606 matches
-
la o roză a vânturilor de pe acoperișul casei Allen, când Mitchell m-a întrebat cu un aer îngrijorat, și nu cu maliția la care mă așteptasem: - Și ce te-a mânat spre colțul ăsta de lume, Bret? Mă simțeam destul de amorțit și scrutam câmpul întunecat din spatele casei vecinilor. Am ales o notă verosimilă de detașare, glumind: - Păi, soția a citit mai multe articole din reviste despre cum copiii care cresc fără tată au mai multe șanse să devină delincvenți în adolescență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi se pare ciudat de întinsă și înțeleg de ce Alfonso ne-a sfătuit să avem fiecare câte un sul de hârtie igienică la îndemână. Aud ce pare acum un concert de vomitături dar în întuneric și cu o minte din ce în ce mai amorțită nu reușesc să deslușesc ce se întâmplă de fapt în jurul meu. Deslușesc ochii lui Alfonso în fața mea: „Ingrid ești OK?” Îhî... „Mai vrei o doză?” Încep să bâigui ceva nedeslușit nici măcar de mine. „Pe spaniolă”, adăugă un Alfonso zâmbitor. Îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
În fine, nu ești cumva oleacă pervers?" În noaptea următoare, foarte târziu, locotenentul dormea deja, Nastia se strecură în pat lângă el. I-a mângâiat obrajii subțiați, părul uscat ca frunzișul de toamnă și i-a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția fusese găsită în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat, să se mute. Vai! concedierea Nastiei făcuse lucrul de negândit... În ciuda vremii execrabile, amestec de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
degrabă se prăbuși decât se așeză în fotoliu: "Ah, nu!" Ba da, a murit chiar înainte de concert. Au așteptat să moară ca să poată începe. Cu ochii larg deschiși și pupilele dilatate, ca și când ar fi fost legate direct de măruntaiele ei amorțite, Nastia privea în gol. Era modul ei de a plânge. Pe uscat, mai rău decât dacă ar fi vărsat torente de lacrimi. Madam Segal zise smiorcăindu-se: "O piază rea, țața asta." Și cât a fost conștient, nu a încetat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sub garduri că schiaună și latră,/ Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,/ Să cuget basme mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,/ Să văd roze de aur și sărutări aprinse/ În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit 52. Nici beciul din incinta casei nu putea lipsi (mai ales la un boier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe un câmp de argint, iată tot. Noi luarăm câmpul de-a curmezișul. Departe, la un capăt al câmpului, se zărea printre arbori desfrunziți, în mijlocul unei grădini, o lumină ce părea că iesă dintr-o fereastră și s-auzea lătratul amorțit al unui câne. Am grăbit și mai mult pașii noștri, până ce-am putut distinge pin ninsoarea generală o casă în mijlocul unei grădini. Am sărit amândoi gardul, ce se scutură de ninsoare, și ne-am îndreptat înspre fereastra luminată. Apropiindu-ne
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o piață de târg decât streșina unei case. Adeseori, neștiut de nimeni, ședeam și eu pe-un sac de făină, cu luleaua aprinsă și cu pălăria lăsată pe ochi, în chicotele fetelor, în poveștile bătrânilor, în înjurăturile bărbaților, în scârțâitura amorțită, însă dulce a unei vioare vechi, pe care un țigan bătrân o făcea să răsune când vesel, când plâns. Fața neagră și espresivă, barba albă ca zapada, ochii mai stinși și discolorați de bătrânețe, pieptul păros și gol, abia acoperit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cea frumoasă a Dochiei. Cântarea monotonă a preoților bătrâni, pasul cel alene al convoiului, muzica cea somnoroasă a marșului, fetele albe a căror ființe erau enigme vii, iată lumea ce se mișca pe stradă, pe când din turnul bisericei sunau geniile amorțite a limbei de aramă, care se suiau ca un plâns de durere cătră norii cei suri ai cerului. Mă uitam la cer în sus cu ochii pe jumătate închiși. Oare de ce să nu mi se fi părut că, palidă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nimic, phiu*" Hi! cal... Deodată dădu ca d-un vad, calul se opinti și-l trecu, apoi i păru că vede o pată alburie de departe... El merse spre ea, se dete jos de pe cal ca să-și mai încălzească picioarele amorțite și, trăgând după el calul de căpăstru, mergea mereu spre pată, care i se zugrăvea dinaintea ochilor. Deodată dădu cu nasul de ceva rece ca oțelul. Aceasta era pata de lumină: era o fereastă brumată, da de la ce nici știa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se mișca amețitor, prin cotloanele ființei lui Pampu, în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om și plutea cu mintea amorțită și fără dorințe. Pe urmă, s-a moleșit tot și-a căzut înăuntru, topindu-se, știind dintr-odată toată istoria și toate gândurile lui Pampu. Vedea cu ochii minții întâmplări și gesturi, înțelegea rostul vieții și bucuriile ei, simțea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
existența căreia amintea insistent o „reclamă” des întâlnită pe marginea drumurilor, pe care scornitorii de bancuri o deturnau de la sensul avut în lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cârâiau în surdină și închideau ochii la tot ce se-ntâmplă”. Cu mai bine de un secol în urmă Caragiale observa că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și o portocală. Un drum răsucit de trei ori Și, la capătul lui, un ou de zahăr în care locuiește o bufniță de catifea, un țânțar de aur - și o portocală. Un șarpe de miere, o cheie de pâslă, Stele amorțite Una câte una - Și o portocală aruncată-n noaptea goală. Luna. ̋ (Nina Cassian, Jocul cu portocala) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Găsește cuvinte cu înțeles opus (antonime) pentru cuvintele : deschisă, amorțite. 2. Formează două propoziții
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn, al unui gropar beat: "Dormea sprijinit de o cruce și somnul lui duhnea a vin. Degeaba încercară să-l trezească. Scâncea, fericit și amorțit, și se rostogolea între două morminte pe care le mângâia pe rând drăgăstos". Ileana îi spune lui Stan: "Te iubesc, iar dacă satul acesta nu-ți place, ei bine, atunci o să plecăm împreună... împreună, legați ca spicele în snop, ca
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
participanții la vot s-au folosit de alegeri ca de un carnet de note al guvernelor lor naționale. Între cei cu rezultate proaste se numără Germania și Franța, unde participanții la vot au protestat împotriva șomajului în creștere, a economiilor amorțite și a reformelor drastice pentru rectificarea deficitelor bugetare. În Germania, țara cu numărul cel mai mare de locuitori din UE, cancelarul Gerhard Schroeder a promis să continue reformele economice mai puțin populare, în ciuda loviturii pe care partidul său o primise
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia capătă contururi de o relativă precizie doar câteva „tablouri” - precum cel al tipografiilor scufundate într-o atmosferă solemnă, de acvariu amorțit: Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a „nuielei fermecate” („Ca o nuia fermecată privirea peste pianul colinei” - Zodiac, XI) sau a „toiagului” magic („Cu un toiag învie în literă un șipot” - Zodiac, III). Tot ce se poate deștepta, prin atingere, izbire, deschidere, răscolire etc. viața secretă, amorțită, a lucrurilor se bucură de atenția poetului, pentru care acestea devin, în consecință, surse de energie sonoră, muzicală (clape, strune, arcușuri), de ecouri așteptate ca tot atâtea răspunsuri. A deștepta și a răspunde devin, pe mari suprafețe ale poeziei, nucleele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
orizontală cu palma în jos.. și acum imaginează-ți un curent puternic de apă dintr-un furtun de grădină cum presează în sus pe mâna ta... Imaginează-ți că un anestezic este injectat în mâna ta stângă... și mâna devine amorțită, tot mai amorțită... lasă ca asta să se întâmple... nu trebuie să faci nimic... Imaginează-ți că urci pe munte și îți este tot mai cald și mai sete... trăiește senzațiile pe care le ai atunci când bei un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în jos.. și acum imaginează-ți un curent puternic de apă dintr-un furtun de grădină cum presează în sus pe mâna ta... Imaginează-ți că un anestezic este injectat în mâna ta stângă... și mâna devine amorțită, tot mai amorțită... lasă ca asta să se întâmple... nu trebuie să faci nimic... Imaginează-ți că urci pe munte și îți este tot mai cald și mai sete... trăiește senzațiile pe care le ai atunci când bei un pahar cu apă rece, răcoritoare
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dezvoltarea alianței terapeutice. Fii conștientă de respirația ta, imaginându-ți că, pe măsură ce expiri, dai afară tot stresul rezidual din corpul tău...și data viitoare când inspiri, inspiră profund... ține-ți respirația puțin...și pe măsură ce expiri întregul tău corp devine complet amorțit și relaxat... ca o păpușă de cârpă...și nu trebuie să faci nimic acum decât să te relaxezi și să te bucuri de aceste sentimente de pace și de aceste senzații...lăsând corpul tău și mintea ta să plutească... și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
bucuri de aceste senzații de plutire poți observa cum poți lăsa ca una din mânile tale să devină mai ușoară... tot mai ușoară... plutind în aer pe măsură ce senzațiile se topesc treptat, lănd ca mâna ta să devină în final complet amorțită... și atunci când este potrivit pentru tine un deget de la celaltă mână se mișcă de la sine... și nu trebuie să faci nimic decât să lași ca acest lucru să se întâmple. S-a mișcat un deget de la mâna stângă a Cristinei
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
se mișcă de la sine... și nu trebuie să faci nimic decât să lași ca acest lucru să se întâmple. S-a mișcat un deget de la mâna stângă a Cristinei, care s-a ridicat indicând că mâna ei dreaptă era acum amorțită. Apoi i s-a cerut să lase ca mâna și brațul ei să plutească în jos, până când au atins piciorul, deschizând ochii pentru a se uita la braț și păstrând senzațiile așa cum erau. Apoi Cristinei i s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
colab. (1998Ă au folosit următoarea tehnică pentru transferarea amorțelii de la mână la zona dureroasă la copiii cu cancer: Acordă atenție mâinii tale... observă cum poți simți senzația de gâdilare din mâna ta... las-o să amorțească...și când este foarte amorțită, atinge partea inferioară a spatelui tău cu mâna...lasă amorțeala să treacă din mâna ta în spate. Pacientului i se poate de asemenea cere să își amintească un moment în care a primit un anestezic: Intră în mintea ta și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
turna și de a trimite spre publicare dosarele inamicilor. Sunt sigur că acest tip de documente este trimis și serviciilor secrete. Avantajul e că presa le și face publice! Dacă sub guvernarea de fier a pesedeilor societatea românească a trăit amorțită, dacă libera exprimare a ideilor devenise ceva periculos, dacă presa însăși era previzibilă, în funcție de cât putea să înșface din faimoasa ,reclamă guvernamentală", astăzi trăim în plin haos al potopului mediatic. Ororile aruncate în pagină indică, în cel mai bun caz
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
muzica în care recunoști sonoritățile Cvartetului Bălănescu, fie că-i vorba de Love Scene, Waltz, Still with Me, The Young Conscript and the Moon, de un puternic fior catharctic. E un spectacol visceral, o palmă peste obrazul tău de muritor amorțit, un poem-rugăciune despre condiția umană. Dar mai ales e un strigăt al omului însingurat către ceilalți oameni: condiția noastră e efemeră, e plină de mizerii, și totuși suntem liberi... Liberi să ne împăcăm cu viața!
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
pe care o tot iau de după umeri/ în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că asculți cum mă
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]