601 matches
-
păstrează-l pentru tine când te-nfruntă prostia gloata nesimțirea din uman urcă tu treptele dar fii atent: nu-n fugă o cheie cade pe o treaptă roasă. cade-n iesle. ridici un pai. așezi un altul. sufli-n pumnii amorțiți asculți tăcerii liniștea acum caducă tu nu adormi. aștepți privești... glasuri prea sfinte-ți spun că vine vine tăcerea inimii din ruga cea fierbinte Anne Marie Bejliu, 18 martie 2014 Referință Bibliografică: tăcerea inimii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
TĂCEREA INIMII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347908_a_349237]
-
Toate acestea, cumulate, se concretizează la un moment dat într-o politică de promovare a nonvalorii umane O alta ciudatenie a acestui popor este că deși își cântă imnul “Deșteaptă-te române”, paradoxal, el acționează exact pe dos, fiind complet amorțit, fără a mai avea puterea și capacitatea de a lua o decizie înțeleaptă pentru schimbarea în bine a lucrurilor pentru anii ce vor veni. Poate că ar trebui menționat punctul de plecare al acestor probleme și anume faptul că la
OAMENI, MENTALITĂŢI ŞI (IN)COMPATIBILITĂŢI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347972_a_349301]
-
bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului. Mi-e teamă că nu mai pot fi aceea, Scânteia din ochi, jumătatea de gând Ce dezlega lacăte de vis și mistere... Tăcere...atâta simt când mă dedic nopții Și răsuflu greu peste noi și vechi calendare
de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348887_a_350216]
-
te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez tăcut Și-mi pare că, De mii de ani nu ne-am
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
Mesaj de desprimăvărare, Redacției și cititorilor : Fie ca, odată cu regenerarea Mamei-Natura - SFÂNTA CREAȚIE -, mugurii amorțiți ai structurii noastre ființiale să spargă găoacea lor celulară, spre a se metamorfoza în împlinitele fructe ale faptelor personale din toamna ce va să vină. Primăvară (haiku) Din izvoarele câmpului Curg cuvinte multicolore - Primele sunt verzi. Bun venit, primăvară! Coborâsem
BUN VENIT, PRIMĂVARĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348296_a_349625]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂDĂCINI DE GÂNDURI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 944 din 01 august 2013 Toate Articolele Autorului Mă îngrop în propriile-mi simțuri Cu părul despletit în pământ... Cu brațele-mi amorțite de lanțuri, Suprim orice cuvânt... Nu suport greutatea răbdării, Furtuni de fluturi răscolesc pe alocuri, Viermuiesc clipele disperării, Destram orice vis în rădăcini de gânduri... Pe pulpe-mi se stâng freamătele ploii, Ușor atingând dorința nestinsă... Pe coapse-mi se-
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348402_a_349731]
-
cu greutate culturală derulate, glasul de lie-ciocârlie al tinerei cântărețe ADINA TĂBĂCARU a încântat audiența. Doinele, cântate cu patimă și naturalețe în glas, au fost asemenea foșnetului înaripat al cerului, din care mătăsurile fine ale nopții se coboară peste lumea amorțită. Sclipirile angelice din privirile tinerei interprete ne-au reamintit de flăcările rugului nemuritor al sacralității neamului românesc, plin de talente și mare iubitor de poezie. Poeta Eleonora Stamate, redactor-șef al revistei TECUCIUL LITERAR ȘI ARTISTIC, autoarea faimoasei antologii ȘI
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri
NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345515_a_346844]
-
sunt două aspecte ale acestei datorii morale, ca fețele aceleiași monede. Primul aspect este legat de nedreptatea săvârșită voluntar de politic asupra societății sugrumate, alături de care și pentru care Panait Istrati luptă dorindu-se a fi ceasul deșteptător al masei amorțite. Al doilea aspect este datoria morală față de “glasul de la Villeneuve⁴”, care l-a impresionat pe Istrati “cu accentul său deosebit: atunci când ai ceva de spus și darul de a exprima, renunțarea este o crimă, iar lenea o rușine⁵.” Tematica publicisticii
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SENTIMENTE VIRALE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului am tastat cu degetele amorțite numele tău în alfabet braille păsări amuțite deschideau aripile până la soarele orbitor pipăie nelumina gol de spaime ce delicat se moare tastând sentimente virale aburul literelor virtuale îmi înmoaie sufletul ca-n cerneală este albastră o inimă goală și tot
SENTIMENTE VIRALE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376869_a_378198]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
trimis timid, întâiul val pe glezna mea de gând să se-nfășoare era atâta ceață în aval și în amonte-atâta încordare. Al doilea mai senină m-a găsit, mai liniștită-un pic, dar tot fragilă și cu pământul vrerii amorțit. Al treilea m-a aflat scriind pe-o filă de noapte albă,primul meu poem cu stele de atingeri pentru tine, al patrulea intenționând să-ți chem întreg alaiul mării lângă mine. N-a fost nevoie ca să mă repet! Mi-
SPRE MINE de AURA POPA în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378035_a_379364]
-
rece vâtul stă Și el pe-o bancă-n parcul mare Înfrigurat cu fața suptă Atins ușor de întristare Și nicio frunză nu mai mișcă De parcă totu e-mpietrit Iar tu aștepți pe mas-o frișcă Să-ți moi cuvântul amorțit Ne taie norii acum privirea Căci ceru-ntreg e înnorat Iar clipa-și toarce amintirea Cu nori ce-n capete se bat O toamnă rece ne atinge Și frunțile și mersul iar E aproape clipa când va ninge Pe străzi
AICI PE TROTUAR de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378139_a_379468]
-
lăsat pe răstav. Când m-am întors, nu l-am mai găsit.L-am ajuns aproape de Șasa. Mergea șchiopătând cu tenișul în mână și cu sapa pe spinare. L-am întrebat dacă îl doare. Mi-a spus că degetul e amorțit; nu-l simte. Părea calm, liniștit, gânditor... Am coborât pe vad. Din apă nu se vedeau decât capete, iar pe nisip cămăși, pantaloni, teniși, pantofi, șepci și sape. Eram numai băieți. Se auzeau chiote, strigăte, urlete, de răsuna zăvoiul până la
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
visele sunt vise fără de asemănare, si străluce noaptea afară peste case, pește vii, frunza-n codri-i tot mai rară și cărările-s puștii. Și străbat milenii, ere, fermecat și amuțit, n-am simțire, n-am putere, ci doar suflet amorțit, si străbat și timp și spațiu strâns de cornul lunii mele, am doar dor și numai sațiu visător hoinar de stele. Nu mă satur de comete, nici de stele căzătoare, stelele mele cu plete, cu surâs de față mare și
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
Iisus a înviat! Prea divină și milostivă Învierea, Doamne cu dragoste m-ai așezat! RĂDĂCINI PESTE TIMPURI Prin vene sădite din timpuri sacre, Rădăcinile-mi cresc și-mi aduc putere, Prin destin, lacrimile s-au topit, din durere. Cerul pare amorțit în atâta cădere, Și totuși nu există moarte, fără plăcere. Rădăcini atârnate de temple, Despletesc sufletele noastre, de moarte, E atâta lumină și atâtea destine, Călătorind prin tărâmuri încercate, A lumilor luminate. Tată, vino acum de rupe lanțurile toate, Pomul
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
mei Purtând pe buze zâmbetul slovei românești. La rândul cetei mele, doresc s-adorm ca ei, cu același dulce grai din plaiuri strămoșești. FAȚETELE LINIȘTII Este atâta liniște în căminul meu încât mă doare zgomotul pașilor care-mi trezesc inima amorțită. Este atâta liniște în căminul meu, încât doresc ca pașii gândului să se odihneasca peste inima-mi plină de dor. Este atâta liniște în căminul meu, încât doresc să-ți spun: Aici nu este locul tău" și tot atâta liniște
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
Acasa > Versuri > Farmec > FEBRUARIE ÎN JOC Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În jocul iernii zilele-s bătute pe-o salbă Îmbrăcate-n învolburate mătăsuri grele Și bolta amorțită se-nfașă-n blană albă Să-i țină-n izolare de cald și de tăcere. Steluțe pufoase te-opresc în loc, de vrei să treci. Nehotărâtă, privirea se-nvârte printre fulgi, În timp ce se chircește-n ochi, de-atâtea lacrimi reci, Lumina
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
stinge, În amorțeala toamnei ce-n gheare l-a cuprins. Mi-e sufletul pustiu precum e câmpul iarna, Când gheața și ninsoarea l-au prins în gheara lor, Și frate-i este vântul ce-i cântă-n vise seara, Când amorțit așteaptă al păsărilor zbor... Mi-e sufletul poveste, ce-adoarme-n leagăn pruncii, Și mângâie în noapte copilul deșteptat, Ce caută prin colțuri pe zâna din poveste Și liniștit adoarme când mama l-a aflat... Mi-e sufletul iubire de tot ce
SUFLETUL MEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375119_a_376448]
-
cuvânt este repetat de aproximativ șaptezeci și patru de ori, indiferent dacă se găsește la singular sau plural, articulat sau nu: fluture. Se creează astfel atmosfera de vrajă, de poveste, de vise descântate, în care fluturii se cern în ”gânduri amorțite” sau cad ”sub pelerina nopții, în rugăciuni de ploi” (Mă mut pe-un curcubeu). Fără nicio îndoială, cel mai utilizat cuvânt este vis(e), așternut pe coala gândurilor de peste două sute de ori. El semnifică adesea: ”frânturi de vrajă”, ”văpăi de
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
buze, mă trezesc din visare: azi este o nouă zi. Mă îndrept și privesc pe fereastră în zare. Soarele, acest astru minunat dătător de energie, de viață, de căldură, de speranță, își arată strălucirea pe covorul alb imaculat al naturii amorțite. Mă pregătesc să iau masa cu ai mei, în această sfântă sărbătoare, apoi voi merge să cânt, să joc o horă a bucuriei, a libertății, a tinereții veșnice alături de frații mei de pretutindeni: Ardealul, Maramureșul, Crișana, Banatul, Muntenia, Oltenia, Dobrogea
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
Să ieșim cu mic cu mare să ne aninam de soare și de glasuri de copii în concert cu ciocârlii și cu fluturi mii și mii. Să simțim cum râde vântul cum răsuflă iar pământul printre crengi înmugurite și picioare amorțite tot pe vise adormite. Uite am primit în dar o filă de calendar am să fac un compozit pe un verde înverzit primăvară a venit! Referință Bibliografica: Primăvară a venit ( poezie pentru copii) / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIMAVARA A VENIT ( POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374700_a_376029]
-
ști!... ” - Ce să știu, viața mea? - Te-ai trezit, mamă? tresări Lea surprinsă. Oh, nu am mai dormit așa de bine... nici nu îmi mai amintesc, de când!... - Nici eu! minți Maria zâmbind. De fapt, nu-și mai simțea deloc brațul amorțit, iar gâtul înțepenise într-o poziție nefirească, trimițând disperat somații dureroase, posesoarei. Când Lea își dădu seama de precauția cu care Maria se mișca, se ridică vinovată de pe brațul ei. - Oh mama, ai înțepenit de tot! Cred că ai suferit
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
au văzut și m-au urcat iar în salvare cu destinația Spitalul Militar Constanța, de unde doar ce plecasem cu 24 de ore mai înainte. Am ajuns repede. Pe mine nu mă durea atât de tare lovitura, încă eram încălzit și amorțit. Când urcam scările spre etajul doi unde erau saloanele de la ORL și sala de operație, auzeam cum comentau niște soldați pe lângă care treceam: - Măi, a venit un marinar căruia i-a explodat o grenadă în mână și l-a orbit
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
Deși am devenit o amintire neștearsă, luminând a ta viață, Căldură pentru o inimă înțeleaptă. Mă vei pierde, din lumea aceasta mare, Cu sentimente mult prea banale. Mă voi ascunde din hibernările decimale, Nu vreau, să mă pierd în desișul amorțit, plin de tăceri. Când eu te caut, inima îmi este plină, Cerul îi senin, deși viața îmi este un chin, Mult prea mult, pentru o iubire așa mare. DOR DE ȚARĂ Mi-e dor de lacrima visului, de glasul ciocârliei
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]