330 matches
-
rotea în jurul unor schimbătoare puncte de perspectivă, ca pe monitorul unui computer, îl colora în jocuri de ape și franje de interferență ("parcă ești un păun, cu Bucureștiul înfoiat în spatele tău", scriam), îl boțeam și-l împănam cu mică, diorit, ametist, hematit și duhoare de 21 crabi putrezi și alge ("Bucureștiul e-o stridie cu restaurantul Perla în ea", scriam), îl tăvăleam prin mit și halucinație, prin analogii și paralogisme, prin surrealism și Art Nouveau și pop și op, și imaginam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cinci ore bune de somn, s-a trezit brusc. În somn, ca și în realitate, era Sabat. Visase că rătăcea într-un cimitir, întâlnise un tânăr cu ochi plini de foc și păr lung, negru. Îi dăruise un inel cu ametist. Împreună, se plimbaseră prin cimitir, fără să-și spună un cuvânt. Tânărul încerca să-l inițieze pe el, Feifel, în misterele Cabalei. Se aflau amândoi în Pereen, țara de pe cealaltă parte a Iordanului, care se întindea de la Pella în nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de culoarea otravei, serpentinul și prasopalul stând sumbri unul lângă altul, emanând singurătate. De o mie de ori mai mari, formate (pentru cine?) în mari bule subpământene, zăceau pe sticla groasă geodele de cuarț și aricii violeți ai geodelor de ametist. Pietrele prețioase, lustruite, cuminți, falsificate, păreau niște indivizi anodini, civilizați, alături de aceste divinități ale unui mundus subterraneus dezvăluit de știința lui Athanasus Kircher. Opalul, safirul, turcoaza, berilul și turmalina încercau să rivalizeze cu marile diamante imitate din sticlă ieftină: Marele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) TONI HULUBEI MACOVEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Născută la Iași, absolventă a Facultății de Filologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași. A publicat, la Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) TONI HULUBEI MACOVEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Toni Hulubei Macovei Inelul cu ametist EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Născută la Iași, absolventă a Facultății de Filologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași. A publicat, la Editura Junimea, volumele de poezie Curcubeie în noapte (2005), Zodia leului (2006), Fluturi de mătase (2007), Serenada în re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
copiile bijuteriilor Reginei, mă felicită pentru reușită, spunând că-s lucrate excepțional și se interesă de preț, precizând că ar dori să achiziționeze întreaga garnitură. I-am spus cam cât ar valora și că aș dori să păstrez inelul cu ametist. S-a arătat dispus să-mi avanseze un cec cu suma integrală propusă. Am convenit să ne vedem peste două săptămâni și, la termen, mi-a înmânat cecul, cu o sumă considerabilă în valută; și-a luat comorile și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îngână ea emoționată. Îi zării lacrimi răsărite în ochi, am deschis cutiuța, i-am luat mâna stângă, cea pe care nu mă mai săturam cândva s-o mângâi și s-o sărut și i-am pus, pe deget, inelul cu ametist! Pe mâna ei, inelul părea și mai frumos, cu toate razele soarelui oglindindu-se în ametistul de o strălucire fascinantă. Când ne-am ridicat de pe bancă, am întrebat-o: Unde stai? În apropierea ta. Te conduc! Nu, nu! Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
stângă, cea pe care nu mă mai săturam cândva s-o mângâi și s-o sărut și i-am pus, pe deget, inelul cu ametist! Pe mâna ei, inelul părea și mai frumos, cu toate razele soarelui oglindindu-se în ametistul de o strălucire fascinantă. Când ne-am ridicat de pe bancă, am întrebat-o: Unde stai? În apropierea ta. Te conduc! Nu, nu! Și se îndepărtă. Toată noaptea m-am zbuciumat, am avut coșmaruri. Dimineață mi-am adus aminte de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Apoi mă cuprinde o ură, că nu pot fi cu ea, împotriva mea, împotriva tuturor. Cât timp va dura acest zbucium? La Cireșica i-am luat mâinile să i le sărut și am observat că nu mai avea inelul cu ametist. Și-a dat seama de mirarea mea. Ai stricat logodna noastră? Nu! Cum să stric ceva atât de minunat! Dar comorile de neprețuit în lumea de azi se păstrează bine ascunse, bine păzite! Într-o seară, sfioasă, m-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu un frigider, o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau electrizate. Se așeză pe canapea ca să-și tragă sufletul. Zări un plic! Îl deschise și citi: "Bine ai venit! Ai, alăturat, drepturile de autor. Sper să-ți ajungă până ne întoarcem. Mihai și Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un sertar și... surpriză! Un caiet! Era al lui Clotilde! Îi recunoscu scrisul delicat, îngrijit. Îl deschise în grabă. Mâinile îi tremurau. Jurnalul lui Clotilde! Alături era un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un sertar și... surpriză! Un caiet! Era al lui Clotilde! Îi recunoscu scrisul delicat, îngrijit. Îl deschise în grabă. Mâinile îi tremurau. Jurnalul lui Clotilde! Alături era un pachet, învelit cu grijă în hârtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un sertar și... surpriză! Un caiet! Era al lui Clotilde! Îi recunoscu scrisul delicat, îngrijit. Îl deschise în grabă. Mâinile îi tremurau. Jurnalul lui Clotilde! Alături era un pachet, învelit cu grijă în hârtie de mătase. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu mulți , mulți ani în urmă, când nu ne aveam decât unul pe altul M-am prins în joc și am spus: Da! Un Da din toată inima. Și atunci mi-a pus în deget minunea asta de inel cu ametist. Mi-a spus că știe el că ametistul aduce noroc. Așa o fi? Am plâns, am plecat apoi, aproape am fugit, într-o direcție necunoscută. El nu știe unde stau, ce-i cu mine... Încă îl mai iubesc. ...început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ne aveam decât unul pe altul M-am prins în joc și am spus: Da! Un Da din toată inima. Și atunci mi-a pus în deget minunea asta de inel cu ametist. Mi-a spus că știe el că ametistul aduce noroc. Așa o fi? Am plâns, am plecat apoi, aproape am fugit, într-o direcție necunoscută. El nu știe unde stau, ce-i cu mine... Încă îl mai iubesc. ...început de octombrie. Plec iar la București! Am să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să-l las să mă conducă până la tramvaiul care nu știu unde va merge... Acolo am să-i spun, pentru ultima oară, că e minunat să poți să mărturisești cuiva că-l vei iubi până la sfârșitul vieții. Inelul, inelul de logodnă cu ametist..., să am grijă de el! M-a încurajat, mi-a dat speranță, încredere... Înainte de plecare, inelul cu ametist și părintele Gherasim!" Petre își luă capul între palme. Îi vuiau tâmplele, îi țiuiau urechile. Inima i-o luase razna. O emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ultima oară, că e minunat să poți să mărturisești cuiva că-l vei iubi până la sfârșitul vieții. Inelul, inelul de logodnă cu ametist..., să am grijă de el! M-a încurajat, mi-a dat speranță, încredere... Înainte de plecare, inelul cu ametist și părintele Gherasim!" Petre își luă capul între palme. Îi vuiau tâmplele, îi țiuiau urechile. Inima i-o luase razna. O emoție puternică pusese stăpânire pe el. Stătu așa un timp, încercând să se liniștească și, într-un târziu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ce curios, când se întorsese și se uitase în oglinda cea mare, din întâmplare dădu peste firida ascunsă, neștiută de nimeni, acolo unde găsise jurnalul... În casa asta, gândi, s-a mers peste tot pe simboluri, pe metafore. Semnificația acelui ametist enorm, cu Maica Domnului, era Credința, unicul sprijin mai presus de noi. Iar ametistul din "camera secretă", cum îi spunea el, ce putea semnifica? Ametistul reprezintă viața, bucuria de a trăi, încredere, speranță. A fost așezat acolo unde păstra "Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dădu peste firida ascunsă, neștiută de nimeni, acolo unde găsise jurnalul... În casa asta, gândi, s-a mers peste tot pe simboluri, pe metafore. Semnificația acelui ametist enorm, cu Maica Domnului, era Credința, unicul sprijin mai presus de noi. Iar ametistul din "camera secretă", cum îi spunea el, ce putea semnifica? Ametistul reprezintă viața, bucuria de a trăi, încredere, speranță. A fost așezat acolo unde păstra "Jurnalul" și scrisorile. "Jurnalul" era mărturia, ultima ei mărturie. Pleca la București cu un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
În casa asta, gândi, s-a mers peste tot pe simboluri, pe metafore. Semnificația acelui ametist enorm, cu Maica Domnului, era Credința, unicul sprijin mai presus de noi. Iar ametistul din "camera secretă", cum îi spunea el, ce putea semnifica? Ametistul reprezintă viața, bucuria de a trăi, încredere, speranță. A fost așezat acolo unde păstra "Jurnalul" și scrisorile. "Jurnalul" era mărturia, ultima ei mărturie. Pleca la București cu un gând anume. A plănuit totul, cu minuțiozitate. Toată viața, și-a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acestea. Destinul a fost în toate. Ea nu putea ști că cei doi... Și dacă, totuși, a presupus sau a crezut că vreodată în viață eu voi ajunge în locuința ei... Cunoscându-mă atât de bine, mi-a lăsat mesajul ametistului. Să mă bucur de viață. Așa cum i-am spus eu în Cișmigiu, când ne-am logodit și i-am dat inelul, că ametistul poartă noroc... Da, acesta era mesajul ei de dincolo. Mi-a dăruit iubirea până la moarte. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în viață eu voi ajunge în locuința ei... Cunoscându-mă atât de bine, mi-a lăsat mesajul ametistului. Să mă bucur de viață. Așa cum i-am spus eu în Cișmigiu, când ne-am logodit și i-am dat inelul, că ametistul poartă noroc... Da, acesta era mesajul ei de dincolo. Mi-a dăruit iubirea până la moarte. Și dacă așa a fost să fie, dacă așa a vrut Dumnezeu sau ea, eu să pot trăi mai departe cu bucuria că am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu a lui, la București. Mai privi o dată, cu atenție și emoție, bijuteriile Reginei. De ce le luase? Ca să le mângâie cu privirea în fiecare zi, gândind că ochii ei puteau astfel să-i mângâie mâinile? Observă că lipsea inelul cu ametist. Unde o fi? La ultima întâlnire îi spusese că... Mister și iar mister... Se ridică de pe scaun, se îndreptă spre ușă și apasă pe butonul negru. Lumina se stinse și ușa glisantă se închise în urma lui. Cu pași înceți străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fără suflare. Petrecuse noaptea cu logodnica de bronz, care, la răsăritul zilei, își reluase locul pe soclul din parc, lăsând inelul lângă pernă! Visul lui era aidoma nuvelei, statuia aducea cu Clotilde, parcul era Cișmigiul, iar inelul era... inelul cu ametist! A doua zi o porni hotărât, prin Paris, pe urmele lui Clotilde. Cele trei luni erau pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]