555 matches
-
reflexele luminii candelabrului, În dreptul sexului Lisettei Verea se vedea ceva strălucitor. Căutam să văd mai bine ce este: Ce dracu’, asta, ca să epateze lumea, și-a pus acolo un bri liant să strălucească? Privirea mea fixă a fost surprinsă de amfitrion și Stroe Lupescu m-a Întrebat tare: Ce, mă, tâlharule, te uiți la locul sfânt? I-am replicat imediat: Sfânt, de ce? Fiindcă a fost pelerinaj acolo? Asistența a izbucnit În hohote de râs. A doua zi știa tot orașul. Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Teodoreanu, romancierul. În afara preocupărilor serioase care căpătau viață aici, devenind proiecte sau opere literare, îi chema atmosfera liberă, dezghețul discuțiilor, călătoriile lor cu gândul sau cu pasul mereu în efervescență, soția gazdei lor fiind foarte gospodină și ospitalieră ca și amfitrionul. Biroul poetului era amenajat în camera de la stradă, pereții îi erau aproape în întregime acoperiți cu cărți, puțin loc mai era destinat mobilei - o masă, o etajeră, câteva scaune...Pe pereții înalți ai camerei poetul - sau poate Doamna - atârnase tot
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în casele agăi Iancu Filipescu. Contele va rămâne impresionat de înfățișarea nobilă a gazdei: un bătrân falnic, cu o barbă lungă și mătăsoasă, înconjurat de un roi de femei tinere și elegante, ale căror chipuri încadrau armonios blânda figură a amfitrionului. Din blocul de schițe al lui Raffet lipsește imaginea balului, omisiune remediată câțiva ani mai târziu prin gravurile lui Charles Doussault, Recepție la Curtea domnească din București și Recepție la Curtea domnească din Iași (1843). În extrema dreaptă a celei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
C.A.E.R. de la Varșovia, în anul 1962, unde însă nu s-a ajuns la un numitor comun, iar în documentul adoptat, intitulat "Diviziunea internațională socialistă a muncii", nu s-a consemnat niciuna dintre propunerile de mai sus. Profund nemulțumit, amfitrionul Conferinței, W. Gomulka, a declarat că, dacă 50% din cele discutate s-ar realiza ar fi foarte bine, iar N. S. Hrușciov a afirmat neîncrezător spunând că și 30% ar fi bine. Ideile respinse la Varșovia și-au găsit însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
remarc faptul că, în vreme ce Principatele Române s-au folosit de concurența dintre Marile Puteri, spre a-și afirma poziția de stat riveran, guvernanții noștri, pentru motive care ar trebui, totuși, să fie cunoscute (dezvăluite), se simt bine în rolul de amfitrioni pentru Federația Rusă, ducând în derizoriu șansele de a fi stăpâni pe ceea ce ne aparține de drept. Și mai simptomatică mi s-a părut, însă, atitudinea reprezentantului Germaniei (ministru plenipotențiar în M.A.E.), care, într-o discuție purtată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
umbla danțând”). Cealaltă e Lena Ceptureanu din Sub pecetea tainei. De pe una din cele trei fotografii, un „brelan de dame”, descoperite de Conu Rache în vechea besactea plină cu imaginile unei lumi dispărute, pe care i-o pusese în brațe amfitrionul, cu „gingașul ei cap întors ca să privească peste umăr, Lena Ceptureanu își arăta din spate, despletită, uimitor de bogata ei coamă, din huzur revărsată până la călcâie” (M.I.C., Opere, București, 1936, p. 222) ; „M-a întâmpinat cu fermecătoarea ei ochiadă” (p.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Internaționale al Universității de Stat Chico (California, SUA), având strânse legături cu comunitatea românească de aici. Colaborează la „Clopotul cultural artistic” Botoșani, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, Viața românească”, „Orizont”, „Steaua”, „Bucovina literară”, „Clopotul”, „Crai nou”, „Hyperion”, „Amfitrion”, „Pagini bucovinene”, „Caiete botoșănene”, „Confluențe”, „Orient latin”, „Porto-Franco”, „Tibiscus”, „Glasul națiunii” (Chișinău), „Literatură și artă” (Chișinău), „Glasul Bucovinei” (Cernăuți-București), „Lumina” (Pancevo), „New York Magazin”, „Lumină lină”. „Gracious Light” (New York), „Luceafărul românesc” (Canada) ș.a. Debutează cu versuri în revista „Lumina” a liceului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
Neuitata restanță (1979) și Planeta Sadoveanu. Mai publică două librete de operă, Arcade peste timp (Iași, 1977) și Horia - Vulturul răzbunării (Roma, 1980). Traduce pentru Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași piesele Celestina de Fernando de Rojas (premiera în 1972), Amfitrion de Peter Hacks (premiera în 1975) și Căpitanul din Köpenick de Carl Zuckmayer (premiera în 1976). SCRIERI: Prințul nisipurilor. Povestiri de noapte, București, 1969; Visând la California, Iași, 1977; Audiență de noapte. Confesiuni imaginare, Iași, 1983. Repere bibliografice: Florin Faifer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
micșorat. Instrumente științifice utilizate în fundamentarea acestui studiu. Ideea abordării unui astfel de subiect a pornit în urma constatărilor noastre personale, rezultate în urma a numeroase deplasări în zonele agroturistice cele mai active și din numeroase, interesante și justificate discuții avute cu amfitrioni a numeroase pensiuni agroturistice. Deși literatura noastră de specialitate nu a luat în discuție până în prezent această gravă problemă, totuși pe plan mondial inclusiv în banca de informații a Organizației Mondiale a Turismului (OMT) astfel de materiale există iar fenomenul
TURISMUL RURAL "NEGRU? by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83099_a_84424]
-
În sensul școlii lovinesciene. „Bătrânul” Breban, Întors de la Paris În primăvara lui ’90, s-a trezit Însă cumva singur, deși a aruncat pe piață vreo douăzeci de titluri, dintre care un roman de sertar, Pândă și seducție, o trilogie romanescă, Amfitrion, precum și primele trei volume ale unei tetralogii, Ziua și noaptea. Asta, pentru a mă limita doar la creația mea epică. Ei bine, deși propun prin aceste volume masive o continuare a școlii moderne de roman, ancorate toate În realitatea socială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tetralogia Ziua și noaptea - relația Maestru și Ucenic. Alături de această obsesie majoră, s-a „lipit”, prin anii șaptezeci, și motivul lui Don Juan, din care am extras materia epică a cinci volume, Don Juan, Pândă și seducție și ampla trilogie Amfitrion. Nu am vrut - sau nu am putut! - nici la Paris și nici În altă parte, unde mi se făceau felurite sugestii! - să mă abat de la acest motiv esențial al intuiției mele creatoare și care mă satisface profund. Iar când l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Se mai spune că dacă la începutul sejurului gazda și musafirul s-au împăcat de minune, spre sfârșitul celui de al treilea an au început să se certe, ceea ce l-a determinat pe Voltaire să-l părăsească pe augustul său amfitrion. Astăzi, în amintirea trecerii filozofului prin Potsdam, unul din hotelurile urbei se numește firesc "Hotel Voltaire"! De la Potsdam am plecat la Leipzig, nume intrat de veacuri în memoria românilor și mai ales a duducelor noastre, care pândeau de sărbători ofertele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
maxim interes ale regiunii Puerto Natale, situat pe malul golfului "Ultima Esperanza" și "Parque Nacional Torres del Paine" (declarat de UNESCO "rezervă a biosferei"), se aflau la peste 200 km de Puntas Arenas, pentru a cunoaște puțin Patagonia amabilul nostru amfitrion ne-a oferit o deplasare cu o mașină de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
grădină, multe flori și mulți pomi și avea și prispă! Ne-a întâmpinat proprietarul radios care nici n-a vrut să audă de cazarea noastră la hotel. Aveam deja camerele pregătite, am făcut un duș și ne-am întâlnit cu amfitrionul în marea sufragerie. I-am înmânat cadourile o "Istorie a literaturii române" de George Călinescu, un album cu Muzeul Național de Artă și altul cu Muzeul Satului, cărți și discuri. După cina cu minuni din Bahia, ne-am retras pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și astăzi de calda și sincera prietenie a familiei Coman. Domnul Coman, un adevărat Domn, inginer, cu studii la Paris, cu ample lucrări de modernizare executate în Montevideo, președinte al Camerei de Comerț româno-uruguayene. Soția, o excelentă "ama de casa", amfitrion perfect și discret. Românul Coman este tipul omului încrezător în principii și idealuri și și-a slujit cu același devotament și patria de adopție, și pe cea de origine. Numai că, la venerabila vârstă de 80 de ani, România copilăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu sunt ceea ce este Junimea. Lipsește inima și eu cred că în București ea va lipsi întotdeauna. E rea atmosfera”. Când și Iacob Negruzzi s-a mutat la București, în 1885, ședințele Junimii bucureștene s-au mutat în casa lui. Amfitrionul descrie atmosfera într-o scrisoare către A. Naum, din 3 nov. 1885 „Ieri seara a avut loc întâia întrunire a Junimii la mine, nu la Maiorescu, pentru ca să cercăm a introduce alt spirit în adunările acestea ce degenerase la Maiorescu cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
nu se mai țin sâmbetele întruniri, nu mai avem Convorbirile, care erau cheagul care ne lega, prin urmare, a face aniversarea în Iași, ar fi a căuta de a se aprinde o candelă a cărei untdelemn a ars”. Din 1889, amfitrion al Junimii ieșene devenise Teohari Antonescu, hotărât să reînvie un trecut care apusese. Într-o scrisoare către Maiorescu, Al. Philippide își arăta tristețea și nemulțumirea: „Ședințele literare din saloanele lui Teohari au fost însă curioase prin exagerarea calităților Junimei; gluma
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
dă, dacă nu-i îngrijit? Niște flori strâmbe și crețe seamănă cu curechiul de Bruxelles. Chiar așa degenerase în saloanele lui Teohari vechea Junime, care n-a murit de marasm senil ci pentru că n-a fost îngrijită”. Până la urmă noul amfitrion a înțeles că nu trebuie continuată o activitate fără nici o semnificație. La 23 aug.1901, îi comunica lui Mihail Dragomirescu: „La Iași, cu toate încercările mele de a face ceva în sensul unor întâlniri literare, nimic nu este îndeplinit. Nu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Iar recepțiile acestui cuplu de artiști, înzestrați cu inteligență și suflet, constituiau un centru de raliere și un mijloc de a cîștiga pentru Franța un surplus de simpatie și de popularitate. Nu trebuie uitată nici casa contelui G. Primoli, un amfitrion francez prețios în aceste momente tragice pentru Franța. Italian, pe jumătate francez prin originea Bonaparte, Primoli era un artizan neobosit al bunei înțelegeri dintre cele două patrii, iar saloanele sale, pe unde treceau vedetele lumii literare, artistice și științifice, erau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
În această situație, cred eu, din faptul că cei doi indivizi „au Îndrăzneala” de a-și arăta reala personalitate doar Într-un spațiu „virtual”; parcă asistăm la o piesă de Cehov, epurată de celelalte personaje adiacente, inutile, de vreme ce cei doi amfitrioni sunt capabili să „inventeze lumea și actorii ei”, presărând-o cu un fin și persistent praf al ironiei corozive, al relațiilor și vanităților personalităților sociale, vanități eterne, În felul lor. Dar, ca și la contemporanul său, irlandezul Beckett, impasul lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nu-ți mai amintești ce se spunea despre Heracle când ai citit legendele acestea? Eram mică pe-atuncea, nu mai rețin. ─ Hercale sau cum s-a numit la început Alcide a fost fiul lui Zeus și al Alcmenei, soția regelui Amfitrion din Teba. Din această cauză, Hera soția lui Zeus îl ura pe Alcide fiul rivalei sale, frumoasa Alcmena și de multe ori a încercat prin fel și fel de vicleșuguri să-l piardă, dar nu i-a mers. Ura ei
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Grigore Buiucliu. Halal! zău de sfintele tinerețe!... Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Deși programul a fost lung, a fost recepționat cu mare plăcere. În deschiderea părții a doua, piesa corală Mântuire de Gheorghe Firca și Cântați cu noi, ca primă audiție absolută a lui Achim Stoia, s-au bucurat de succes. Ca amfitrion, Doru Morariu, cu un gest jovial, a invitat la pupitru pe dirijorul George Vintilă care, la cei aproape 80 de ani, a făcut dovada unei strălucite interpretări a Dansurilor polovțiene din opera Cneazul Igor de Alexandr Borodin. Solicitând prin gesturi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
învățământ de artă din Principatele Unite, înființate prin decrete ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este un debut în înmânarea acestei diplome și a medaliei care se acordă sărbătoritului, când se comemorează și 50 de ani de la trecerea în neființă a amfitrionului și părintelui spiritual al Școlii ieșene de muzică, George Enescu. Ion Holender, în termeni plini de învățăminte, a adresat călduroase îndemnuri, mai ales tinerilor care au viitorul în față și care pot urma pilda predecesorilor. Este acest îndemn o permanentă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
scris teatru și librete de operă (acestea din urmă rămase în manuscris). Participă în anul 1932 la ședințe ale cenaclului lui E. Lovinescu, unde citește un tratat despre nemurire și prezintă două volume de versuri; scrie în „Epoca” despre Memoriile amfitrionului, lăudându-l excesiv, încât acesta va socoti aprecierile „insuportabile”. În Destinée mystique (1919), Doine și sonete (1932), face elogiul valorilor clasice, condamnându-i pe cei care, în „oarba lor nălucire”, îi împing cu secole în urmă pe Beethoven și Shakespeare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]