281 matches
-
mea să facă și ea la fel". Pentru mai multă siguranță, Geneviève flirtează, sub ochii și cu știința soțului său, cu un oarecare Horace Grisolles, îndrăgostit nebunește de ea de mai bine de un an. Soția bănuitoare încurajează stăruințele de amorez ale acestuia, îl înnebunește privindu-l drept în ochi. În felul acesta, după cum îi explică ea Suzannei, prietena și confidenta sa, era sigură "că-l are mereu la mână". Îl ține "sub presiune în caz că se întâmplă o catastrofă". Atunci când Suzanne
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
are mereu la mână". Îl ține "sub presiune în caz că se întâmplă o catastrofă". Atunci când Suzanne, repetând ce-i spusese propriul soț, îi mărturisește Genevièvei că Henri îi era infidel, soția, crezându-se batjocorită, apelează desigur la instrumentul său de răzbunare. Amorezul Horace se înfățișează în fața ei în pijamale, cu fața îmbujorată, roșu de dorință și trepădând de nerăbdare. Însă Henri, soțul Genevièvei, nu făcuse altceva decât să servească drept alibi adulterului săvârșit de soțul Suzannei. Înțelegând că soția sa era pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
evident, ridicol și măscărici la modul absolut. Când Henri reușește să se disculpe, suspiciunea de adulter cade asupra soțului Suzannei. Prin urmare, Geneviève îi propune prietenei sale, ca și cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, să-i "paseze amorezul", ca să-și poată lua la rândul ei revanșa asupra soțului necredincios. Horace Grisolles este indignat la auzul propunerii. Mai întâi refuză, dar acceptă până la urmă, din devotament față de Geneviève a lui și de asemenea pentru că simțea că fierbe la foc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-l apoi să-și piardă controlul. În acel moment, ca din întâmplare, năvălește tatăl, fratele sau soțul cochetei, care ajunge exact la țanc pentru a constata fapta ofensatoare. În această situație, dacă nu vrea să se vadă târât prin tribunale, amorezului prins în flagrant nu-i rămâne decât să o ia de soție sau să răscumpere cu bani ocara adusă tinerei persoane. Așa a pățit, povestește marchiza de San Carlos, un milionar din America de Sud, care a fost nevoit să plătească 200
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-și arate propria dorință, mai bine era să se lase el însuși dorit. Pe 26 septembrie, "n-am [...] făcut nici cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
foarte îndrăgostit și sentimental, nu întârzie să-i ofere un buchet de margarete. Însă Bab, care vrea doar "să flirteze, nu să se joace de-a marea iubire", se sustrage relației și caută să-și găsească fără întârziere un alt "amorez". Își aruncă mrejele asupra lui Pierre, un băiat de "șaisprezece ani și jumătate, înalt, brunet, bronzat", cu "ochii negri și dinții albi". Fata nu se domolește deloc odată cu vârsta, căci doi ani mai târziu, Bab, acum de 18 ani, face
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în jurnal că o îmbolnăvește gândul că, poate cu niciun minut înainte, Zoé îl sărutase pe André. Acesta este motivul pentru care, în timpul vacanței petrecute la Trouville, în iulie 1947, Bab flirtează atât cu Jean, cât și cu Pierre, celălalt "amorez" al verii. Caută să se amețească, să-și ia mintea de la iubirea sa rănită și de la prietenia ei trădată. Ceea ce nu o împiedicase să-i ceară lui Astrid, care rămăsese la Paris, ca și André și Zoé, să o tragă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pyramidalis, care ating înălțimi de pînă la 40 de metri și se înfioară de vînturi nevăzute. Ei se impun privirii atît ziua, cît și noaptea: „Cad din cer mărgăritare/ Pe orașul adormit...// Plopii, umbre solitare/ în văzduhul neclintit,/ Visători ca amorezii/ Stau de veghe la fereastră,/ Și pe marmura zăpezii/ Culcă umbra lor albastră” 7). Pe lîngă înălțime, impresionează freamătul lor, asimilat adesea cu o muzică (de altfel, într-un basm, din lemn de plop se face un flaut): „Dar a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
admirator al femeilor. Mai rar îndrăgostit ca el. A iubit în zece ani cît alții în zece vieți! Dedica poezii unor persoane abia cunoscute, scria scrisori de dragoste în toate părțile, adesea unor tinere cunoscute numai din auzite. Era un amorez agitat. Multe fete au sperat, multe s-au crezut logodite... Și astăzi se găsesc care-l regretă. L-am avut coleg la Lipsca. Ne întîlneam zilnic. - De ce nu am și eu fruntea ta! Ce bine se aseamănă cu a lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e, de bună seamă, ca la orice om normal, și asta), ci un soi de credință care impune o adevărată religie a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a face cu un psalm laicizat, în care iubita este zeificată, iar amorezul oficiază, spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În imaginarea celebrului personaj Rică Venturiano, Caragiale a avut în memorie atît experiența ziaristică a lui C. A. Rosetti la ziarul Românul unde "inventează vestitul său limbaj italo-macaronic" cît și propriile sale aventuri de tînăr amorez dezvăluite la persoana a III-a într-o scrisoare către Zarifopol: "Aventura lui Rică V. i s-a întâmplat lui Caragiale însuși. (Mă, Rică sunt eu...!). A fost bătut grozav de mitocan, și-a pierdut ochelarii. A făcut apoi cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a patra triunghiul conjugal în care soțul este un doctor renumit, dar bătrân, soția - tânără și plăcută, de aceea apare și 871 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 213. 872 Ibidem. 873 Ibidem, p. 219. 874 Ibidem. 235 un tânăr amorez corupt care îi va oferi femeii ceea ce soțul nu îi putea garanta în intimitate. Din nou avem note licențioase, situații comice, iar femeia devine credibilă în actele ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puterea decizională. Dragostea curtenească, simbolizată prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un imbold spre violență, în urma trădării, și nu poate juca un alt rol, îl cultivă pe acesta cu asiduitate.912 Virilitatea personajului feminin, reliefată în acțiune, nu trebuie să ne surprindă, deoarece o femeie puternică, cum este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de teatru „Lais” la Teatrul Național câștigând, astfel, niște bani. Sunt chiar știri de presă: „Piesa în versuri a lui Eminescu, prezentată Teatrului Național, se va pune în repetiție peste 2-3 zile. D. C. Nottara va ține rolul de prim amorez din piesă, iar rolul Laisei se va încredința unei debutante” (Universul, 2 februarie 1889). Directorul Teatrului Național era, încă, I. L. Caragiale, care va pleca în curând din țară, în călătorie de nuntă, și apoi își va da demisia la presiunea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
săptămână. Vânătoarea de păsări, de două ori pe săptămână. Regele a notat pe hârtie un poem tragi-comic despre un cerb atât de epuizat în perioada rutului, încât cade victimă vânătorilor. Este o autoironie în versuri, pentru că Regele era un pasionat amorez: „Să faci dragoste este un lucru periculos/Un cerb fericit care și-a atins scopul/Și și-a petrecut noaptea într-o încleștare amoroasă /își imaginează că poate dormi a doua zi/ Dar când haita de câini/ Și cornurile care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în aprilie 1833, este o piesă molierescă, imitată în chip izbitor după Les précieuses ridicules. Tehnica e a teatrului francez. De o parte bătrânul boier Ianache și confidentul său Pavel, înfățișînd bunul-simț, pe de alta fetele sale, Elenca, Luxandra și amorezii lor Dimitrache, Panaiotache, exponenți ai bonjurismului. Vin apoi servitorii impertinenți, făcând morală stăpânilor, Mariuța, subretă de teatru francez, Stan, valet valah. Intriga lipsește, înlocuită cu o expunere de atitudini morale. Ianache e mizantrop, bănuitor, vrăjmaș al tinerilor și al femeilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
duminica. Orientarea politică este antibrătienistă. Articolele sunt scrise într-un stil greoi și vetust. Partea literară, mai interesantă, are o rubrică de satiră la care colaborau Gh. Tăutu, N. Roiu și I. G. Athanasiadi. Se republică și Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 de Nicolae Istrati, în care scriitorul urmărise obținerea unui comic de limbaj prin folosirea unui amestec de grecisme, slavonisme și arhaisme. Textul era însă, la 1868, anacronic și fără finalitate. B. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286302_a_287631]
-
din Banchetul lui Platon le ,,angajează” să lucreze pentru el, ,,fură” scenele unei enigmatice crime dintr-un roman polițist englez, își întrerupe ,,curentul liric” din inimă, își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
instabile. Moralistul le precede de o explicație despre o femeie, care, sedusă de vorbele curtenitoare ale cuiva, Își lasă bărbatul, copiii și fuge. Pann reia, aici, tema lui privilegiată: prostia și răul caracter al femeii. Bărbatul, zice el, nu-i amorez, nu umblă să-și „giugiulească” nevasta, e serios și apăsat de grijile vieții. Însă femeia se lasă ademenită de altul care: „Umblă după dînsa și o curtenește Îi face bizele, versuri Îi citește, O-nalță În slavă, zînă o numește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Din dorința de a iubi numai un "ideal", o "icoană" intangibilă, Bizu se îndrăgostește de mama unui băiat de aceeași vârstă cu el, pe care o spionează în fel și chip, căutându-i apropierea. Când femeia pleacă din localitate, junele amorez se simte eliberat de orice scrupule morale, și numai "acum, când era departe", imaginația lui "îndrăzni să o vadă goală pe închipuita lui pânză albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toate vibrațiile" pentru ca ea să nu-i mai apară "ermetică și calculată" cum e, de fapt, în realitate. În afară de Bizu, mai există însă o victimă a prefăcătoriei Dianei, și anume Mili, soția lui Lică Scumpu, naiva protectoare a celor doi amorezi. Or, totala incomprehensiune a personajelor, dispuse să creadă orice fără pic de discernământ, generează, aici, nota comică, sesizată de majoritatea comentatorilor. Și pentru ca farsa să fie totală, drept recompensă pentru credulitatea sa, de candidat etern la încornorare, Bizu primește un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la jertfa de sine ("ai nevoie de mine, cum n-are nimeni altul din câți cunosc eu"), înclinată fiind mai mult spre duioșie decât spre admirație ("pe lângă inteligență, ai și-o duioșie de copil dezarmat"). Ea îl roagă pe nefericitul amorez să se abțină, umblând "cu sânii aproape goi sub nările lui", și plânge pentru că nu-l poate face fericit. La rândul său, poetul ("ca un copil") își lasă capul "pe sânul moale al femeii" și "își afundă fața în rochia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
într-un singur fel: cântând aria Violetei din Traviata, ce plăcuse poetului încă de la începutul dragostei lor, la Viena poetul o preferă, așadar, în rolul "Damei cu camelii"179 (tipul feminin celebrat de romantici). În plus, ceea ce anihilează voința nefericitului amorez, hipnotizându-l, nu e atât imaginea senzuală a brațului dezgolit (adorat și de ofițeri), cât muzica ("minciună universală, iluzie a sufletelor"), și "nu numai muzica glasului", ci muzica "întregii sale ființe", ce dădea Veronicăi, atunci când cânta, "un farmec nelămurit, de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
costume orientale. D-l Poldy Filderman se fălea cu un costum de muncitor, d-l avocat Grimberg în costum de tenor, iar d-l Herman Kisler în șef de gară. D-l Mărgărit în Platon, d-l avocat Klein în amorez, d-l Bistrițeanu în spadasin, (...) au făcut deliciile Purimului”. O lectură sumară a presei interbelice locale ne edifică asupra existenței unei adevărate inflații de astfel de evenimente. Este greu să găsim o asociație, un comitet sau o societate - din rândul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Ghete": "- Ghete! Șiller!, ce nume înalte ai rostit, baron ! Feblele mele talente cum vor răspunde la așteptarea dumitale ?" - femeie care strică limba, influențată de toate mani-ile lingvistice ale vremii (pusăciune, conprinzi, neînvingi-bilă, atășăciune etc.) - femeie modernă, care recomandă bătrânului ei amorez: 1 Ibidem, p. 296. 2 Scrieri, III, p. 45. Piesa e o localizare din franțuzește. "...să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]