5,016 matches
-
de găndurile zvăcnind an zidul cuvintelor/ și dacă s-ar mai putea povești ăntămplările/ așezate vrăjitoreste la temelia catedralei sau/ cele trecute dintr-o mana an altă/ atunci/ știu/ sigur/ viața mea s-ar putea ăncheia aici/ cel mult/ culorile amurgului ar mai putea străluci o vreme/ an partea neăncheiată a sfărsitului"(an partea neăncheiată a sfărsitului). Astfel se restabilește legătură cu barzii transilvani ai "dezrădăcinării", de la ănceputul veacului XX, fapt benefic, ăntrucăt e an avantajul poeziei a-și punctă continuitățile
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
Mă temeam că ești perfect. Febră. Geana. Febră. Geana. părțite de mâinile ei, ce așteaptă Uite, mă scol și decupez alt tipar. Pun mâna pe ele și suntem iar ca încolțind să iasă din vis. Nu tremura de spaimă în amurg. împreună. 86
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
cea care s-a metamorfozat în „marele gândac scârbos”, iar el, Pascal, e cel ce luptă să-și păstreze „candoarea și frumusețea umană”! Ce șanse sunt într-un „Imperiu al cinismului închinat Vițelului de aur...” (p. 26)?! Niciuna: „Aiureli! Prostii! Amurgul zeilor! ” (p. 27) De aceea, strategia sa: „Sunt un orb care nu vrea să vadă și...vede numai când frumusețea din fața ochilor merită să fie privită.” (p. 36) Însă, orice Cutie a Pandorei are un firav și ultim „locatar”: Speranța
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
vă bântuie amorul,rămas în cafeaua de dimineață. trecutului fior. Am numărat neliniștile vocalelor seduse, din fiece pântec de vers așezat pe braț, Iar azi de nuntă, vă uniră-ți trunchiul,privind spre fereastra cu dantură de ceață. într-un amurg cu simfonii în păr. Scrisă azi, 13 nov. 2010, la nunta compozitorului Ieri, Marin Voican-Ghioroiu cu soprana Rodica Anghelescu mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut amurgul, și incest de mirări. în turlă clopotul se frânge, pe nervii toamnei picură diezii, Miros a tine noapte limbută, cu luna agățată în emoției ce plânge. șold. Miros a tine noapte, depravată de goliciunea Cândva fiorul v-a cuprins pe
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
sale, în Pădurea Adormită. încă nenăscute. DACĂ MĂ STRIG II. Dacă mă strig, plânge vântul Tu semeni cu marea și drumul se împiedică în copacii când noaptea-i aruncă în colțul buzelor cu zâmbet prelung o eclipsă de lună. și amurg tocit la ferestre. Printre clipele tale își trec statuile Rămâne portretul ierbii, cuvintele urcând înspre tăcere, cules pe falangele greierilor, ca niște nave de lemn cu mirosuri de cataclisme, 15 D Lestine iterare încât vestigiile cărnii tale - CÂNTEC potop de
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
niște nave de lemn cu mirosuri de cataclisme, 15 D Lestine iterare încât vestigiile cărnii tale - CÂNTEC potop de trandafiri peste arhipelagul ochilor mei - ridică zvonuri de insule abandonate, Mergeam încet pe fața ei, în malul simțurilor mele, ca un amurg spre răsărit, odată cu fiece dimineață clandestină de nuntă. și se surpau pleoapele sub tălpi, rănindu-mă, Între două săruturi, risipindu-mă, îți simt îmbrățișările înconjurându-mă, pe trupul foșnit, ca pe-o recoltă a piratului tău reflux. al urechii din
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
uneori o încearcă oarece nostalgii mai simboliste (dacă vrea cineva să le ia așa; altminteri, ele pot fi și oneste nostalgii sămănătoriste): „Stau sub plopul drept/ Pironită-așa/ Și nu știu ce-aștept/ Și nu știu ce-aș vrea...” etc. (Amurg de toamnă). Face de toate-n peisaje, uneori chiar și un fel de bacoviene (cum poate): „E vînt și ploaie.../ Ulmii se frîng./ Plopii sendoaie,/ Salcîmii plîng” etc. (Singurătate). În general însă, creioane delicate, copilăroase: „...Sus, pe muchi de zid
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
rănită sufletește iremediabil, nu s-a măritat niciodată. Goga a încercat în cîteva rînduri s-o revadă, dar ușa fostei iubite i-a rămas definitiv închisă. Una din poeziile inspirate de ea mai stăruie și azi în amintirea noastră: Sfios, amurgul toamnei mohorîte Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
Piața Unirii. Linia N121 va funcționa pe traseul actual, între Piața Unirii și intersecția Calea 13 Septembrie cu șoseaua Progresului, apoi pe un traseu modificat în ambele sensuri pe Calea 13 Septembrie, strada Petre Ispirescu, strada Mărgeanului, strada Buzoieni, strada Amurgului, strada Cârlibaba, strada Salviei, strada Bachus, Prelungirea Ferentarilor, Zețarilor, cu întoarcere pe Prelungirea Ferentarilor, strada Bachus, strada Salviei, strada Amurgului, strada Caporal Preda, strada Soldat Croitoru, strada Buzoieni, strada Mărgeanului, strada Petre Ispirescu, Calea 13 Septembrie, Bulevardul Libertății, Splaiul Independenței
RATB modifică traseele de noapte. Vezi noile rute () [Corola-journal/Journalistic/23947_a_25272]
-
apoi pe un traseu modificat în ambele sensuri pe Calea 13 Septembrie, strada Petre Ispirescu, strada Mărgeanului, strada Buzoieni, strada Amurgului, strada Cârlibaba, strada Salviei, strada Bachus, Prelungirea Ferentarilor, Zețarilor, cu întoarcere pe Prelungirea Ferentarilor, strada Bachus, strada Salviei, strada Amurgului, strada Caporal Preda, strada Soldat Croitoru, strada Buzoieni, strada Mărgeanului, strada Petre Ispirescu, Calea 13 Septembrie, Bulevardul Libertății, Splaiul Independenței, Piața Unirii. Linia N122 va funcționa pe traseul actual, între Piața Unirii și intersecția Bulevardul Ghencea cu strada Brașov, apoi
RATB modifică traseele de noapte. Vezi noile rute () [Corola-journal/Journalistic/23947_a_25272]
-
o poreclă de epocă, avînd un caracter de epocă și care, mă mir, cu vremea, s-a stins. Astfel încît, întîlnind-o în evocările prietenului Balotă, parcă ar fi vorba de altă persoană, de un străin abia mai deslusindu-se în amurgul lăsat... Mai exista două-trei femei de pe vremea aceea care, văzîndu-mă, rar de tot, mă strigă așa... Atunci tresar, ca de-o confuzie. v Caietul albastru are la bază limba, cultura germană - în comentarii -, plus latină umanista a Romei celei mici
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
istorice, cu Capatos am scris istorie din nou, chiar dacă subiectele erau sordide. Acum plec definitiv nu numai din Antenă, ci și din lumea tabloida, care se învârte că un câine în jurul cozii. Lumea tabloida așa cum e ea acum e la amurg și va apune curând", a mai scris Mircea N.Stoian pe Facebook.
De ce a plecat Mircea N. Stoian de la "Un show păcătos" () [Corola-journal/Journalistic/22258_a_23583]
-
o scrisoare expediată în 5 februarie 1940, de la Paris. În 1937, Cioran plecase în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București, care i-a fost prelungită periodic până în 1944. În scrisoare îi mulțumește pentru aprecierile asupra cărții, probabil Amurgul gândurilor, apărută la Sibiu, în 1940. " Ele șaprecierileț îmi par cu atât mai măgulitoare, îi scrie, cu cât am recunoscut la d-ta o singulară siguranță de gust, din epoca în care norocul făcea întâlnirile noastre frecvente. Deja cu Lacrimi
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
eroul Mioriței e - nu-i așa? - măgulitor: "Dar gîndiți-vă ce pacoste ar fi fost pentru poporul român dacă păcurărașul din Miorița ar fi pus mîna pe ciomag și le-ar fi dat două la mir verișanilor săi ce voiau, în amurg de soare, să-l omoare! Ce destin de ocară ar fi avut ciobănașul mioritic dacă ar fi rămas în viață!". Sau o precipitată înșiruire de opere ultragiate, doar-doar s-ar prinde în ilustrul șirag și propria-i producție: Există deci
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
și cititorul trebuie să fie la fel de "negrăbit". Pentru că este vorba despre un univers articulat, construit cu o minuțiozitate intimidantă. Volumul se numește Lumina de seară. Implicit îți vine în minte începutul celui de-al doilea cînt din Infern: "Era-n amurg; ziua murea cu greu/ și faptul serii dăruia cu pace/ a lumii trudă; singur eu, doar eu/ mă pregăteam cărare lungă a face/ și-a frînge mila, și-a răzbi durerea/ pe care acum din minte le-oi desface." Asocierea
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încâlcire muzicală." Alți autori visează o viață întreagă să scrie un
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
întrucît autorul respectă, în plină dezlănțuire suprarealistă, o ștachetă...realistă. În felul acesta d-sa ține a menționa un punct de plecare zero, afectiv și percepțional, precum un soi de alibi al mărturiei: "Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste" (Distanțe). O atare amnezie voită e însă un semnal în răspăr al unei memorii pe care artistul e nevoit a o lua în considerare: "Stai în fața mea. Meridianul zero se tînguie" (Întoarcerea fiului). Oricum, materia
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei/ nimeni nu spune nimic// nici preotul/ din spatele grilajului de spovedanie// nici cerșetorul de pe trepte/ nici crabul de tinichea/ odată cu amurgul/ încet strecurîndu-se afară/ dintre oasele craniului" (vitraliu). Ființelor le sînt preferate obiectele (e de asemenea un mod de autoprotejare, de supraviețuire pragmatică): "trei baghete de lemn/ așezate oblic pe o hîrtie albă/ înseamnă la fel de bine/ un fragment de muzică/ sau
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
de altă natură semnate de Gheorghe Grigurcu în aproape toate publicațiile de după 1989, de la Jurnalul național la Playboy: cronici literare, eseuri, versuri, răspunsuri la anchete etc. Autorul le-a adunat recent pe cele din prima categorie într-un volum masiv, Amurgul idolilor, astfel încât mesajul său nu mai este bruiat în nici un fel și, în plus, devine evidentă anvergura întreprinderii. După cum arată și titlul, aproape toate intervențiile sunt negative, denunțând lipsa de valoare sau valoarea modestă a operei unor autori idolatrizați, ca
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Andrei Pleșu și Augustin Buzura, intervențiile respective au avut ecou, primind nu numai confirmări din partea altor comentatori, ci și riposte. Gheorghe Grigurcu a răspuns minuțios, la timpul potrivit, tuturor obiecțiilor și admonestărilor. în volumul Amurgul idolilor el a inclus și replicile la replici, conferind lucrării și caracterul de dosar al unei campanii critice. înțelegerea revizuirii exclusiv ca un act de negare a falselor valori - trebuie să o spunem - dezamăgește. Lăsăm la o parte faptul că
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
mod inevitabil și "compromisuri". Este o nedreptate. Mâna pătată de ulei ars a mecanicului care repară mașina este, din punct de vedere moral, la fel de curată ca aceea bine spălată a unui eventual privitor. Dacă nu cumva mai curată. Gheorghe Grigurcu, Amurgul idolilor, București, Ed. Nemira, 1999. 448 pag.
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
sînt dichisite coloristic, lucrate cu o migală în care eufonia pare un ecou al imaginii picturale, precum la Radu Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum se zvîntă încet, în umbră, plesnește ascuțit și emană mirosuri de început de lume. Departe, la capătul culoarului de verdeață grea, se vede tot mai bine ieșirea, pata
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
că Ana va rămîne aceeași ființă tînără și gracilă, mișcîndu-se ca o zeitate trufașă, că aceste întîlniri ale noastre, bărbătesc mateine, o să continue încă multă vreme". Un personaj e numit Haidia, ca o îngînare a lui Pașadia. Un panegiric închinat amurgului amplifică senzația plonjării într-un univers defunct, prelungit prin fantomaticul discurs capabil a-i fixa fastuosul colorit: "Ocolim casa de mode. În vechea uliță, înclinată spre apus, urmărim, cu nerușinare, cum se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
discurs capabil a-i fixa fastuosul colorit: "Ocolim casa de mode. În vechea uliță, înclinată spre apus, urmărim, cu nerușinare, cum se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase, afumate, cu franjuri lipsă, nu ne pot ascunde acest amurg pe care nimeni, niciodată, n-o să-l mai prindă, noi sîntem deci, chiar și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]