595 matches
-
adesea să se roage, chiar și în timpul nopții, când primea o însărcinare. Într-o noapte, Fecioara i-a apărut în somn și i-a dat o carte poruncindu-i s-o folosească. S-a trezit imediat, s-a dus la amvon și a început să cânte imnul compus de el pentru Nașterea Domnului. Această inspirație de natură miraculoasă nu l-a mai părăsit niciodată și Roman a scris numeroase alte kontakia pentru toate sărbătorile de peste an, și mai cu seamă pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Miron Cristea se numără între primii exegeți ai lui Mihai Eminescu, teza sa de doctorat, susținută la Budapesta, în 1895, fiind o lucrare de pionierat; înaltul prelat s-a ilustrat, de asemenea, în publicistică și în folcloristică, în oratoria de amvon și în cea politică. Ș. dă măsura calităților sale de evocator și de polemist în reportajele, portretele și articolele reunite în volumele Sub cumpăna veacului și Oameni și locuri din Călimani (2000). În prima culegere autorul realizează o adevărată reconstituire
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
acceptată. Cît despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriacă, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decît fragmente. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriacă întîi de Pavel din Calinice, către 530, și apoi de Iacob din Edesa, prin 700; cea mai mare parte din aceste două traduceri a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriacă, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decît fragmente. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriacă întîi de Pavel din Calinice, către 530, și apoi de Iacob din Edesa, prin 700; cea mai mare parte din aceste două traduceri a ajuns pînă la noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
administratorului palatului imperial, praepositus sacri cubiculi) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul dintre aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri, fiecare cu o introducere în metru iambic, dedicate descrierii Sfintei Sofia și, respectiv, amvonului acestei biserici restaurate prin grija lui Iustinian după cutremurul din 557. Primul, cuprinzînd 1.029 de versuri, a fost citit în public probabil la 6 ianuarie 563, iar celălalt (304 versuri) puțin mai tîrziu. Cele două poeme au o importanță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată cîteva exemple. în primul capitol, autorul pretinde că relatează o amintire a lui Petru Ibericul referitoare la predica ținută de Nestorie la Constantinopol împotriva termenului Theotokos; aflat încă în amvon, ereticul ar fi avut un atac care a dovedit că era posedat de diavol. Conform unei alte anecdote, Avva Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tîrziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea, în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cîntările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cînte în biserică alți creștini „în afara dascălilor recunoscuți care se suie în amvon și cîntă cîntări luate din Scripturi”. Această prevedere este îndreptată împotriva celor care improvizau cîntări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii, originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este interesant întrucît se referă la conținutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să se roage, chiar și în timpul nopții, cînd primea o însărcinare. într-o noapte, Fecioara i-a apărut în somn și i-a dat o carte, poruncindu-i s-o folosească. Roman s-a trezit imediat, s-a dus la amvon și a început să cînte imnul compus de el pentru Nașterea Domnului. Această inspirație obținută în mod miraculos nu l-a părăsit niciodată, și Roman a scris numeroase alte kontakia pentru toate sărbătorile de peste an, mai cu seamă pentru cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ascultătorilor. Ele nu au alt obiectiv decât acela - fundamental, de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja înlăuntrul omului (magister intus est). „Învățăturile externe sunt un ajutor, un îndemn la purtare de grijă. Amvonul celui care învață inimile este în cer.” (ibidem) Psihologizarea metafizicii creștine este, așadar, una dintre revoluțiile teologice realizate de Augustin. „El a așezat în noi înșine lupta creștină: inima noastră devine amfiteatrul luptei împotriva unor forțe interioare sufletului nostru; prințul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și în versuri libere, nerimate. Accente realmente lirice apar doar în câteva poezii răzlețe dedicate celor apropiați: bunicii, părinții, soția. V.-P. a mai publicat un dialog cu regizorul de operă Bob Massini (Epopeea blestemată..., 2000), o culegere de epigrame (Amvonul politic, 2001, în colaborare cu Petru Demetru Popescu), a coordonat Enciclopedia marilor personalități (I-V, 1999-2003) și Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (2000). A editat (singur sau în colaborare) scrieri de Honoré de Balzac, Émile Zola, Anita
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
Elegiile Dumnezeirii, București, 1997; Elegiile morții, București, 1997; Epopeea blestemată... În dialog cu regizorul român de operă Bob Massini, București, 2000; Enciclopedia marilor personalități (coordonator), I-V, București, 1999-2003; Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (coordonator), București, 2000; Amvonul politic (în colaborare cu Petru Demetru Popescu), cu grafică de Adelaida Mateescu, București, 2001. Repere bibliografice: Ion Țugui, „Eroi de epopee”, RMB, 1978, 10 384; Dan C. Mihăilescu, Grandilocvența lirismului, LCF, 1978, 8; Laurențiu Ulici, Revizuiri și adăugiri, CNT, 1978
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
reorganizând și conducând Societatea de leptură, editând almanahul literar „Fenice” (1866-1867), în care a publicat versuri și proză (mai izbutită fiind o povestire cu titlul Fiia lui Menumorut). Orientându-se tot mai mult spre preocupările religioase, scoate în 1868 revista „Amvonul”, apoi trece ca profesor de liturgică la un seminar, pentru ca în 1880 să devină protopop la Leta Mare. A mai colaborat cu versuri, proză, articole la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Familia”, „Sionul românesc” ș.a. Activitatea literară a lui
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
inimă și literatură”, „Familia”, „Sionul românesc” ș.a. Activitatea literară a lui P. este mai mult o formă de propagandă a ideilor sale politice și morale. Însușindu-și procedeele retoricii clasice, el a devenit un bun orator religios (predicile apar în „Amvonul”). Încercările poetice (Poezie și proză, 1870) sunt stângace, grandilocvente. Animat de sentimente morale și de intenții moralizatoare, autorul tratează superficial, naiv și prozaic teme de istorie națională, folosind motive din D. Bolintineanu. Sunt, îndeosebi, panegirice prolixe, atribuind personajelor istorice calități
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
divinității și rugăciunile ce i se adresează sunt în tonul bogatului limbaj liturgic, fără să cedeze la ispita unor inovații. Numai rareori eul liric se personalizează, precum în poezia În biserica veche, unde este retrăit momentul când, copil, „colo, la amvon, cu glas tremurător/ Glăsuiam sfielnic crezul la popor”, sau în Psalm, unde se dă glas năzuinței de a fi „profetic trubadur/ Ce-și macină ființa și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
Treimi. Figura solară a compasiunii, despre care vorbește avva Dorotei într-o veche povață, nu trebuie să devină o elipsă inegală în afecțiune. Să recunoaștem, pe de altă parte, că despre păcatele mirenilor se vorbește tot timpul: la spovedanie, din amvon, pretutindeni. Însă nu defectele lor sunt pricinile de sminteală pentru cei care ar fi dorit poate, de atâtea ori, să participe în Biserică la banchetul credinței. „Rațiunile de poticneală” în elanul sincer al credinței nu sunt culorile pestrițe ale hainelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ceea ce lipsește foarte adesea tinerilor și adulților din Biserică este simțul, pentru a nu spune instinctul orientării. Pe scurt: răsăritul. Pentru adolescenții pasionați de Interent, jocuri video 3D și vedete hip hop, predicile teologilor din facultăți sau ale preoților din amvoane seamănă cu o ploaie de OZN-uri lingvistice. Ei înțeleg la fel de puțin și din profunda simbolistică teologică a liturghiei. Ce s-ar putea face? Socotită de Sfinții Părinți drept „cerul pe pământ”, liturghia dramatizează prin gesturi, imagini, sunete, miresme și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a vreunui traducător, vanitățile câtorva episcopi sau deriva zelotistă a unor laici. Care este corespondentul actual al unei asemenea „reviste de critică teologică”? Există oare o tribună similară de la care membrii Bisericii să declare deschis ceea nu-i îngăduit în fața amvonului, unde plagiatul și alte imoralități mai puțin sofisticate să poată fi denunțate? Din nefericire, ne lipsesc atât o nouă Predanie, cât și atmosfera liberă în care ceva similar ar putea vedea lumina zilei. Această absență dă măsura gravei noastre incapacități
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iubire de oameni îi lipsește, monahul este secătuit de toate celelalte virtuți și, în primul rând, de smerenie. Ascultare, feciorie, sărăcietc "Ascultare, feciorie, sărăcie" Arhimandritul Emilioanos își împărtășește gândurile despre monahism într-un mod unic, spontan și scutit de rutina amvonului. El ne arată că fiecare gest al monahului trebuie să pornească din dragoste pentru a putea întâlni libertatea, și invers. În ascultare, monahul nu face experiența dependenței psihologice față de un „stareț” care știe să-l domine printr-un joc de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Domnului”1. Această stare de fapt arată intima legătură între tradiție și Scriptură, precum și suprapunerea acestora cu viața Bisericii creștine în toată suflarea ei. Secole la rând, Scriptura n-a fost propovăduită credincioșilor și necredincioșilor decât prin viu grai, de la amvon. Această vestire a cuvântului lui Dumnezeu a fost tâlcuită, mai ales în mănăstiri, în acord cu tradiția Părinților purtători de Duh. Vastele posibilități tehnice de astăzi ar permite nu doar indicarea zilelor liturgice corespunzătoare diferitelor lecturi scripturistice, ci chiar ilustrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal de lemn, instalat lîngă parapet, deasupra unei căzi enorme, în care bucățelele tocate cad cu repeziciunea foilor de pe pupitrul unui orator inspirat, înveșmîntat în anteriul său negru, cocoțat în amvon și aplecat peste filele Bibliei sale, solemnul „tocător“ ar fi un bun candidat la postul de arhiepiscop sau chiar la cel de papă! Capitolul XCV CAZANELE O balenieră americană poate fi recunoscută nu numai după ambarcațiunile suspendate, ci și după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fost biserica, oficină de comerț”. Liderul camerei a pus vreo 20-30 de oameni să își facă nevoile: „Bandiților, pregătiți-vă să vă căcați!”, iar K. a fost pus să le mănânce pe toate: „O viață întreagă ai mâncat căcat în amvon, acum să-l mănânci în fața noastră, ca să te vedem!”. Supliciile nu s-au încheiat aici, căci același agresor a pus un hârdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură și l-a obligat pe părintele K.
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Manuel do Nascimiento, Warburton (episcop de Gloucester), Joseph Butler (episcop de Durham), Benito Jeronimo Feijóo. Și alte personalități spun mult în particular ori în universul umanismului european, ceea ce este important însă e faptul că munca lor, la catedre sau în amvon, la masa de scris sau în tipografii, pregătește terenul pentru ceea ce va urma. Acordând importanța cuvenită impulsului european resimțit la români, ca și la celelalte comunități umane din Sud-Est, la sârbi, macedoneni, bulgari, greci, Nicolae Iorga spunea că acesta a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
va proba convingător acest har de scriitor în textul inscripției (remarcabil fragment de „publicistică” patriotică și politică) de pe zidul bisericii ridicate la Războieni întru cinstirea oștenilor căzuți acolo pentru apărarea țării. Sunt de menționat, în fine, produsele aparținând oratoriei de amvon, domeniu care trebuie să fi fost bine reprezentat, căci prelați cărturari cu posibilități de a se exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
părintele Mike răsărea de după altar ca o păpușă În mărime naturată. Transformarea prin care trecea unchiul meu În fiecare duminică mă uimea Întotdeauna. În biserică părintele Mike apărea și dispărea, nestatornic ca o divinitate. În clipa asta era sus În amvon, cântând cu vocea lui caldă și falsă. Peste un minut era din nou la parter, cădelnițând. Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul aurit, iar sunetul orgii răsuna din ce în ce mai tare, izbindu-se de pereții de piatră. Din amvonul împodobit cu ghirlande, episcopul Lerma binecuvântă mulțimea și grăi astfel: — La slujba de astăzi sunt prezenți împreună cu părintele Velasco, născut în Sevilia, niște soli care au venit de peste mări și țări tocmai din Orient, din Japonia. De aceea, vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]