 1952 Când Stalin a suit la a Congresului tribună În vuiet de urale, Kremlinul tot a fremătat, Din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]