362 matches
-
fi fost extrem de mulțumit să-și poată prelungi căderea în vid la nesfîrșit, să scrie eventual fără semne de punctuație timp de minute în șir, timp de ore în șir, timp de zile în șir sau de ani sau de ani-lumină sau de vieți sau cine știe chiar să nu se mai ridice niciodată de pe scaunul său pînă cînd patroana pensiunii neliniștită ar fi venit la el ar fi ascultat la ușă ar fi bătut încet la ușă domnule Bernard domnule
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu este în Comedia umană. Nu vom avea multe ocazii de panică. 22: Vine spre galaxia noastră - nu spre Terra - un nor de hidrogen, cine știe cum și de unde scăpat, căci cosmosul este mai complicat decât căile Domnului, lung de 20 de ani-lumină, cu o viteză neobișnuită de 150 km/s. L-au descoperit olandezii, au și făcut un raport senzațional, lumea a sărit la telescoape. Panică pe Pământ nu are rost să se creeze: directorul Oot de la observatorul din Dwingeloo (acești dubli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate răzbi ca orice oboseală. În urmă cu un an, cam pe vremea asta, se anunța că un nor de hidrogen, lung de 20 ani-lumină, se îndreaptă spre Calea Lactee, atras de ea cu o viteză de 150 km/s, urmând să aibă loc un cataclism de un extraordinar interes științific. În urmă cu un an așteptam, cu umorul cuvenit, năzdrăvănia asta cosmică. Aveam mult umor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să știu cum îmbătrânește Sartre...” Și, deși același Mauriac deplânge că Malraux n-a luat anul acesta Premiul Nobel - fiind „cel mai mare scriitor francez în viață...” -, noi știm că între Thérèse Desqueyroux și Condiția umană e o distanță de ani-lumină, ca între două planete. Iar dacă între Malraux și Sartre există o punte, aici conflictul uman și artistic e și mai dramatic, pentru că niciodată unul nu va păși spre celălalt, rămânând fiecare de o parte și de alta a prăpastiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dintre ele este de la sine grăitor. Planeta asta pustie e singura care se rotește în jurul acelui Soare nenorocit. Alta nu există. Nici măcar o Lună sau un asteroid. Iar galaxia cea mai apropiată se afla la o distanță de nouă sute de ani-lumină. Iată de ce seminția care stăpânea această planetă ar fi trebuit să rezolve, simultan, atât problema zborului interplanetar, cât și cea - mult mai spinoasă - a zborului interstelar. Amintiți-vă cât de încet am progresat noi înșine în acest domeniu. Întâi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
periodic direcția navei, pe această traiectorie. - Crezi că-i opera inamicului? îl întrebă Korita. Grosvenor clătină din cap, mai mult uimit decât alarmat. Judecând după dimensiunile, luminozitatea și spectrul ei, steaua aceea se afla la o distanță de circa patru ani-lumină. Nava străbătea cam un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze. Un calcul sumar îi îngădui lui Grosvenor să conchidă că nava ar putea ajunge în aproximativ unsprezece ore în vecinătatea stelei. Cu o mișcare bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
traiectorie. - Crezi că-i opera inamicului? îl întrebă Korita. Grosvenor clătină din cap, mai mult uimit decât alarmat. Judecând după dimensiunile, luminozitatea și spectrul ei, steaua aceea se afla la o distanță de circa patru ani-lumină. Nava străbătea cam un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze. Un calcul sumar îi îngădui lui Grosvenor să conchidă că nava ar putea ajunge în aproximativ unsprezece ore în vecinătatea stelei. Cu o mișcare bruscă, deconectă ecranul. Îl străfulgerase gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ființele acestea folosesc un fel de camere de televiziune, dar acum era sigur că văzuse orașul prin ochii locuitorilor săi. Aceștia aveau simțul telepatiei la fel de dezvoltat ca însuși văzul. Energia mintală a milioane de ființe putea străbate o distanță de ani-lumină. Nici nu aveau nevoie de mașini. Grosvenor nu putea spera să prevadă rezultatul încercării sale de a se integra în inteligența lor colectivă. Ascultând mereu înregistrarea, el își modifica ușor ritmul gândurilor, printr-o răsucire a cadranului encefalostatului. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Imaginea asta, laolaltă cu țipetele luminoase pe care le zărea în hăul întunecos, alcătuiau toată lumea lui. Pe vremuri, simțurile îi fuseseră foarte ascuțite, dar de când începuse să- și piardă puterea nu mai capta semnale decât de la o distanță de câțiva ani-lumină. Așa și acum, abia dacă desluși primele semnale ce-i indicau prezența navei. Energie, materie... Impresii vagi se învălmășeau în creierul lui amorțit. Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trezească la viață. Înnebunit de perspectivele ce i se deschideau în față, se topi întreg în raza care brăzda spațiul. Deși stoarsă de energie, nava continua să înainteze în virtutea inerției, depărtându-se tot mai mult de el, întâi cu un an-lumină, apoi cu doi, apoi cu trei... Deznădăjduit, Ixtl își dădu seama că nava îi va scăpa printre degete, în ciuda eforturilor sale. Deodată, însă, nava se opri, în plin zbor, încremenind în spațiu. Era încă la mare distanță, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încât devenise indiferent. Acum, însă, își dădea seama că până și cele mai depărtate frontiere stelare atinse de navă nu reprezentau decât un punct în această noapte neagră, care se întindea în toate direcțiile, pe distanțe echivalente cu miliarde de ani-lumină. Vocea directorului Morton răsună deodată prin tăcerea înfricoșată ce se lăsase: - Gunlie Lester, te chem din interiorul navei! Gunlie Lester! Nu peste multă vreme, cel chemat răspunse: - Da, domnule director! Grosvenor recunoscu glasul șefului secției de astronomie. - Ascultă, Gunlie, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu o făptură care trăia pe o planetă pustie și lipsită de hrană, printre ruinele unui oraș mort. Aici, însă, avem de-a face cu o ființă care trăiește în spațiu, la o distanță de un sfert de milion de ani-lumină de planeta cea mai apropiată, și căreia îi lipsește, pare-se, nu numai hrana, dar și orice mijloc de locomoție spațială. De aceea, iată ce vă propun: mențineți scutul de protecție, lăsând doar o deschizătură prin care să poată trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pentru înțelegerea întregii situații. E preferabil să o cunoaștem în toată grozăvia ei. În videocomunicator răsună vocea spartă a sociologului: - Iată raționamentul meu. Când l-am descoperit noi, monstrul se afla la o distanță de un sfert de milion de ani-lumină de cel mai apropiat sistem stelar și era în aparență lipsit de orice mijloc de locomoție spațială. Imaginați-vă ce înseamnă o asemenea distanță și întrebați-vă cât timp i-ar trebui unui obiect oarecare ca s-o străbată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
distrusă. Cred că mai toți ne-am dat seama la ce risc enorm ne expunem adoptând planul final al domnului Grosvenor. Știam prea bine că am fi putut rămâne izolați în spațiu la o distanță de sute de mii de ani-lumină de Pământ! - Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă monstrul ar fi reușit să pună stăpânire pe navă? spuse cineva. De bună seamă că ar fi plecat cu ea, pentru a încerca să cucerească întreaga galaxie. - Dumnezeule! exclamă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
începu să-și trimită jeturile de foc, monștrii își și pierdură cunoștința sub efectul energiei moleculare, așa că putură fi lesne omorâți. Abia acum, când primejdia trecuse, Grosvenor înțelese că monștrii aceștia fuseseră transportați aici de la o distanță de sute de ani-lumină. Era ca un coșmar prea fantastic ca să poată fi adevărat. Dar mirosul de carne arsă dovedea că acest coșmar era cât se poate de real. La fel, sângele cenușiu-albastru care mânjea podeaua. Iar dovada supremă o constituiau cele zece-douăsprezece cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lucrurile se lămuriră pe deplin. Monștrii fuseseră teleportați doar pe puntea de comandă. Radarul nu înregistrase prezența nici unui obiect concret, ca de pildă o navă inamică. Până la steaua cea mai apropiată era o distanță de cel puțin o mie de ani-lumină. Oamenii de pe punte înjurau de mama focului, aflând despre toate aceste lucruri. - O mie de ani-lumină! exclamă Selenski, pilotul-șef. Păi, la o astfel de distanță n-am putea să transmitem nici un mesaj fără ajutorul unor radiotelescoape! Căpitanul Leeth veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prezența nici unui obiect concret, ca de pildă o navă inamică. Până la steaua cea mai apropiată era o distanță de cel puțin o mie de ani-lumină. Oamenii de pe punte înjurau de mama focului, aflând despre toate aceste lucruri. - O mie de ani-lumină! exclamă Selenski, pilotul-șef. Păi, la o astfel de distanță n-am putea să transmitem nici un mesaj fără ajutorul unor radiotelescoape! Căpitanul Leeth veni în fugă și, după ce se consultă în grabă cu câțiva savanți, convocă un consiliu de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
altitudine deasupra unei mări interioare și a unui imens ținut mlăștinos, nava se depărtă. Nu exista nici o urmă de civilizație, cu atât mai puțin vreun indiciu al civilizației superioare pe care avuseseră temei să o bănuiască. După ce străbătu trei sute de ani-lumină, nava ajunse la un mic soare de un roșu incandescent, în jurul căruia gravitau două planete. Una dintre acestea era locuită - tot o lume de păduri virgine învăluite în ceața și pline de animale din specia saurienilor. Se depărtară de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pornim la drum. Timpul avea să vină, însă, abia peste câteva luni, când se hotărâră să pornească spre nebuloasa NGC-50 347. Astronomul Lester explică astfel sensul acestei alegeri: - Galaxia aceea se afla la o depărtare de nouă sute de milioane de ani-lumină. Dacă inteligența asta gazoasă se va lua după noi, ea se va pierde în noaptea fără sfârșit a spațiului. Când Lester se așeză, Grosvenor se ridică și vorbi astfel: - Vă dați, cred, seama cu toții că nu vom merge chiar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
War Of Nerves, Discord în Scarlet, M33 în Andromeda, fiind sursa de inspirație pentru scriitori, scenariști (filmele Aliens, Star Trek etc.) și creatori de jocuri pe calculator, deopotrivă. Echipajul navei Space Beagle a fost trimis în expediție la mii de ani-lumină de Pământ, fiind astfel vulnerabil, fără putință de a primi vreun ajutor din afară. Membrii echipajului, eminenți oameni de știință din toate domeniile cunoașterii, au fost antrenați și echipați în vederea oricărui pericol imaginabil. Numai că pericolul cel mai mare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dus spre alte vieți Unde nici vântul nu se pleacă Să mai deplângă soarta unor ceți Ce nu ucide-n cel ce se îneacă. E un dor de lumea viețuită-n timp Cu suflete de stele și tenebre În care ani-lumină vor rămâne-n vid Și-un trup de aripi pe vertebre. Atunci vom trece viața-n univers Și vom uita de apariția terestră În care frica e un model ceresc Și-un babilon de așteptări pe zeistră. Vor fi pocaluri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sunt acele semnale nu ne este foarte clar. Dar el pare a fi un recipient pentru toate gândurile unui alter-ego, care trăiește intens o situație de viață și se află într-o stare de activitate normală la distanță de mulți ani-lumină. Iarăși tăcere. Apoi o a doua voce zise: - Poate că e nevoie să-l supunem unui stress. Așa că haideți să-l lăsăm izolat, așa cum se află - și să-l lăsăm să-și dea seama de asta. - Să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Doamnă, după cum, fără-ndoială, vi s-a spus, atunci când m-am trezit am descoperit că sunt în legătură mentală cu cineva care arată exact ca mine și care, în acest moment, se află la depărtare de aproximativ optsprezece mii de ani-lumină de aici... Femeia dădea aprobator din cap. Avea o atitudine și o expresie serioasă și spuse, încruntându-se puțin: - Tot ce s-a întâmplat, inclusiv modul cum ai ajuns aici, este foarte neobișnuit. Gosseyn continuă cu sinceritate: - Este o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ea făcu ochii mari. Și se dădu un pas înapoi. După care, încurajările lui o mai liniștiră oarecum. Pentru că rămase în picioare, tăcută, în timp ce două femei și patru bărbați pășiră în cameră. Ceva tot o șocă însă: - Optsprezece mii de ani-lumină, șopti ea. Instantaneu... Gosseyn spuse: - Cum crezi că ajuns nava voastră aici? De la distanță și mai mare. Și tot instantaneu? În tot acest răstimp, el se gândi că hainele elegante erau exact ceea ce trebuia să poarte ea după părerea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
temperaturile extreme ale vremii. Așa că Gosseyn fu de părere că o mică explicație nu avea ce să strice. Spuse deci: - Cum, din cauza luptelor care continuă,... acolo - făcu vag un semn cu mâna în direcția navei Dzan aflată la distanță de ani-lumină - vom sta aici o vreme, cred că e cazul să-ți spun că ceea ce vezi este anotimpul iarnă pe această planetă și aceasta este o zonă sălbatică. De aici nu se vede nici un semn de civilizație. - Este ceva acolo, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]