2,825 matches
-
fiecare îl poartă în sine, geamăn malefic și terorizant ori sosie tulburătoare ce se cere biruită. În Disperare, Hermann își descoperă sosia, are convingerea asemănării perfecte, iar de aici viața lui ia alt curs, ce se încheie cu o stare ambiguă (nebunie sau prefăcătorie), în Scandalul, fenomenul este unul al dedublării: sosia este celălalt, partea întunecată a propriului eu. Acțiunea romanului Disperare se compune din aventura trăită de Hermann Karlovici, un afacerist de mâna a doua, emigrat din Rusia bolșevică la
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
unei lumi pentru care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componenta strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf.Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Necula. Prin această stilistică ambiguă, în care frăgezimile materiei coabitează perfect cu vibrația spirituală și cu o pietate pură, nesistematizată încă prin meditații teologice, în care chipul este doar mărturia înaltă a creației și nicidecum semnul de vanitate al creaturii, Silvia Radu realizează una dintre
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
pentru oricine, dar mai ales pentru el însuși, printr-o scriere care să-l exprime integral și a cărei formulă să-i permită libertatea de mișcare. Moralist înnăscut, dotat cu talent literar firav, Ralet s-a oprit instinctiv la formula ambiguă a însemnărilor de călătorie, cadru generos, unde găsea suficient loc pentru încercări literare și pentru reflecții pe marginea caracterului uman. Modul curios în care a luat naștere această carte este elocvent: la început, găsim nenumărate detalii cu privire la misiunea ce-i
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
fiecare capitol fiind relatat pe rând de câte unul dintre personaje. Organizația Opus Dei pare a fi fost făcută anume pentru a pune în valoare demonstrațiile de logică fuzzy ale autorului. Material mai bun pentru a pune în evidență relația ambiguă dintre realitate și închipuire nici că se putea găsi. Înființată în anul 1928 de Josemaria Escriva de Balaguer, Opus Dei este o organizație religioasă care funcționează în interiorul Bisericii Catolice. Adepții teoriei conspirației o consideră un soi de masonerie catolică în
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
Hitler au provocat o polemică, după refuzul partidului de extremă dreapta, FPOe, de a susține retragerea lor simbolică. Criticii formațiunii au acuzat FPOe, care susținea că aceste distincții nu pot fi retrase, deoarece Hitler este mort, de adoptarea unei poziții ambigue, cu scopul de trimite semnale facțiunii radicale a electoratului său.
După 73 de ani, Hitler a rămas fără titlul de cetăţean de onoare al oraşului natal () [Corola-journal/Journalistic/69548_a_70873]
-
cerului spartă/ de-o vizuină de soare/ Spre asfințit și răcoare/ Se saltă un cap de șarpe/ Printre năluci verzi de ape". Iar identitatea dintre dropie și natura feminină paradoxală e sugerată printr-o impresionantă descriere ce ilustrează și esența ambiguă a creaturii: ,,Șarpele cu cap de vultur/ Cu plete galbene-n jur,/ La gât cu soarele roată,/ Cu piept și sfârcuri de fată/ Cu coroană de regină,/ Cu aripile-n țărână./ Stă cu pieptul dezgolit/ Tremurat în asfințit". Un joc
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
fi'ndu-i iubirii înseși herb / pe fila cea pe care bine- / voiești a o citi cu mine, / pe cînd mă străjui ca un guard" (Algernon Charles Swinburne). Nu chiar toți autorii convocați s-au arătat dispuși a slăvi pisica. Aerul ambiguu al acesteia, jocul său de nuanțe în atitudini, de "ape" precum ale unei suprafețe mătăsoase, au putut produce impresia de fals, de perfidie, sau e vorba pur și simplu de o insuficiență a decodării comportamentului său, pornind dintr-un deficit
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Richard Parker nu este decât o epifanie, una dintre figurile alegorice ale unei șarade kharmice. Patel va supraviețui pentru a spune povestea, și nu doar una, ci chiar două. Iar aici intrăm în zona pe care autorul a dorit-o ambiguă, o grădină a potecilor care se bifurcă, cum sună una dintre povestirile lui Jorge Luis Borges. Pi Patel îi povestește scriitorului (Tobey Maguire) care se află în căutarea unei povești și varianta inteligibilă a aventurii lui, variantă pe care a
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
următoarea filă. Mircea Mihăieș știe să te țină în priză, să facă promisiuni, să întoarcă frazele din condei, să arcuiască metafore și mai ales să întrețină o aștepare, folosindu-se adesea de paradox, de fraze tip focuri de artificii, unele ambigue, altele precise, definitive. Problema este însă cumva ca la fotbal: degeaba joci bine, dacă nu marchezi. Textele lui M. Mihăieș se propun ca texte cu miză ideatică, nu sunt jucăușe texte „de plăcere”, și totuși, „Ideea” pe care o presimți
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
deopotrivă Binele și Răul, responsabilă de ambele, precum în religiile orientale sau la Jacob Böhme. Neputînd idealiza o atare transcendență, bardul recurge la o ultimă soluție, cea a transcenderii eului nu pe calea mistică pe care o resimte ca fiind ambiguă, ci prin impersonalizare. Se desparte de structura sa somatică („mi-am văzut inima, bătea de tare departe,/ parcă nu era inima mea”), ajungînd a declara, precum Plotin, că „vine o vreme cînd ți-e rușine de propriul trup”, ca și
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
emigranți români care au părăsit țara și că situația demografică a țării a fost afectată. Nimeni în lume nu se raportează la cetățenii țării luând în considerare milioanele de emigranți din diferite părți ale lumii, deci cifra aceea este foarte ambiguă, a acorda dreptul de vot la ambasade și la consulate, s-a văzut că asta nu înseamnă niciodată mai mult de o sută și ceva de mii de oameni, la acest referendum au votat vreo 70.000 de oameni, deci
Iliescu: Sper ca Parlamentul să delibereze decizia ”discutabilă” a CCR () [Corola-journal/Journalistic/42713_a_44038]
-
am descoperit adesea personaje „secundare” despre care aș fi vrut să știu mai mult, vedetele le puneau pe nedrept în umbră. Cartea cea nouă a lui Leon-Iosif Grapini dintr-o astfel de frustrare s-a ivit („stârnit de finalurile incitante, ambigui, suspendate, mi-am imaginat altele, diferite”), la care se adaugă o anume poftă de joc al Puterii, molcomă, de ardelean serios, dar și încercarea puterilor pe stiluri străine. Horia Gârbea, care escortează volumul, se recunoaște și el ispitit când și
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
e datată), când Petre Barbu textualiza și el alături de colegii ceva mai vârstnici. Raport confidențial despre scufundarea piramidelor, Mărul, Surâsul cailor, Era marinar și semăna cu Al Pacino sunt, fiecare, câte o poveste scrisă după rețetarul optzecist: tramă labirintică (voit ambiguă), amalgam programatic realitate-ficțiune, personaje cu identități fluide, autoreflexivitate. Fără a fi rău scrise, ele nu mai reprezintă azi interes decât pentru istoricul literar preocupat de originile „nouăzeciștilor”. Ca Petru Cimpoeșu, care și-a strâns nu demult în volum nuvelele din
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
tipărite atunci, ele au fost reluate întocmai. Iată câte probleme sunt ridicate de publicarea unei mici serii de autor! Și asta în condițiile în care despre opera lui James Joyce există tone de cărți care au elucidat și ultima silabă ambiguă din scrierile sale. În tratatul cvasiarheologic al lui Bruce Arnold, The Scandal of Ulysses. The Sensational Life of a Twentieth-Century Masterpiece (St. Martin’s Press, 1991), găsim o detaliată istorie a editării și reeditării capodoperei lui Joyce, de la ediția din
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
Alte deficiențe majore sunt legate de legislația românească în domeniul achizițiilor publice și a parteneriatelor public-private (PPP). Dacă în primul caz Guvernul a început demararea unor negocieri pentru realizarea unor modificări legislative în cadrul achizițiilor publice, legislația pentru parteneriatele public-private rămâne ambiguă. O dezvoltare a parteneriatelor public- private nu se va putea realiza fără o modificare fundamentală a legislației, în prezent plină de lacune și care nu este motivantă pentru atragerea unor investiții mari. Un alt factor care împiedică absorbția fondurilor europene
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
și circulară, capabilă să antreneze prezențe eterne pe care apoi le suportă cu greu. Imaginile, care deja și-au câștigat statutul lor independent, par să râdă de maestru, atrăgându-l în circumstanțe dubioase. Proiecția în imagine este responsabilă de caracterul ambiguu al ieșirii din sine, prin care creatorul se livrează imensității timpului, sentimentului cosmic. Dar acesta din urmă, în lirica lui Botta, poate provoca, paradoxal, o implozie: Stele ascunse în telescop, Întoarceți-vă în cer. (Fantasmagoria) Spânzuratul a luat noaptea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de Eminescu atât în Mortua est !, cât mai ales în postuma Bolnav în al meu suflet. Filozofic vorbind, ambiguitatea este definitorie pentru formula ontologică umană, viața purtând în ea germenul pieirii. Pe de altă parte, și capacitatea de cunoaștere este ambiguă. Ca atare, cuvintele, instrumentul nostru cognitiv de numire, suferă de două ori: necunoașterea esenței lucrului numit, care rămâne un mister, și faptul că, din acest motiv, numirea este convențională, o haină pusă arbitrar pe acea taină, veșmânt confecționat de colaborarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Or, a învesti cuvântul, deja ambiguu prin imperfecțiunea cunoașterii umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a fi respinsă ca factice și inoperantă de un anumit simț axiologic, care este un fel de Brahman neutru deasupra lui Brahma, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care se pot valoriza intre ele. Chemată să genereze semnificații proteiforme, lecturi multiple, ambiguitatea solicită imaginația cititorului în a descifra și, astfel, în a conferi o nouă viață poemului. Nu cunoaștem miezul lucrurilor, creăm noi o esență umană. Iar poezia ambiguă ne deschide șanse de a recrea un univers virtual care nu va coincide cu cel gândit de imaginarul poetului. Astfel un poem ambiguu pare că reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Dar versul, dacă nu este asemenea zeiței Isis care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolut, care va fi al sferei Ideilor, dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spun că e vorba de "literatură de sertar", ci să surprind importanța scrierii lor în propria devenire spirituală. E vorba de o clarificare a mea față de mine, și față de alții în același timp. Propria raportare la conținutul lor este discret ambiguă: le-am depășit, devenind oarecum altul, și, în același timp, mă recunosc în ele. În mod indiscutabil acest mod de a scrie, sub forma fragmentului, este tributar unora din marii autori de gen, cei care m-au influențat în cea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care până atunci erau sănătoase. Pe de altă parte, CMN încearcă să-i convingă pe americani și pe cetățenii altor state că, în realitate, ele sporesc exporturile, locurile de muncă și salariile. Beneficiarii investițiilor externe directe (IED) au o atitudine ambiguuă față de activitatea CMN. Pe de o parte, aceștia își dau seama că IED aduc în țară capital și tehnologie valoroasă. Pe de altă parte, se tem că ar putea fi dominați și exploatați de aceste firme puternice. Nimeni nu contestă
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
credincioși, ordonați, personalități lipsite de relief, discreți în ceea ce privește viața lor privată, încrezători în țara lor Alte sisteme de management surprind această condiționare subtilă între culturile naționale și cele organizaționale. Managementul scandinav are atribute precum: descentralizarea adoptării deciziei, structură organizațională adesea ambiguă, percepțiile despre ceilalți sunt frecvent indecise, formularea obiectivelor pe termen lung și criteriile de evaluare a performanțelor sunt vagi, dar implicite, canalele de comunicare sunt informale, coordonarea se realizează pe baza recunoașterii valorilor și nu prin reguli (normativ vs. coercitiv
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
în cadrul cărora misterul însoțește camuflajul și dialectica se asociază misterului, în care este descrisă prezența sacrului în profan, în care se pune accentul pe "dialectica hierofaniei" și în care conceptul de camuflare este utilizat într-un mod paradoxal rămîn oarecum ambigue și nu păcătuiesc printr-un exces de claritate. Adesea Eliade vorbește de ambivalență, ambiguitate și paradox în contextul abordării sacrului. Ar fi greu de găsit termeni mai vagi decît aceștia [...] Se prea poate ca alte tipuri de material, cel folcloristic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]