360 matches
-
Calea Lactee. Este aproape de de ori mai strălucitoare decât Soarele, iar temperatura ei de suprafață atinge K (ea emite în majoritate în ultraviolet), luminozitatea sa totală este de un milion mai mare decât aceea a Soarelui. Situată la 1.400 de ani-lumină de Pământ, ar fi tot atât de strălucitoare ca și Luna plină dacă s-ar afla tot atât de aproape ca și Alpha Centauri. Zeta Puppis este o supergigantă albastră. Se estimează că este de optsprezece ori mai masivă decât Soarele și de patruzeci
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
se rezolvă în stele. "Pi Puppis" constituie radiantul ploii de meteori Pi Puppide. ξ Puppis / Xi Puppis, cu denumirea tradițională "Asmidiske", este o stea supergigantă galbenă cu magnitudinea aparentă de 3,34. Se află la distanța de 1.348 de ani-lumină de Terra. Numele tradițional este foarte asemănător cu cel al unei stele vecine, "Aspidiske" (Iota Carinae), cu care nu trebuie să fie confundată. Pupa se găsește pe Calea Lactee și conține mai multe roiuri stelare și nebuloase, cea mai mare parte
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
de viteze și planuri de orbitare în jurul Soarelui. Deși constelațiile par plane, stelele lor se află la distanțe diverse față de Pământ. De exemplu, stelele Betelgeuse și Mintaka din constelația Orion se află una la 330 și cealaltă la 2.300 ani-lumină. În timp, de-a lungul mileniilor, constelațiile își schimbă treptat forma, pentru că stelele își modifică poziția unele față de celelalte. "Articol pricipal:" Constelație Majoritatea constelațiilor din emisfera nordică pe care le cunoaștem astăzi au fost denumite de vechii greci după personaje
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
cea mai luminoasă. Alpha Centauri, una din stelele cele mai apropiate de Pământ, este vizibilă doar din emisfera sudică. Panglica palidă care traversează cerul e Calea Lactee vazută dintr-o parte. E vizibilă și galaxia Andromeda, aflată la 2,2 milioane ani-lumină. Alte spectacole nocturne: supernovele - stele care explodează - și nebuloasele, locul de naștere al stelelor, cum e Crab Nebula. Racul este o "constelație" care seamănă cu un crab. In mitologia romană acest crab ar fi ajutat "Hidra" in lupta cu "Hercule
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
care nu mai putea să crească la loc. Drept recompensă, zeița "Hera" a ridicat crabul la cer, transformându-l in "constelație". Racul este cea mai modestă "constelație" zodiacală, neexpresivă, din emisfera nordică și se află la o distanță de 500 "ani-lumină". "Constelația" este vizibilă și din "România". Numele constelației Ursa Mare sau și Ursa Major din emisfera nordică înseamnă "marele urs". Potrivit legendei, nimfa Callisto a fost transformată de Zeus într-o ursoaică și plasată pe cer. Cele mai stralucitoare 7
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
poziția sa în vârful Triunghiului (în limba arabă numele său înseamnă chiar acest lucru) l-a condus pe Johann Bayer să-i dea denumirea α. De magnitudine aparentă 3,14, este o subgigantă alb-galbenă aflată la distanața de 64 de ani-lumină, de 13 ori mai luminoasă decât Soarele și de 1,5 ori mai masivă decât acesta. Alpha Trianguli este o stea dublă: companionul său, indiscernabil la telescop, se rotește în jurul ei în doar 1,74 de zile și nu pare
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
în 12 ore, cu cel puțin 200 km/s la ecuator. γ Trianguli, δ Trianguli (magnitudine 4,84) și 7 Trianguli (magnitudine 5,25) apar foarte aproape de noi, pe cerul înstelat. În realitate, δ Trianguli se situează la 35 de ani-lumină de noi (deci destul de aproape), γ Trianguli la 118 a.l., iar 7 Trianguli la 293. Prin urmare, ele nu au nimic în comun una cu cealaltă. δ Trianguli este o stea dublă ale cărei două componente se aseamănă mult
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
de-a treia galaxie mai mare din Grupul Local (celelalte două fiind Calea Lactee și Galaxia Andromeda). Această galaxie adăpostește nebuloasa NGC 604 (situată în M33), cea mai mare regiune de hidrogen ionizat care se cunoaște, cu un diametru de de ani-lumină, roiul deschis C0147+270, galaxia spirală NGC 925, precum și NGC 672 și IC 1727, două galaxii aflate la de ani-lumină de noi, dar separate de doar de ani-lumină. Quasarul 3C 48, în nordul constelației, a fost unul dintre primii descoperiți
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
NGC 604 (situată în M33), cea mai mare regiune de hidrogen ionizat care se cunoaște, cu un diametru de de ani-lumină, roiul deschis C0147+270, galaxia spirală NGC 925, precum și NGC 672 și IC 1727, două galaxii aflate la de ani-lumină de noi, dar separate de doar de ani-lumină. Quasarul 3C 48, în nordul constelației, a fost unul dintre primii descoperiți.
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
regiune de hidrogen ionizat care se cunoaște, cu un diametru de de ani-lumină, roiul deschis C0147+270, galaxia spirală NGC 925, precum și NGC 672 și IC 1727, două galaxii aflate la de ani-lumină de noi, dar separate de doar de ani-lumină. Quasarul 3C 48, în nordul constelației, a fost unul dintre primii descoperiți.
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească. Numele ei provine din limba arabă فم الحوت "fum al-ħūt" și înseamnă „gură peștelui”. Steaua face parte din secvență principala, are tipul spectral A și este situată la o distanță de 25 de ani-lumină de sistemul solar. Este de 16 ori mai strălucitoare că Soarele. este prima stea la care s-a descoperit cu ajutorul unei fotografii optice o planetă extrasolară. Fotografia publicată la data de 13 noiembrie 2008 a fost realizată de Telescopul spațial
Fomalhaut () [Corola-website/Science/314140_a_315469]
-
lor, contradicție denumită paradoxul lui Fermi. 1. Pe Marte se presupune că s-a găsit un "crab"(semăna cu crabul de pe Terra, doar că era format după condițiile de acolo) mergând pe o stâncă. 2.La 100 de milione de ani-lumină s-ar fi găsit o planetă care adăpostește plante și apa, semănând foarte mult cu Pământul. 3. Bizarul semnal WOW. 4. Și inscripțiile descoperite pe hieroglifele din Egipt. Stelele sunt prea fierbinți pentru a adăposti fenomene de viață. Dar din cauza
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
Isaacs, colonizând zeci de planete răspândite pe sute de ani lumină. Pe o planetă îndepărtată, astronomul Dudley Bose realizează prima observare detaliată a unui eveniment astronomic cunoscut sub denumirea Învăluirea Perechii Dyson: două stele, situate la aproximativ 1.000 de ani-lumină de Pământ (la 750 de ani lumină de marginea spațiului Commonwealth-ului), par să fi dispărut. Teoria emisă este aceea că au fost închise în interiorul unor sfere Dyson. Investigațiile lui Bose arată că învăluirea stelelor Alfa Dyson și Beta Dyson s-
Steaua Pandorei () [Corola-website/Science/323496_a_324825]
-
a fi corectă: nu numai că i se permite asolizarea, dar este contactat de "Halman", entitatea rezultată prin contopirea conștiințelor lui HAL cu Bowman. De la ea, Poole află că monolitul a transmis un mesaj către creatorii săi, cu 450 de ani-lumină în urmă, o perioadă marcată de numeroase tulburări în istoria omenirii, iar mesajul pe care așteaptă să-l primească e posibil să prevadă distrugerea civilizației umane pentru a proteja nou-născuta civilizație europan. Ajutat de consiliul care conduce omenirea, Frank reușește
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
îndepărtate explozii de radiații gamma și dovezi în sensul existenței unei găuri negre în centrul galaxiei Calea Lactee. În 2004, VLT a permis astronomilor să obțină prima imagine a unei exoplanete, 2M1207b, pe orbita unei pitice brune aflate la 173 de ani-lumină depărtare. Spectrograful HARPS a dus la descoperirea altor exoplanete, inclusiv a unei planete de 5 ori mai masivă decât Pământul pe orbita unei pitici roșii, Gliese 581c. VLT a descoperit și una dintre cele mai îndepărtate galaxii văzute vreodată de
European Southern Observatory () [Corola-website/Science/318973_a_320302]
-
miliarde de ani. Vârsta actuală, determinată folosind modele computerizate ale evoluției stelelor și nucleocosmocronologia, se consideră a fi de aproximativ 4,57 miliarde de ani . Soarele orbitează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, la o distanță de 25-28 de mii de ani-lumină de acesta, realizând o revoluție completă în circa 225-250 de milioane de ani. Viteza orbitală este de 220 km/s, adică un an-lumină la fiecare 1.400 de ani, sau o Unitate Astronomică la fiecare 8 zile. Soarele este o
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
de ani . Soarele orbitează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, la o distanță de 25-28 de mii de ani-lumină de acesta, realizând o revoluție completă în circa 225-250 de milioane de ani. Viteza orbitală este de 220 km/s, adică un an-lumină la fiecare 1.400 de ani, sau o Unitate Astronomică la fiecare 8 zile. Soarele este o stea din a treia generație, a cărei formare este posibil să fi fost declanșată de undele de șoc ale unei supernove aflate în
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
de 10 cm din Luleå, de la 912 km depărtare. Sistemul solar s-a format acum 4,568 miliarde de ani, în urma colapsului gravitațional al unei regiuni din cadrul unui vast nor molecular. Acest nor inițial avea un diametru de mai mulți ani-lumină și a dat naștere, probabil, mai multor stele. La fel ca și majoritatea norilor moleculari, acesta era constituit, în principal, din hidrogen, mai puțin heliu și cantități mici de elemente mai grele formate în generațiile anterioare de stele. Când regiunea
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
ipotetic de formă sferică cu până la un trilion de obiecte de gheață, care este considerat a fi sursa pentru toate comete de lungă durată și înconjoară sistemul solar la o distastanță de aproximativ 50.000 UA (în jur de 1 an-lumină (al)), și posibil până la 100.000 UA (1,87 al). Acesta este considerat a fi compus din comete care au fost aruncate din sistemul solar interior de interacțiunile gravitaționale cu planetele exterioare. Obiectele din norul lui Oort se mișcă foarte
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
efectele gravitaționale ale unei stele în trecere sau mareea galactică, o forță mareică exercitată de către Calea Lactee. O mare parte din sistemul solar este încă necunoscut. Câmpul gravitațional al Soarelui este estimat să domine forțele gravitaționale ale stelelor din apropierea de 2 ani-lumină (125.000 UA). Estimările mai mici pentru raza norului lui Oort, ca contrast, nu-l pun mai departe de 50.000 UA. În ciuda descoperirilor cum ar fi Sedna, regiunea dintre centura Kuiper și norul lui Oort, o zonă cu raza
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
n-a avut loc, ceea ce oamenii de știință din NASA interpretează în a indica că Voyager 1 nu a părăsit sistemul solar. Sistemul solar este localizat în galaxia Calea Lactee, o galaxie spiralată cu un diametru de aproximativ 100 000 de ani-lumină, ce conține în total circa 200 de miliarde de stele. Ca localizare generală, Soarele se află în cadrul uneia dintre brațele (sau spiralele) exterioare ale Căii Lactee, cunoscut ca Brațul Orion, sau „Pintenul Local”. Soarele se află la aproximativ 25 000 și
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
apropiat este sistemul triplu stele Alfa Centauri, din constelația Centaurul, aflat la 4,4 ani lumină distanță și compus dintr-o pereche de stele (Alfa Centauri A și B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanță de 0,2 ani-lumină pitica roșie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanță de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. Următoarele cele mai apropiate stele
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
și B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanță de 0,2 ani-lumină pitica roșie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanță de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. Următoarele cele mai apropiate stele față de Soare sunt piticele roșii Steaua lui Barnard (la 5,9 ani lumină), Wolf 359 (7,8 ani lumină) și Lalande 21185 (8,3 ani lumină). Cea
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
steaua "Pistol". Ea se află în zona centrală a galaxiei noastre, și s-ar vedea și cu ochiul liber, dacă n-ar fi acoperită de către nebuloasa cu același nume. Distanța dintre Pământ și steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată dintr-o aglomerare enormă de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumină. Stelele sunt compuse din plasmă, compoziția lor fiind formată în mare parte din nuclee de hidrogen și
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
acoperită de către nebuloasa cu același nume. Distanța dintre Pământ și steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată dintr-o aglomerare enormă de stele, ar avea un diametru de aprox. 4 ani-lumină. Stelele sunt compuse din plasmă, compoziția lor fiind formată în mare parte din nuclee de hidrogen și heliu. În plasma stelară se găsesc de asemenea și cantități mici de oxigen, carbon, neon și azot. Stelele emană și elemente în formă
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]