339 matches
-
unii istorici consideră că eșecul de la Dieppe a fost factorul hotărâtor al deciziei aliaților de a nu încerca o debarcare de proporții în zona unui port în Ziua Z, alți istorici atrag atenția asupra faptului că numărul mare de operațiuni amfibii care au avut loc înainte și după raidul de la Dieppe demonstrează că nu s-a tras nicio conculuzie folositoare din această debarcare eșuată. Winston Churchill a trimis în 1939 instrucțiuni Comisarului apărării Newfoundlandului, L. E. Emerson, pentru întărirea cooperării cu
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
de japonezi au murit, față de opt americani morți și șase răniți. Același tratament a fost aplicat și pe Ndrilo și Koruniat la 1 aprilie, dar Escadrila 1 din Regimentul 12 Cavalerie le-a găsit neocupate. Aceasta a fost singura operațiune amfibie a războiului efectuată în canoe cioplite în bușteni. Ultima debarcare a fost efectuată pe Rambutyo la 3 aprilie de către Escadrila 2 a Regimentului 12 Cavalerie. De această dată, s-au folosit șase LCM-uri și șase LCVP-uri în locul LVT
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
folosesc în prezent un motor diesel similar celor folosite în cazul camioanelor mari sau autobuzelor. Vehiculul de fabricație americană M113, de exemplu, este dotat cu același motor folosit la autobuzele General Motors obișnuite. Majoritatea transportoarelor blindate folosite în prezent sunt amfibii. Transportoarele șenilate sunt propulsate în apă de șenile, iar transportoarele pe roți folosesc elice sau jeturi de apă. Pregătirile pentru traversarea cursurilor de apă constau de obicei în verificarea carcasei vehiculului pentru a fi etanșă și deschiderea plăcilor spărgătoare de
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
sunt propulsate în apă de șenile, iar transportoarele pe roți folosesc elice sau jeturi de apă. Pregătirile pentru traversarea cursurilor de apă constau de obicei în verificarea carcasei vehiculului pentru a fi etanșă și deschiderea plăcilor spărgătoare de valuri. Operațiunile amfibii necesită ape calme și puncte de intrare și ieșire accesibile. Viteza de deplasare pe apă este de obicei între 3-6 km/h. Blindajul transportoarelor blindate de trupe este din oțel obișnuit sau aluminiu, fiind suficient pentru protecția împotriva armelor mici
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
deoarece cel care i-l comandase murise. Este vorba despre un gigantic elefant cu aburi care trage două vagoane dotate cu tot confortul și care se deplasează fără a avea nevoie de cale ferată. Acest tren este și un vehicul amfibie. Cei doi pornesc la drum însoțiți de prietenul lor, invitatul francez Maucler și de căpitanul Hod, mare vânător de tigri. Pe lângă ei mai călătorește și personalul necesar, adică zece persoane obișnuite cu călătoriile prin zona de la poalele Himalayei. Prima parte
Casa cu aburi () [Corola-website/Science/321309_a_322638]
-
a avut loc în nord-vestul Provinciei Quang Tri, Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), între 21 ianuarie și 8 aprilie 1968 în timpul Războiului din Vietnam. Combatanții erau părți din Forța Amfibie Marină III a Statelor Unite, precum și din Armata Republicii Vietnam de o parte, și două până la trei unități de dimensiunea unei divizii din cadrul Armatei Populare Vietnameze. Comandamentul american din Vietnamul de Sud a dat operațiunii de aparare a bazei numele de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Sanh-ului sau să abandoneze baza. Generalul Westmoreland considera că alegerea este una simplă. În memoriile sale, el a dat motivele pentru continuarea efortului: Ofițerii superiori ai Marinei nu erau, însă, de aceeași părere. Generalul Cushman, noul comandant al Forței Expediționare Amfibii III Marină, îl susținea pe Westmoreland (probabil în scopul ameliorării relațiilor între Marină și Forțele Terestre după plecarea lui Walt). Argumentele ofițerilor de Marină împotriva păstrării bazelor erau: faptul că pericolul real pentru I Corps era amenințarea directă a orașului
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
imposibil ca una dintre acestea să ajungă la Khe Sanh fără a fi observată de avioanele de recunoaștere. Chiar și după avertismentele refugiaților, atacul a 12 tancuri asupra soldaților din Forțele Speciale de la Lang Vei a fost o surpriză. Tancurile amfibii PT-76 de fabricație sovietică din dotarea Regimentului 202 Blindate al APV a lovit sistemele defensive, susținute de un asalt de infanterie al Batalionului 7 din Regimentul 66 și de Batalionul 4 al Regimentului 24, ambele din cadrul Diviziei 304. Forțele terestre
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
declanșare a unor urmăriri ale forțelor inamice în Laos. La 2 martie, Tolson a ținut o prezentare în care a propus ceea ce avea să fie cunoscut ca Operațiunea "Pegasus". Planul operativ al acestei operațiuni, cea mai mare lansată de Forțele Amfibii III Marină până atunci în cadrul conflictului, era unul simplu. Batalionul 2, Regimentul 1 Marină și Batalionul 2, Regimentul 3 Marină aveau să plece din Zona de Aterizare Stud de la Ca Lu (16 kilometri este de Khe Sanh) și să avanseze
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
forței includeau trupe speciale, elemente de aviație și unități navale. Trupele proveneau din Regimentul Serviciului Special Aerian Australian (SASR) și 4 RAR, un detasament echipat cu elicoptere CH-47 Chinook și un număr de alte unități speciale. RAN a deplasat vasul amfibie HMAS Kanimbla și fregatele HMAS Darwin și HMAS Anzac iar RAAF a desfășurat 14 avioane F/A-18 Hornet din Escadra 75, un număr de avioane AP3-C Orion și C-130 Hercules. Notabil este faptul ca Grupul Operativ Special Australian
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
("Mașina de Luptă a Infanteriei Model 1984") este un vehicul de luptă blindat, amfibiu, șenilat, destinat protecției, transportului și ducerii luptei de către grupa de infanterie împotriva personalului, transporturilor logistice, blindatelor ușoare, tancurilor și elicopterelor inamice, folosind armamentul instalat pe vehicul și armamentul portativ al grupei. Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
("Mașina de Luptă a Vânătorilor de Munte") este un vehicul de luptă blindat, șenilat, amfibiu, proiectat și fabricat în România. Deși denumirea vehiculului în cadrul Armatei Române este asemănătoare unei mașini de luptă a infanteriei, este clasificat ca fiind un transportor blindat șenilat de către ONU și Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), din cauza blindajului și armamentului
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
plăci de oțel sudate și asigură protecție împotriva gloanțelor de calibru 7,62 mm și schijelor artileriei. Suspensia este de tip bară de torsiune. Galeții (câte șase la fiecare șenilă) sunt găuriți pentru a reduce greutatea. MLVM este un vehicul amfibiu, fiind propulsat cu o viteză maximă de 5-6 km/h în apă prin intermediul șenilelor. Înaintea traversării râurilor sau lacurilor (deși amfibiu, MLVM nu este proiectat pentru desantul maritim), trebuie ridicată placa spărgătoare de valuri. Aranjamentul intern este similar modelului sovietic
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
bară de torsiune. Galeții (câte șase la fiecare șenilă) sunt găuriți pentru a reduce greutatea. MLVM este un vehicul amfibiu, fiind propulsat cu o viteză maximă de 5-6 km/h în apă prin intermediul șenilelor. Înaintea traversării râurilor sau lacurilor (deși amfibiu, MLVM nu este proiectat pentru desantul maritim), trebuie ridicată placa spărgătoare de valuri. Aranjamentul intern este similar modelului sovietic BMP-1. În partea din față, în stânga, stă mecanicul conductor. Acesta are la dispoziție trei periscoape de observare pe timp de zi
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
Vehiculul este propulsat de motorul diesel 1240 V8-DTS, în patru timpi, cu opt cilindri, care dezvoltă 280 de cai putere. Viteza maximă pe șosea este de aproximativ 85 km/h, iar autonomia este de 700 de kilometri. Transportorul blindat este amfibiu, fiind propulsat cu ajutorul unui hidrojet aflat în spatele carcasei. Viteza maximă de deplasare pe apă este de 9 km/h. Vehiculul dispune de un troliu instalat în partea din față pentru auto-scoatere. B33 Zimbru poate fi transportat cu avioanele Antonov An-22
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
Chinei de populația din Singapore în mai multe forme a devenit parte a motivației Japoniei Imperiale pentru atacarea Singaporelui prin Malaya. Armata a 25-a japoneză a invadat Malaya Britanică dinspre Indochina, avansând în nordul Malayei și Thailandei prin atacuri amfibii la 8 decembrie 1941, practic simultan cu atacul de la Pearl Harbor, prin care se intenționa prevenirea unei eventuale intervenții americane în Asia de Sud-Est. Armata japoneză din Thailanda a obligat guvernul thailandez să permită utilizarea de către japonezi a bazelor militare thailandeze pentru
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
de luptă ale infanteriei șenilate AMX-10P în favoarea noului model pe roți VBCI, cu tracțiune 8×8. Tracțiunea mixtă (semișenilată) a fost abandonată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerată inadecvată. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei sunt amfibii și pot fi aeropurtate. Unele țări au considerat că blindajul este mai important decât un vehicul amfibiu și au renunțat la această caracteristică. Aceste vehicule pot fi însă amenajate pentru a traversa pe sub apă majoritatea râurilor.
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
mixtă (semișenilată) a fost abandonată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerată inadecvată. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei sunt amfibii și pot fi aeropurtate. Unele țări au considerat că blindajul este mai important decât un vehicul amfibiu și au renunțat la această caracteristică. Aceste vehicule pot fi însă amenajate pentru a traversa pe sub apă majoritatea râurilor.
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
Dealurilor Albane. Marile mișcări de trupe necesare pentru această strategie au durat două luni. Ele a trebuit să fie executate în unități mici, pentru a păstra secretul și elementul surpriză. Divizia 36 americană a fost trimisă să pregătească un asalt amfibiu, și s-au înființat posturi de control false și trafic radio fals pentru a da impresia că se pregătește o mare debarcare la nord de Roma. Acest plan trebuia să țină forțele de rezervă germane departe de linia Gustav. Mișcările
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
sectoare de operațiuni, unul nordic și unul sudic, au atacat mai multe ținte simultan. Așa cum a prezis generalul Panić, apărătorii nu au mai reușit să respingă un astfel de atac. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii sârbi din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de notoriul Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul JNA Mladen Bratić a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
face joncțiunea cu paramilitarii sârbi din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de notoriul Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul JNA Mladen Bratić a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. Asaltul amfibiu a fost încununat de succes și a împărțit perimetrul Vukovarului în două, izolând un grup de apărători croați în Borovo Naselje. Chiar și în aceste condiții, apărătorii au rezistat până pe 16 noiembrie. La sud, „Grupul de Operațiuni Sud” al Armatei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
grupuri TO reduse ca număr. În zonele de coastă, unitățile TO aveau și misiuni navale. Ele operau îmbarcate pe canoniere, în sprijinul operațiunilor marinei militare. Unitățile TO erau destinate să apere unele zone costale strategice și facilități navale împotriva debarcărilor amfibii și a raidurilor inamice. De asemenea, Forțele de Apărare a Teritoriului dispuneau de scafandri antrenați pentru misiuni de sabotaj și alte operațiuni speciale. Forțele de Apărare a Teritoriului erau ajutate de faptul că majoritatea cetățenilor-soldați din alcătuirea lor fuseseră la
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
Mrkšić. „Grupul de Operațiuni Nord era alcătuit dintr-o brigadă mecanizată, un regiment mecanizat adus din orașul Pančevo și, ca întăriri, Unitatea 211 Tancuri din Baranja, staționată în Borovo Naselje. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. În total
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
(BTR fiind o abreviere de la "Bronetransporter/ Бронетранспортер ", transportor blindat în limba rusă) este un transportor blindat pentru trupe, amfibiu, șenilat, de fabricație sovietică, care are la bază șasiul tancului ușor PT-76. a fost dezvoltat la începutul anilor 1950 și a intrat în producție în 1954. Prima sa apariție publică a fost parada militară de la Moscova din noiembrie 1957. Producția
BTR-50 () [Corola-website/Science/323784_a_325113]
-
Cinci Galaxii. În această poveste, omenirea descoperă locuitorii soarelui și un complot împotriva unei rase conducătoare, fiind singurul roman care implică direct Pământul. A doua carte, "Maree stelară" (1983), prezintă evenimente care au loc peste secole. Ea urmărește nava spațială amfibie pământeană "Streaker" (condusă de delfini și de patronii lor umani), care descoperă o flotă abandonată despre care se crede că ar fi aparținut Progenitorilor. Acțiunea celei de-a treia cărți, "Războiul elitelor" (1987), se petrece aproximativ în aceeași perioadă ca
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]