761 matches
-
în mare proporție în operele parodice) drept "indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea". Operele produse cu ajutorul ei nu se mai înfățișează drept o "sumă a enunțurilor depistate ulterior", ci constituie "un ansamblu nou, ambivalent, opus ansamblurilor originare"323. Studiind intimitatea funcționării procedeului, ajunge la concluzia că intertextualitatea are drept rezultat (și e caracterizată prin) apariția ideologemului, survenit o dată cu "intersectarea unor organizări textuale (o practică semiotică) date cu enunțurile (secvențele) asimilate în propriul său spațiu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spre exemplu, la figura întemeietorului de cetate sau de lume (Durand, Structurile antropologice 52). Într-o perspectivă jungiană, din aceste forme matriciale pot fi derivate conceptele și simbolurile, care, spre diferență de arhetip, imuabil și universal, sunt fluctuante și chiar ambivalente, ceea ce le provoacă o anumită fragilitate (creatoare, însă) în raport cu timpul (istoric), cu diferențele culturale, cu diversele contexte în care apar. Din această cauză, cel puțin simbolul tinde să devină semn, pentru că trece din registrul bogat al semanticii (la care cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aboral). (3) Prefixul indică poziția sau direcția și a devenit mult mai stabil în secolele XIX și XX, în împrumuturile savante din domeniul economic: ab-: absorbție (cf. fr. absorbtion; en. absorption); ad-: adjudecare (cf. fr. adjudication; en. adjudication). Ex-(e-) ambivalent, în limba latină era mult mai apropiat de clasa semantică a prepozițiilor cerute de ablativ și exprima raporturi variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Terminologia l-a conservat ca prefix de o mică productivitate, cu sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ieși în afară, a trece dintr-o stare în alta; ro. extindere (cf. fr. extension; lat. ex-tendo, ere, tendi, tensum)- a desface, a se extinde (într-un anumit loc); (3) limitarea: ro. extincție (lat. exstinguo, ere, stinxi, stinctum). Ex-(e-) ambivalent, în limba latină - formant și prepoziție - era mult mai apropiat de clasa semantică a prepozițiilor cerute de ablativ și exprima raporturi variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Și în limbajul economic, particula ex- apare în sintagme
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
relație cu posibilitatea fericirii ființei umane, să fie înțeleasă drept o sursă a plăcerilor, chiar și în forma practicării anumitor jocuri și sporturi, caz în care devine necesară reconsiderarea unor practici omenești, așa cum ar fi vânătoarea. În fine, sesizarea sentimentului ambivalent al omului, care iubește natura, dar se și teme de ea, poate fi sursa unei interpretări specifice a situării omului în lume. Metafora "Mamei Natură" aduce în discuție diverse fațete ale unei asemenea raportări, unele cu trimitere la o "Mamă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
din Kiev masacrați încă din septembrie 1941, în râpele de la Babi Yar), 810.000 în Bielorusia, 130.000 în Moldova, 220.000 în Lituania, 140.000 în Rusia, 77.000 în Letonia. Confruntată cu amploarea acestei tragedii, politica stalinistă rămâne ambivalentă. Pe de o parte, puterea încurajează afirmarea identității evreiești. înțelegând încă de la începutul conflictului importanța sprijinului internațional, Stalin promovează o propagandă favorabilă evreimii; pe 24 august 1941 este lansat apelul „Fraților noștri evrei din lumea întreagă”, difuzat prin intermediul grupurilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
remarcabil simț al folosinței timpului, a spațiului și a oamenilor; o mare apetență nu atât pentru exercitarea puterii cât pentru toate actele - îndeosebi de înțelegere, de luptă și de vigilență - care permit cucerirea, păstrarea și recucerirea ei; o relație foarte ambivalentă cu cultura și cu intelectualii; o concepție despre economie* în același timp poetică și militară; și un naționalism* nu neapărat ostil lumii, dar chino-centrat, imperial și, în contextul acestor date, oarecum explicabil: el n-a ieșit decât de două ori
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Johan, "Ce que Durkheim doit a Comte", în: Besnard P., Borlandi M.&Vogt (coord.), Division du travail et lien social. Durkheim un siècle après, Presses Universitaires de France, Paris, 1993, pp. 59-66 Petit, Annie, "De Comte a Durkheim: un heritage ambivalent", în: Borlandi M.& Mucchielli L.(coord.), La sociologie et sa méthode. Les Règles de la méthode un siécle aprés, L'Hartmattan, Paris, 1995, pp. 49-70 Policar, Alaine, "Emile Durkheim", în: Ferreol Giles (coord.), op.cit., pp. 151-185 2.2 Georg Simmel (1858-1918
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
romantic încearcă să se salveze prin evaziunea din timpul biografic în timpul eternității, în timpul mitic sau in timpul istoric. În poemul Luceafărul, timpul este nesfârșit, deoarece Luceafărul se întrupează din soare și noapte, elemente ale eternității. În Scrisoarea I, timpul este ambivalent (infinit și trecător), reprezentat de lună și ceasornic. Altădată, poetul se refugiază în timpul mitic al Daciei legendare (Memento mori) sau într-un timp istoric, în viziunea lui grandioasă (Scrisoarea III). Evaziunea în spațiu: un spațiu cosmic sau un spațiu terestru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aspectul informațional se manifestă atunci când subiectul percepe recompensa ca o întărire și confirmare a competenței și autodeterminării, iar această percepție presupune localizarea internă a cauzei comportamentului și determină în consecință creșterea motivației intrinseci. Având în vedere faptul că recompensele sunt ambivalente, predominanța controlului sau a caracterului informațional este rezultatul atribuirilor realizate în plan cognitiv. Acest aspect îngreunează realizarea predicțiilor asupra comportamentului, deoarece presupune investigarea percepției asupra recompenselor percepție care se modifică sub impactul factorilor din mediu (recompensele pot avea valențe informaționale
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pregătite de Împărăteasă și astfel se pomenește Însărcinată. După nouă luni, Împărăteasa și roaba nasc doi feciori, Busuioc și Siminoc, ce seamănă ca două picături de apă. Se observă aici o abatere de la normalitate: peștele pescuit este din aur, semn ambivalent, al norocului și al perfecțiunii, dotat cu atribute apotropaice. În Trandafir și Busuioc, Înghițirea peștelui cu solzi de aur (de către Împărăteasă, țigancă, iapă și cățea) duce la nașterea a doi feciori, Trandafir și Busuioc, cu soarili În piept, luna-n
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fost la început agenți care îi identifica pe rău platnici, dar, în vremea lui Tiberius aveau și rolul de ai raporta pe cei ceare se făceau vinovați de maiestas (care făcea rușine Imperiului Romană. Cu Senatul, Tiberius întreținea o relație ambivalentă. În public îl respecta, ridicându-se în picioare atunci când consulii se apropiau. Își dorea un Senat independent și puternic, dar de câte ori acesta se dovedea astfel, 88 nemulțumirea împăratului era vizibilă. Mulți senatori au început să-l copleșească cu supunerea dar
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
imaginarului social, deși nu există un acord clar din acest punct de vedere, în teoriile recente este indicată, în primul rând, aceea de "interpretare" a realității, după care urmează cea "explicativă" și aceea "mobilizatoare"222. Considerat a fi "polimorf" și "ambivalent", mitul se caracterizează prin faptul că elementele sale constitutive sunt adeseori inversate, situație care se regăsește, mai larg, și în cazul simbolurilor, al imaginilor sau al metaforelor 223. Ceea ce este recunoscut ca o constantă a mitului e faptul că, indiferent
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deprimare, tensiune emotivă, ostilitate față de copii și adulți. Insuccesele repetate și prelungite favorizează generarea a diverse forme de agresiune care dezvoltă noi reacții inadaptabile sau le considera pe cele existente, inhibând astfel învățarea normală. T. Kulcsar remarcă anxietatea școlară, hiperemotivitatea, ambivalenta afectivă, asemenea fobiei școlare la 30% din elevii care au insuccese școlare, deși inteligența lor este relativ normal dezvoltată. P. Janet consideră conduita ca fiind superioară comportamentului datorită faptului că reprezintă o activitate conștientă mai complicată însoțită de o anumită
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
principal de acțiune a factorilor biologici). Sistemul limbic intervine în procesul de reîntărire și are drept punct de plecare răspunsurile sexuale executate efectiv în cursul vieții și va diferenția o conduită heterosexuală adultă plecînd de la o sexualitate difuză, mai mult ambivalentă (tentația homosexuală). Neocortexul, mai ales la om, influențează profund fiziologia și patologia comportamentului sexual (deviant). Efectele leziunilor corticale sunt cu atât mai grave, cu cât urcăm pe scara filogenetică. La mamifere o decorticare de 20% determină tulburări severe, pe când la
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
cel care a propus cartea, pentru ca dl Silviu Lupescu să accepte, atent și generos, oferta într-o prestigioasă colecție a Editurii Polirom. Poate că n-aș fi îndrăznit să propun cititorilor un nou set de explorări dacă, într-un București ambivalent și centrifug, nu m-aș fi bucurat de prietenia afectuoasă a soției mele, Ema, căreia îi dedic această carte. În sfârșit, am primit cu multă cinste încurajările călduroase ale dlui Mihai Șora. Domnia sa m-a onorat scriind cuvântul înainte al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
relație cu cele contextuale, trezind în cititor impresia de vastitate, de evanescenta trăsături comune cu poetica leopardiană a vagului. La nivelul vocabulelor, tensiunea perpetua ce se naște la granița dintre caracteristicile semantice individualizante și deschiderea lor către context oferă măsură ambivalentei cuvântului quasimodian, componența definitorie a condeiului sau. În articolul citat în introducerea prezenței cercetări, Mariella Cantelmo sublinia, în alți termeni, aceasta dublă fațetă a cuvintelor ermeticului, gata să se închidă în duritatea pietrei sau să se transforme în suflu ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetul din Recanati: scriu fraților Cervi / nu celor șapte stele ale Ursei. Refuzul de a-si îndrepta cantul către frumoasele stele ale Ursei echivalează cu renunțarea la întreaga etapă criptica a propriei creații și reconfirmă în același timp poziția freudian ambivalenta de pe care scriitorul ermetic înțelege să se raporteze la maestrul sau, cu un amestec de admirație și respingere. Numeroasele trimiteri ale rimelor sale la Canturi, reliefate de-a lungul cercetării, au confirmat puterea de atracție pe care poezia romantică a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în mare măsură mască și vorba lui Leopardi, din ale cărui Canturi s-a hrănit, asemenea unui copil ce avea nevoie de un maestru, împotriva căruia s-a revoltat în mod inevitabil. Se poate vorbi astfel despre un leopardism quasimodian ambivalent: o dragoste amestecata cu ură ce învăluie într-o nouă mantie, neoromantica, versurile autorului ermetic. Preluările din Canturi punctate de-a lungul analizei permit plasarea leopardismului quasimodian în cadrul unui neoromantism de sorginte leopardiană, ale cărui ipostaze trebuie privite, în mod
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dans le jardin paternel scintillantes, / Et parler avec vous des fenêtres.. Le refus d'adresser son chant vers leș étoiles de l'Ourse signifie renoncer à l'entière étape cryptique de șa poésie et confirme au même temps, l'attitude ambivalente, d'admiration et rejet, qu'il avait è l'égard de Leopardi. Cette attitude s'inscrit dans leș typologies comportementales d'une tradition littéraire forțe et saine comme elle a été décrite par Harold Bloom qui considère que chaque poète
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dell'Orsa. Îl rifiuto di rivolegere îl canto verso le stelle implică la rinuncia a tutta la stagione oscura, chiusa della sua poesia e riconferma îl proprio modo di considerare Leopardi, con un mischio di ammirazione e rigetto. Questo atteggiamento ambivalente s'iscrive nelle tipologie comportamentali di una tradizione letteraria sana e forțe, così come è stată descritta da Harold Bloom, secondo cui ogni nuovo poeta è afflitto, all'inizio della carriera, da quella patologia malinconica chiamata l'angoscia dell'influenza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un spațiu al umbrelor înșelătoare. Universul astfel constituit e mai puternic, mai pregnant decât orice realitate. Eumene, numele folosit pentru eufonie, cu rezonanțe grecești, are o semnificație ambivalentă, sugerând o făptură neomenească la marginea dintre vis și realitate, a cărei existență, dar și sexualitate e incertă. Numele, masculin în zona de proveniență, a fost asociat, mai târziu, cu feminitatea. În cazul lui Stelaru, se constată evidențierea unor trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
facă să prindă contur jocul impalpabil al sentimentelor, sugestie a ceva ce poate fi doar intuit, a unor trăiri pe care subiectul se surprinde încercându-le. Cadrele se fluidizează în încercarea de a surprinde inefabilul, focul comorilor rămâne un simbol ambivalent, e iluzoriu, ispită a unei posibile bogății, dar, în egală măsură, poate fi și atribut al maleficului. Focul iubirii/ al inspirației/ al arderii interioare în căutarea sinelui are aceleași caracteristici, e o reunire a contrariilor, căutare în concret și abstract
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se revalorifică imaginea câinelui, animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul de dincolo, este, în general, valorizat pozitiv (deși e un simbol ambivalent ca majoritatea structurilor care iau naștere din noaptea inconștientului, de acolo de unde contrariile nu sunt diferențiate). Aici însă trecerea câinilor prin sângele uman echivalează cu apropierea lentă de moarte; verbul "a linge" adesea utilizat ("Ploile-n haltă băloase, și-n
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se constituie printr-un permanent dialog cu simbolurile culturale și literare. Cecitatea inspiră teamă, dar și respect. Ca în atâtea cazuri, simbolul este ambivalent, reliefând izolarea, voită sau impusă, dar și legături magice. Orbul, căruia îi este străină vederea lumii exterioare, pare să fie un bun observator al activității interioare, sufletești. Se sugerează astfel fie lipsa capacității de a vedea ceea ce este evident, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]