2,758 matches
-
de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă scoale, insă chiar și-acuma mai vreau să mă joc
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1474311793.html [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
nivelul inferior de realitate al oamenilor pentru scopuri specifice. În alte concepții religioase avatarul presupune reîncarnarea succesivă a unei ființe. LUPUL, poate cel mai divers și profund simbol, un animal de pradă, fioros în basme, “animalul stafiilor” în antichitate, care amețea cu privirea, sau totemul lup al triburilor scite, legendă relatată de Herodot, conform căreia oamenii din aceste triburi se schimbau o dată pe an în lup. Și dacii străbuni își spuneau ‘lupi’. Sugestiv și locul de lider al lupului prin steagul
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1452683035.html [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
poarte și interesantele cărți din biblioteca lui Aron Pumnul, pe care le citea pe nerăsuflate. Când vine teatrul, se îndrăgostește de el, de actori, de eroii pieselor care se jucau și, desigur de o tânără actriță din trupa Fanni Tardini. Amețit de farmecul teatrului, ne părăsește iarăți orașul ca să pribegească pe alte meleaguri, ca să cunoasc o altă lume. Dar s-a reîntors... A plâns de astă dată pe aceste străzi, pășind în urma sicriului cu corpul neînsuflețit al iubitului învățător. Prins în
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu by http://uzp.org.ro/o-calatorie-virtuala-prin-cernautii-lui-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423229925.html [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
apoi În căutarea muntelui albastru și postumul volumaș, destul de atipic pricopian, Nemona - la jumătatea drumului spre iad), dar se adaugă Necrologul - „Eu am intrat în poezie ca-n altar”): „Dumitru Pricop a intrat în poezie cu umbra și răcoarea pădurilor, amețit de înălțimi, cu talpa grea de pământ și vocea curată a sângelui prin care aleargă cu slobozenie Măria Sa, Muntele, și plânsetul stelelor de departe, nesfârșitul cerului senin, înțelepciunea sfătoasă a brazilor, bolboroseala sfântă a apelor repezi, zborul păsărilor, țipetele adânci
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Scriitori_vranceni_de_ieri_si_de_azi_mircea_dinutz.html [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
exprimă o mare greutate Cum să spui o mare silă, O mare tristețe, Dezamăgire, Boală, Rană? Sunt în parc, Lângă vechiul chioșc de fanfară Cu porumbei deasupra. O fetiță începe și numără Până la o sută. În jurul ei numerele zboară, Porumbeii, Amețesc, M-am întristat... La cincisprezece ani puteam să fac orice, Râsul meu mușca din platani, Mâinile mele zburau dincolo de orizont. La douăzeci, apele dragostei erau reci. La douăzeci și cinci, a început Furtuna, valurile. Rechinul a înghițit Geamandură după geamandură. Nu suport
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Scrisoare_rodica_elena_lupu_1387461053.html [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
Elena, că în curând vor fi mamă și tată, trebuia sărbătorită cum se cuvine. Se cinstiră cu vin roșu dintr-un butoiaș pus deoparte doar pentru suflețelul lor și se ospătară pe îndelete. Din când în când ciocneau paharele și, amețiți de licoarea lui, se sărutară lung și leneș. Apoi buzele băiatului alunecară pe gâtul fraged al fetei, presărând săruturi lângă săruturi spre lobul urechii pe care-l ciupi ușor cu dinții, cea ce o făcu să tresară de plăcere și
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
jurnalul meu intim, după ce voi muri, sau chiar în timp ce-mi vor trage sufletul... Azvârliți în flăcări inima mea, sufletul meu scindat între mine și mine. Suflet care n-a cunoscut liniștea niciodată. Plutesc fără să fi luat droguri, amețesc fără să fi băut alcooluri, sunt sleită fără să fi făcut măcar dragoste, mă clatin fără să fi fumat ierburi; nu-mi regăsesc echilibrul. „Cine are credință puțină nu va putea să stea pe picioare” scrie în Cartea Sfântă. Cred
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_0.html [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
o dor pe Mirna, izvoditoarea de mir din Damasc înainte de a-i vedea pe Isus și pe Maica Cerească. Mă doare tot trupul cum o durea pe Caterina Emmerich fiecare celulă când primea coroana de spini și stigmatele. Orbesc, asurzesc, amețesc, mă-ncovoi, e o luptă teribilă. Toate au un sfârșit, veți spune de tot înțelepți, atunci de ce te tot chinui? Pentru că n-am încotro, pentru că altfel n-am stare de respirare... CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV / TRATAT
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_0.html [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
celulă a corpului și acolo avea să rămână . Sufletul îi era acum o floare unică, apărută pe pamant doar pentru a fi culeasa de un singur muritor. Iar sentimentul că acest muritor există și că este atât de aproape o amețea de-binelea. Intrase și în viața ei de liceeană , în zorii unei dimineți de toamnă caldă, iubirea! Trebuia doar să îi deschidă ușa, să o vadă, să o primească și să se lase învăluita de miresmele ei. Minunată zi de
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/mirela_penu_1488565313.html [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
săpunul Să îi spele de...păcat. Chiar de patru ani de zile În haznaua lui plutesc, Votantul mai pierde kile, În timp ce ei huzuresc Din șpăgi și comisioane Că de-aceea se-mbulzesc Precum câinii la ciolane, Iar cu vorba ne-amețesc. Asta-i țara, n-ai ce-i face, Hoții-s mereu promovați, Voi români dormiți în pace Oricum ca orbii votați. 06.05.2016 Referință Bibliografică: analiza electorala / Ilie Marinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06
ANALIZA ELECTORALA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/ilie_marinescu_1462553947.html [Corola-blog/BlogPost/380428_a_381757]
-
s-a pus pe bancuri, făcându-l pe nea Ion, posomorâtul, să râdă cu gura până la urechi. A început să-l alinte zicându-i: - Hai să trăiești, domn’ doctor! Domn’ doctor în sus, domn’ doctor în jos, până s-au amețit de tot. S-a făcut friptura și acum așteptau să se răcească mămăliga din care aburii cu aninos de cucuruz se înălțau până în tavanul din lemn de cireș. Alături de friptură aștepta un castron din lut ars plin cu mujdei de
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sa_traiesti_domn_doctor_george_safir_1361009676.html [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
Încântat peste măsură, Regele Văzduhului își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o aruncară de la unul la altul până ce o amețiră bine, după care o cocoțară pe Piscul Argintiu, în cuibul vulturilor, printre nori, acolo unde nu mai putea face nici o vrajă și de unde nu mai putea coborî niciodată. După ce termină cu vrăjitoarea, Regele Văzduhurilor se despărți de Mărgărita și de
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Morgen” este un film românesc despre o problemă internațională foarte gravă: emigrarea ilegală (cu toate motivele și riscurile pe care le atrage după ea). Filmul nu prea are ritm, toată acțiunea și inacțiunea parcă se petrece astfel ca să nu-l amețească pe Nelu, personajul central din „Morgen”, un ardelean molcom și mucalit jucat foarte natural de actorul Andras Hathazi. Nelu este un agent de pază la un supermarket dintr-un orășel de la granița României cu Ungaria, Salonta, și are o viață
Morgen by http://www.zilesinopti.ro/articole/97/morgen [Corola-blog/BlogPost/100051_a_101343]
-
vedea bine și se uita cu-un ochi la slănină și cu altul la slăvină) a geșit culoarea mușcatei, pe când alții ziceau că... toanta, după mintea ei de guguștiuc, credea că floarea albă ar fi simbolizat fecioria miresei. Până la urmă, amețiți de băutură, veseli, certăreți, curioși să afle cu cine s-a iubit soră-mea, până la urmă au fost convinși de lelea Măria că au fost păcăliți, o răzbunare pe soacra mică, doar așa-i la nuntă unde se tocmesc cuscrii
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1491297019.html [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
În Cipru se mai întâlnește și o altă varietate de „souvla”, numită „souvlakia”, bucățile de carne preparate în același fel, dar mai mici, trase pe frigărui și ele mai mici. Dar să vedeți cum se rumenește mielul întreg, că te amețesc aromele pe care le degajă când se perpelește „dumnealui” deasupra jarului și-ți stimulează glandele salivare de-ți vine să rupi din el câte-o ciosvârtă, chiar dacă-i pe jumătate copt! Și așa să vă închipuiți că tot ritualul se
DESPRE BUCĂTĂRIA CIPRIOTĂ ŞI REMARCABILELE EI DELICII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_12_despre_georgeta_resteman_1345779093.html [Corola-blog/BlogPost/355140_a_356469]
-
târând după noi boccelele. - Afară, oamenii înspăimântați alergau fără rost de colo până colo. Sosirea câtorva camioane mări zăpăceala. Grupuri de câte cincizeci, chiar șaizeci de oameni fură încărcate în camioane pe care scria cu cretă: O. T. O femeie amețită de evenimente, se aplecă să adune cartofii care, în îvălmășeală, se risipiseră pe jos. Fu împiedicată de un ofițer de la SS să-i ridice. - Nu te osteni, îi spuse el, ai să capeți acolo destulă mâncare ca să crăpi! Camioanele ne-
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/De_ziua_holocaustului_9_octombrie_2009.html [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
Se prinse zdravăn cu degetele de colțurile pietrei, apoi se ridică în brațe, sprijinindu-și degetele de la picioare pe câte o muchie care de multe ori părea să-i pătrundă în carne. Nu privi în hău ca nu cumva să amețească și urmări cu privirea doar înălțimea. Încet, încet ajunse aproape de partea de sus a cascadei, când deodată, simți că palma i se duce cu brațul undeva în adâncime. Ajunsese pe un platou. Se ridică și mare-i fu mirarea când
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416637047.html [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
îi strânse degetele scurt și, în doar câteva minute, pe masă apărură farfurii, tacâmuri... mâncare. Nu își dădu seama dacă mâncase lacom sau dacă reușise să se controleze suficient cât să nu pară prost crescut. Știa doar că aromele îl amețeau imediat ce îmbucăturile îi atingeau cerul gurii. Supa dulce cu găluște mari și pufoase, plutind printre steluțele de grăsime și ploaia de pătrunjel verde, urmată de feliile de friptură de pui scăldate în mujdeiul care picura și pe cartofii pai, îl
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
sunt sec pe dinăuntru Așa cum în deșert e sec și gol pamantu' Doar tu mi-ai vindecat cicatricile ce dor Când că prin vis ai apărut și m-ai luat în zbor Cu felul tău de-a fi m-ai amețit că într-un vals Și sufletul și inima când te zăresc suntr într-un dans Și-o picătură de sange-n trup rămasă de-as mai avea Aș renunța la ea toată pentru că tu esti viața mea Acum când sunt
VERSURI PENTRU EA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Versuri_pentru_ea_angheluta_lupu_1326444802.html [Corola-blog/BlogPost/360609_a_361938]
-
toate darurile de împlinire ale vieții. Și câte minunății mai aveam încă de primit, pentru că eram doar la jumătatea de drum a fiindului entității noastre. Toate acestea sunt miraje de care scriitorul superrealist are cunoștință însă le dejoacă și le amețește într-o amețitoare existență a firii cu toată dezlegarea divină a impunerii vederii răului și a puterii noastre de a ne îndepărta de ele. Creația lui artistică este amăgitoare, satanică în ochii de sticlă care-ți dilată simțurile și te
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 by http://confluente.ro/Depeizarea_egoului_in_romanul_superrealist_0.html [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
porumb. Jos, pe pământ, mă puteam mișca fără să privesc vârful aracilor ca niște sulițe ascuțite, puși la distanță mică unul de altul și pe urmă ne puteam juca fără să le ascult vorbind despre băieți și fără să mă amețească cu mirosul de mătase de porumb, care ardea în foile de ziar furate de acasă. -O să te bată, fa, mă-ta, când o să te vadă cu două rochii stricate? m-a întrebat Mița cu un zâmbet apropiat de al
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_ix_mihaela_arbid_stoica_1335190456.html [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
lămâie, și apele ne fură din umbră; ne trecem iubita dintr-un braț în altul, ca valul din vâsle în vâsle. Bărcile au adormit cu nasul în nisip dar au răma și ele cu apele în vise și râdem cu toții amețind focul care luminează casele întoarse spre noi așteptând norocul. Ne cheamă ferestrele și le răspundem tăcuți, plecând perechi,uitând câte-un sărut în zări și pe cărări... Cu prietenul Homer navigând pe mare Mă simt Ulisse rătăcind drumul spre Ithaca
HORĂ TÂRZIE ÎN SAT DE PESCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Hora_tarzie_in_sat_de_pescari_al_florin_tene_1345536744.html [Corola-blog/BlogPost/355248_a_356577]
-
Odiseea ce o țin în mână cu iluziile din vise, marea îmi roade călcâiele până la vână de atâtea drumuri încinse. Parcă ași fi Achile luptând cu toate himerele din gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește gândul ce cade ucis ... Eu m-am salvat pe coada unui delfin cu solzii căruia poemul acesta l-am scris, Alături de Homer la un pahar
HORĂ TÂRZIE ÎN SAT DE PESCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Hora_tarzie_in_sat_de_pescari_al_florin_tene_1345536744.html [Corola-blog/BlogPost/355248_a_356577]
-
spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Ne-am plimbat amețiți de visul neștiut din noi, de chemarea sufletelor-pereche, de întregul din noi pe cărările toamnei, pe străzile ei, privindu-ne, căutându-ne, simțindu-ne, respirându-ne. Era țipătul mut al trăirii noastre de dincolo de vălul Uitării, era ecoul ce a
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Poem_final_pe_frunze_de_artar_irina_lucia_mihalca_1327705846.html [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]