372 matches
-
fost cosistente, împlinite, Julieta lui Viski András fiind cel mai bun spectacol prezentat până acum la CNDB. Și în fine, dar nu în ultimul rând, am întâlnit la o serie de oameni tineri împlicați în această AMPRENT| reacția, ieșirea din amorțire, din starea amorfă care ne caracterizează, în mare, soietatea în care trăim. Deci exact ceea ce și-a și dorit Vava Ștefănescu prin tematica acestui episod, crearea de ANTICORPI împortiva relelor și răilor care ne invadază viața cea de toate zilele
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
Nemoianu au, dincolo de deosebirile inerente, câteva puncte comune: 1) se nutresc dintr- o nemulțumire față de critica impresionistă, ce revenea cu putere în literatura română , în anii ’60, 2) reprezintă gesturi curajoase de gândire critică originală, la numai câțiva ani de la „amorțirea” realismului socialist, și 3) pornesc de la o înțelegere mai amplă, culturală și chiar identitară, a actului critic. Astfel, anunțat ca o introducere într-un curent aflat în mare (deși superficială) vogă în România anului 1967, Structuralismul reprezintă, de fapt, un
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
ani, uniunea "între Poetul bărbat, Eminescu, și Natura femeie" ). în viziunea antropomorfică a lui Vasile Alecsandri, bărbatul și femeia sunt amândoi de ordin stihial: Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuță și alții, profitînd de o oarecare amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul artistic la formele sale specifice de manifestare. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli, să se hrănească din bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
Cosmin Ciotloș Florin Lăzărescu, Amorțire, Iași, Edit. Polirom, 2013, 248 pag. Sunt atât de multe stângăcii în Amorțire, încât, de la un moment încolo, ele ajung să ocupe primplanul pe ecranul mental al cititorului. Evoluția romanului (oricum înceată) se pierde undeva în fundal, în favoarea unui joc
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
Cosmin Ciotloș Florin Lăzărescu, Amorțire, Iași, Edit. Polirom, 2013, 248 pag. Sunt atât de multe stângăcii în Amorțire, încât, de la un moment încolo, ele ajung să ocupe primplanul pe ecranul mental al cititorului. Evoluția romanului (oricum înceată) se pierde undeva în fundal, în favoarea unui joc aproape enigmistic. Până la un punct, am luat act de ele și am trecut
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
vâneze pe următorii ciudați ai orașului pe care-i are înscriși pe listă:”). Numai, că imediat după aceste puncte prevestind o enumerare, Lăzărescu reduce inventarul la un singur, ultim, personaj): băiatul care vinde flori (p. 148). Ce posedă totuși autorul Amorțirii este un bun dozaj al sugestiei: în virtutea lui, cum observam mai sus, Evghenie și Valeria ajung să consune, ca două personaje complementare. Abulia lui și boala ei își transmit întotdeauna, uneori la multe pagini distanță, semnale de recunoaștere. Dacă el
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
nici Evghenie nu se arată străin de asemenea preocupări: el îneca și apoi, printr-un procedeu ingenios de deshidratare, „învia” muște, spre surprinderea colegilor de joacă. Potențial ar fi avut și latentul roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii. Pentru a cimenta relația aceasta stranie dintre gazdă și chiriaș, Lăzărescu inventează o aventură între tânărul fără căpătâi și Mădălina, fiica doamnei Stoican. După câteva episoade însă, povestea e abandonată. În locul ei, sunt derulate pe fast forward o serie de
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
au retras prin vestiare iar trupele de asalt ale reporterilor au fost înlocuite de copii de trupă specializați în imnuri de slavă înălțate noilor sfinți ai politicii. Asemeni autorului din vechime, exersez și eu tema "ubi sunt", sperând că această amorțire nu e decât liniștea dinaintea furtunii. Adică a curățeniei morale de care mă încăpățânez să cred că avem nevoie mai urgentă decât de aer. Falsele dezvăluiri din presă, acuzațiile de corupție și amenințarea cu procese nu sunt decât o perdea
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
Marius Miheț Florin Lăzărescu, Amorțire, Iași, Editura Polirom, 2013, 245 pag. Mult așteptatul roman al lui Florin Lăzărescu trebuia să confirme maturitatea artistică a unui prozator cu priză bună la public și critică. Numai că Amorțire dezamăgește. O palidă evoluție, subiecte tocite, numeroase locuri comune
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
Marius Miheț Florin Lăzărescu, Amorțire, Iași, Editura Polirom, 2013, 245 pag. Mult așteptatul roman al lui Florin Lăzărescu trebuia să confirme maturitatea artistică a unui prozator cu priză bună la public și critică. Numai că Amorțire dezamăgește. O palidă evoluție, subiecte tocite, numeroase locuri comune și, ce e mai grav, idei reșapate, imposibil de recondiționat, chiar în cheie parodică. Prins prea mult în lumea scenariilor de film și televiziune, discursul lui nu a câștigat mai nimic
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
el șlefuiește timid și apoi lasă simbolurile să-și piardă contururile. Mai mult, personajele nu reușesc să depășească o stare a imaturității, ca peste tot în proza lui Lăzărescu. Dacă nubilitatea avea farmecul ei în textele de până acum, în Amorțire, maturii se comportă ca niște adolescenți. Fie că sunt bolnavi, debili, depresivi sau suferă de grandomanie. Inautentici prin deficitul de autenticitate și precaritate psihologică, eroii sunt fixați în șabloane inaugurate de Lăzărescu dintotdeauna. Prin urmare, nu se poate vorbi despre
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
la un autor care a demonstrat că poate fi un maestru al dramelor mici. Expertul de altădată se anulează, probabil de dragul întregului, ignorând atuurile familiare. Loteria nu funcționează, sistemul, pe avarie de la bun început, continuă în aceleași acorduri. Lumea din Amorțire este lipsită de viață și voință. Unica reușită a romanului stă în instrumentarea intensităților mici dintr-un univers surprins in slow motion, în care supraviețuirile nu sunt altceva decât simulacre. Tușele caricaturale, ludicul cotidian, intertextualitățile și comicul absurdist nu trec
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
romanului stă în instrumentarea intensităților mici dintr-un univers surprins in slow motion, în care supraviețuirile nu sunt altceva decât simulacre. Tușele caricaturale, ludicul cotidian, intertextualitățile și comicul absurdist nu trec de o demarcație inutilă. Nu citim, din păcate, în Amorțire, felul cum intimitatea cu boala ori cu morbul creației distrug ori regenerează o luciditate, un sistem. Sau o identitate. Doar vag. Mult prea vag. Totul derapează în senzația de anecdotică aleatorie, prinsă, când și când, într-un text neîmblânzit. Nu
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
datată. Între cele două categorii, Florin Lăzărescu aruncă personaje fugitive, „fotografiate”, ca un refren, numai că într-o lume în care nu există surprize. Măcar din această confruntare a previzibilului așteptam efecte. Dar și tensiunea narativă lipsește, topită într-o amorțire inexplicabilă pentru un scriitor de calibrul lui Florin Lăzărescu.
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
destul de serios afectate de rutină. Experiențele limită pe care le trăiesc personajele produc însă mutații în tectonica sentimentelor (nu este foarte clar dacă ele vizează resuscitarea iubirii sau zgândăre doar orgoliul, sentimentul posesiei), agită brusc destine ce păreau intrate în amorțire. Una dintre cele mai solide proze ale volumului este Cu mai mulți kilometri în urmă. Aterizat de la Londra, eroul face autostopul pentru a ajunge la Iași. Este luat de șoferul unei dubițe care transporta cărți. Prilej minunat pentru autor de
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]
-
detaliile obținînd semnificații nebănuite. Pătrundem în aventura microcosmului: "cu unghia aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe de a mai proba vraja regăsirii, ele certifică spaima, catastrofa, falsul. Sînt instrumente și totodată aspecte ale crizei
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
decenii, proza franceză mainstream a fost recalcitrantă. Cînd spun recalcitrantă, nu mă refer la natura raportului cu ideologia dominantă, ci la atitudinea scriitorului față de exigențele de lizibilitate și de identificare ale cititorului, la respingerea plăcerii lecturii ca delăsare mic-burgheză, ca amorțire a spiritului critic. Proza recalcitrantă nu e reprezentată de romane apocaliptice, patetice, cu potențial mare de scandal, ci de o scriitură care se vrea revoluționară, în primul rînd în ignorarea categoriilor literare care defineau Vechiul regim al literaturii. Proza recalcitrantă
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Luminița Corneanu Florin Lăzărescu, Amorțire, Editura Polirom, 2013, 247 pag. Despre noul roman al lui Florin Lăzărescu, Amorțire, s-a mai scris în paginile României literare. Mai întâi, în iunie, i-a dedicat o cronică Marius Miheț, iar în urmă cu două numere, Cosmin Ciotloș
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
Luminița Corneanu Florin Lăzărescu, Amorțire, Editura Polirom, 2013, 247 pag. Despre noul roman al lui Florin Lăzărescu, Amorțire, s-a mai scris în paginile României literare. Mai întâi, în iunie, i-a dedicat o cronică Marius Miheț, iar în urmă cu două numere, Cosmin Ciotloș. Am fost mirată de la bun început de duritatea tonului și de hibele găsite
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
în urmă cu două numere, Cosmin Ciotloș. Am fost mirată de la bun început de duritatea tonului și de hibele găsite acestui roman, astfel încât acum, după a doua recenzie negativă, simt nevoia să revin pe același subiect. Am citit cu plăcere Amorțire, m-am amuzat în numeroase rânduri, am savurat scenele suculente, nu puține, din carte, m-am întristat în alte rânduri, dar, una peste alta, am dus lectura la capăt în câteva ore, deși când am deschis cartea intenționam doar să
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
Lăzărescu faptul că n-a scris un roman palpitant, eventual de acțiune ori... de dragoste: „o palidă evoluție, subiecte tocite”, „tensiunea narativă lipsește”, spune M. Miheț, pe când C. Ciotloș deplânge abandonarea „latentulșuiț roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii”. Or, Amorțire este un roman ale cărui personaje nu sunt cine știe ce eroi sau oameni speciali, ca să treacă prin evenimente uluitoare și tensionate. Dimpotrivă, așa cum s-a mai scris, atât Evghenie, cât și bătrâna Valeria sunt niște inși banali dintr-un
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
că n-a scris un roman palpitant, eventual de acțiune ori... de dragoste: „o palidă evoluție, subiecte tocite”, „tensiunea narativă lipsește”, spune M. Miheț, pe când C. Ciotloș deplânge abandonarea „latentulșuiț roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii”. Or, Amorțire este un roman ale cărui personaje nu sunt cine știe ce eroi sau oameni speciali, ca să treacă prin evenimente uluitoare și tensionate. Dimpotrivă, așa cum s-a mai scris, atât Evghenie, cât și bătrâna Valeria sunt niște inși banali dintr-un oraș de
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
bani -, cu mariajurile lor aparent fericite sub care se ascund balauri, cu plozii lor durdulii pe care îi afișau în poze pe Facebook încă din stadiul de embrion ecografiat.” Lăzărescu are acest simț al observației imediatului și vom regăsi în Amorțire ironii și față de cohortele de artiști fotografi autodescoperiți peste noapte, aceștia fiind oamenii care-și exersează peste tot „talentul” doar pentru că un aparat foto digital e ieftin de cumpărat, și față de obsesia autorlâcului - ce altceva să fie povestea centrului de
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
în căutarea unui soț dispărut în urmă cu zeci de ani, până la urmă viața curge egal și „ca să mergi mai departe, tu n-ai nevoie decât de o pereche bună de papuci”. Cu toate scenele amuzante cu care este presărată, Amorțire este o carte serioasă, cu un final trist, doar că nimeni nu face caz de această tristețe, nici personajele, nici scriitorul. Florin Lăzărescu nu servește cititorilor, aici ori în alte părți, meditații filozofice - „filozofia”, pentru el, e undeva, printre rânduri
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]