560 matches
-
Doina a găsit o formulă de mixaj între acea metodă și Cultura civică, tot la Humanitas. O vreme am însoțit-o în povestea asta, apoi am trecut în alta. Petrecând noi acolo săptămâna de grație, la un moment dat o americancă ne-a zis că ar trebui să cumpărăm colecția de cărți, altminteri nu vom înțelege mare lucru. Doina, femeie cu bun-simț, a început să plângă. Printre lacrimi, a explicat că banii noștri nu-s mai mult de 20 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
colecția de cărți, altminteri nu vom înțelege mare lucru. Doina, femeie cu bun-simț, a început să plângă. Printre lacrimi, a explicat că banii noștri nu-s mai mult de 20 de dolari de toți și că ea se simte mizerabil. Americanca s-a uitat la mine, care le stăteam impasibilă alături: - And you, Mihaela? Presupun că se aștepta să plâng și eu. Mi-am mutat fundul pe masa cealaltă și i-am răspuns: - Sorry Ann! I am not able to cry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dover cu o întârziere de vreo șase ore. În compensație, compania ne-a despăgubit cu câte un bon de 20 de lire pe care puteai să iei mâncare și băutură de la restaurantul feribotului, ceea ce am și făcut, dimpreună cu niște americance hipiote, în vizită prin Europa. Am ajuns în Franța târziu, pe la două noaptea, pe o ploaie torențială. Am ieșit în autostradă să fac autostopul spre Bruxelles. Eram ud, amețit de băutură și de tangajul nesfârșit, obosit, cu 50 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ursula a avut o singură problemă cu mine: - Dumnezeule, nu te mai saturi odată să mănânci scârboșeniile de hamburgeri? Noi nu aveam atunci McDonalds și eu eram de groază. Înfulecam la chiftele turtite în pâine ca o spartă. Toate răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli și mofturi de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi consimțit să mor dacă măcar încercam să-l ucid. În vara lui ’98 am fost la Boston, la un simpozion de filosofie feministă. Acolo, după ce mi-am terminat speach-ul despre analogia totalitarism-patriarhat, folosind România drept studiu de caz, o americancă a plâns și mi-a cerut scuze. Nu era nimic melodramatic în lucrarea mea, dar femeia ținuse la o altă secțiune o lucrare despre dreptul de a ucide, tot pe studiul de caz Ceaușescu. Evident, ea ne considera complet imorali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în luna a șasea, același lucru l-a încercat un profesor al meu în anul I de facultate. Dar o să povestesc o astfel de scenă, unde rușinea mea era o combinație tristă între personal și politic. Că de, vorba feministelor americance, personal is political, până și la nivelul rușinii. Într-o toamnă, aproape de deadline-ul episodului totalitar (cine putea bănui că va fi un deadline și când anume?), mi s-au umflat ganglionii de la ceafă, mă mânca toată țeasta și îmi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un naș evreu român plecat în Franța, însurat cu o franțuzoaică evreică și venit în America. La căsătoria lor vin prietenii: basarabeanca Adriana Călinescu, semigrecoaica Cristina Zarifopol, humuleștenul Lucki Illias și cu ardeleanca de mine. Căsătoria este oficiată de o americancă de origine italiană. Mergem apoi cu mașini germane și japoneze la un restaurant chinezesc la care serveau mexicani și portoricani. Mâncăm chinezării din cărnuri locale, pline de steroizi, bem vin de California și șampanie franțuzească, picolii se înclină în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aragaz, că bărbatul românesc nu te crede măritabilă dacă nu dai semne că vrei să îl hrănești și că nici un feminism teoretic nu o să-i scoată din cap asocierea femeii cu hrana. Ca să implementăm înțelepciunea răscoaptei mioritice revărsate asupra tinerei americance care s-a pricopsit să se îndrăgostească de bărbatul român, am mers până la Sahara Mart să îi ducă fata acasă niscai semne de interes pentru ființa pântecantropică a bărbatului iubit. A luat zacuscă, halva, telemea, așa, ca la Balcani. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cel cu dacă nu te-ai însurat până la 40, 50, 60 de ani, să iei o româncă, fac astea niște parastase! Ei bine, în afară de bulgăroaică și cele două românce, nimeni nu a râs. La masă cu noi mai erau două americance, o britanică și o mexicană. Ei nu au parastase și nimeni nu înțelege despre ce vorbești... Iar eu, în ignoranța mea, nici nu știam cât pe de alături sunt și că în culturile lor nu există nici parastasul, nici cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
extaz și un final fericit - ce ți-ai mai putea dori?“ Știam toate informațiile și cifrele, care erau, categoric, impresionante. Cele două mii de romane de dragoste publicate anual creează o industrie de 1,5 miliarde de dolari. Două cincimi dintre americance cumpără cel puțin un roman de dragoste pe an. O distinsă shakespeareologă (și profesoară la Columbia, pe deasupra) a recunoscut recent că scrisese zeci de romane de dragoste. De ce să-mi fie rușine? Ceea ce nu le-am spus atunci părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
părea tonul meu. Și că așa și arătam. —Bette? Oare ești cumva geloasă? Întrebă Elisa, aplecându-se ca să-mi șoptească În ureche. Și eu care credeam că ești imună la farmecele lui Weston. Mă bucur să constat că ești o americancă cu sânge În vine până la urmă. Firește, doar dacă pe tine te interesează, asta nu Înseamnă că e reciproc... —Frate! Philip! Aici, strigă Danny, și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, Philip mă săruta de bun găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că așa trebuie să se comporte iubitele și i-am dat și eu pe ai mei peste cap. Ipotetic vorbind? Întrebă Kamal. Se gândi o clipă, apoi spuse: Domnule Weston, cred că turcoaicele o să vi se pară la fel ca americancele, englezoaicele și toate celelalte - unele sunt, ca să spunem așa, mai dispuse, iar altele vin din familii bune și nu vor să se bage În așa ceva. —Și pe care dintre ele avem mai multe șanse să le cunoaștem În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în linia spiritului progresist al vremurilor. Nimic nu reprezintă mai bine modernitatea prințului decât cinematograful privat, pe care l-a instalat în sala mică de bal. De câteva ori pe săptămână, păstorește un întreg auditoriu - jucătorul brazilian de noroc, actrițele americance, jochei, femei acrobat, nenumărați tineri - ducându-i într-o încăpere mai întunecată, unde, pipăindu-se printre pahare de Martini, îl urmăresc pe Mack Sennett și comediile sale. În timp ce grasul Fatty Arbuckle este lovit în față de o plăcintă și Carol sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
siguranță se stinge, jumate din pasageri se ridică să se ducă la baie. Mă îndrept spre spatele carlingăi, să pregătesc barul. De cum am terminat, împing căruciorul pe interval. Gata, acum începe distracția. Doriți ceva de la bar? întreb prima femeie. E americancă, deși probabil pretinde că e irlandeză. Cele mai multe fac așa. Aș vrea un ceai. —O să servim ceai și cafea după masă. Atunci aș vrea o cafea. Decofeinizată. Mă tem că nu pot să servesc ceai și cafea încă. Răbdare, Doamne, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa destulă mâncare! Următoarea clientă cere o broșă cu o harpă pe ea. Nu aș purta-o nici într-o mie de ani și nu am întâlnit pe nimeni care să o facă. Ei bine, cu excepția acestei femei, evident. E americancă și are o față drăguță, blândă, dar nu cred că ar trebui să cumpere broșa asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ajute la cursuri, iar eu, dupè cum, probabil, a aflat, mè însor și voi pleca în America, Șerban, cel mai însurat dintre toți bèrbații, nu înțelege, Ce naiba te însori tocmai acum înainte de a pleca în America?! Ești nebun! Te așteaptè americancele și tu, bèiete! Ioana mè iubește, incerc sè-i explic, Cum sè-i spun prietenului meu cè eu am aruncat o vorbè așa într-o doarè, cè, pur și simplu, profesorul m-a ridicat în picioare și eu n-am știut lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plăcut aici. Da, chiar că-i ciudat - În capătu’ străzii e un război din care poți pleca pentru a intra aici. — Și pe urmă ieși de aici și te Întorci În război. — Ce-ai zice de-o fată? SÎnt două americance la Florida. Corespondente de război. Poate-o vrăjești pe una. — N-am chef să stau să vorbesc cu ele. SÎnt prea obosit. — Uite, la masa aia din colț sînt două maure din Ceuta. Le privi. Amîndouă erau Închise la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Autoritatea s-a Îndrăgostit la prima vedere de camera aceea și a denumit-o Clubul. Era de părere că ar trebui ca oricine să-și poată aduce băutură acolo și să se bucure de ea În acea atmosferă călduroasă. Cum americanca lucra În exces și Încercase, poate fărĂ prea mult succes, să Împiedice transformarea camerei sale În vreun fel de Club, baptismul clar al ideii Autorității a venit ca un șoc pentru ea. A doua zi, În timp ce lucram la CĂmin, protejînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fel de Club, baptismul clar al ideii Autorității a venit ca un șoc pentru ea. A doua zi, În timp ce lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai acoperi ca să nu se reflecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
casă, repeta Autoritatea. Ueeee-s tancurile? — Acolo, i-am spus. Sub copaci. Cameramanii făceau tot felu’ de grimase și-și fluturau pumnii. MĂ duc să pun camera mare-n spate, spuse Johnny. — Stai mai În spate, fata mea, i-am spus americancei și apoi mă-ntoarsei către Aurtoritate: Știi, o să creadă că ești În statul major. Te văd cu casca aia de tinichea și cu binoclul și o să creadă că de-aici este condusă operațiunea. O cauți cu lumînarea, să știi. Își repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Între zdruncinătură și următoarea explozie. După ultimul obuz am așteptat cîteva minute ca să fim siguri că s-au oprit, am luat o gură de apă din bucătĂrie și ne-am găsit altă cameră din care să filmăm. Tocmai Începea atacul. Americanca era foc și pară pe Autoritate: — El m-a adus aici. El a zis că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte fin; partea de sus este îmbinată cu „chiloțeii“ prin niște inele mari de plastic alb, în stilul anilor ’70. Sexy, fără să fie vulgar, iar croiala este beton. —Vânzătoarea a zis că bikinii ăștia au fost creați de o americancă cu sâni mari, care își face singură hainele, ca s-o încapă, explic eu. Asta e prima dată în viața mea când port costum de baie cu bretele încrucișate la spate. Arată nemaipomenit, zice Daisy, privindu-mă critic. Sânii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă nu ar fi fost homofobi în sinea lor, nu ar fi luat-o așa în serios. Bărbații sunt ridicol de complicați. Cablul este distracția și tratamentul meu. Pe nu știu ce canal pentru femei, urmăresc, seara târziu, un film despre o americancă plecată în Hawaii să descurce ițele moștenirii lăsate de mama ei și care se îndrăgostește de un tânăr localnic. El e înalt, cu ochi negri impresionanți, cu părul lung și cu un corp superb (vă amintește de cineva, nu?) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cred că de atunci am rămas cu impresia greu de zdruncinat că americanii ăștia nu sînt tocmai întregi la cap... Comparați acum tehnicile supraprotective de creștere a copiilor de către mămicile noastre cu cele mult mai (voit) „naturale” și „libere” ale americancelor (și nu numai). Mame și unele, și altele, iubindu-și la fel de mult copiii, dar care își manifestă grija în moduri diferite. Dincolo de efectele psihologice asupra personalității viitorilor adulți, există și o implicație mai „fiziologică”. Înfășați și înfășurați compulsiv cît mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cunoaște Papucul. — Da... vă mulțumesc. — Noapte bună, copila mea. „Dumnezeule mare, ce-am mai cârpăcit toată treaba“, își spuse părintele Bernard. Ba chiar și chicotise când vorbise despre Papuc. Fata păruse liniștită și cuviincioasă, dar poți să știi vreodată cu americancele astea? Își mai turnă un pahar de vin de porto. — Zicea că-i un preot, un fel de meditator, o informă Hattie pe Pearl. Vine mâine pe aici. — Bine, să nu ne gândim la ziua de mâine. Haide să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]