332 matches
-
un substantiv propriu sau un prenume precum Gabi, pronumele el sau ea precizează sexul persoanei sau personajului. M.-E. Conte a mers și mai departe cu observațiile și a subliniat influența enunțării asupra alegerii pronumelor anaforice: În alegerea unei forme anaforice, un rol important este jucat de punctul de vedere, de atitudinile și sentimentele locutorului, pe care interpretul, la rîndul său, le poate infera din forma anaforică. Altfel spus, pronumele anaforice nu sînt doar niște semnale de continuitate. (1990: 219) Ea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
observațiile și a subliniat influența enunțării asupra alegerii pronumelor anaforice: În alegerea unei forme anaforice, un rol important este jucat de punctul de vedere, de atitudinile și sentimentele locutorului, pe care interpretul, la rîndul său, le poate infera din forma anaforică. Altfel spus, pronumele anaforice nu sînt doar niște semnale de continuitate. (1990: 219) Ea a propus să se introducă noțiunea de anaforă empatică pe care o definește astfel: "Pronumele anaforice [...] ne aduc cunoștințe specifice, care nu privesc referenții ca atare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
influența enunțării asupra alegerii pronumelor anaforice: În alegerea unei forme anaforice, un rol important este jucat de punctul de vedere, de atitudinile și sentimentele locutorului, pe care interpretul, la rîndul său, le poate infera din forma anaforică. Altfel spus, pronumele anaforice nu sînt doar niște semnale de continuitate. (1990: 219) Ea a propus să se introducă noțiunea de anaforă empatică pe care o definește astfel: "Pronumele anaforice [...] ne aduc cunoștințe specifice, care nu privesc referenții ca atare, ci sentimentele, pasiunile, atitudinile
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care interpretul, la rîndul său, le poate infera din forma anaforică. Altfel spus, pronumele anaforice nu sînt doar niște semnale de continuitate. (1990: 219) Ea a propus să se introducă noțiunea de anaforă empatică pe care o definește astfel: "Pronumele anaforice [...] ne aduc cunoștințe specifice, care nu privesc referenții ca atare, ci sentimentele, pasiunile, atitudinile psihologice și axiologice ale subiectului vorbitor cu privire la un referent" (1990: 223). M.-E. Conte ia ca exemplu un pasaj în stil indirect liber din Madame Bovary
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din bucătărie. Cu trei vorbe galante, [Ø]e-n stare să te adore, sînt sigur! Ar fi duios, încîntător!... Dar cum să te descororosești de ea după aceea?] (Trad. de Demostene Botez, E. L. U., București, 1967, p. 139) Treptat, anaforicele folosite de Rodolphe trec de la referința personală Emma Bovary (elle/ea) la o referință imprecisă, situată la limita dintre non-persoană și persoană (on7), pentru a aluneca într-o infranominalizare (Ça: ça bâille [asta]8 oftează). Comparația animală (ca un crap
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
referentului valoarea sa de personă 9, pînă la excluderea sa totală (cela [Ø] ce structură impersonală, en de ea). Așa cum comentează M.-E. Conte (1990:222): Este evident că nu genul natural, nici genul gramatical sînt cele care determină lanțul anaforic, ci atitudinea afectivă a protagonistului, așa cum o închipuie distanța ironică a naratorului. 1.3. Anafore definite Anafora definită apare în general în înlănțuiri de tipul: introducerea unui referent sub formă nedefinită (cu articol nehotărît), apoi reluarea lexicală identică: Un bebeluș
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
predicație. Însă o predicație implicită, prin aceea că repetiția, redenumirea, care este în principiu un factor de coerență textuală ("urzeala textuală"), maschează de fapt o adăugare de informație, datorită căreia textul poate progresa într-o direcție nouă. (1988:151) Legăturile anaforice joacă un rol capital nu numai în coeziune, ci și în progresie prin modificări progresive ale unui referent pe care în general nu se mulțumesc să-l reia pur și simplu. Pregresia este deosebit de spectaculoasă în cazul referenților evolutivi (Achard-Bayle
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aparență înainte de a fi confirmată într-un enunț care modifică referentul și repune în chestiune punctul de vedere al percepției ințiale: "și într-adevăr [Ø] sînt oameni". Finalul lui B pare astfel să întrerupă incidența referențială a lexemului "animale". Pronumele anaforicele [Ø] = ei din C și D ar trebui să trimită la "oameni", introdus în memorie prin reformularea de la sfîrșitul segmentului B. Cu toate acestea, introducerea lexemului "vizuini" în C conduce la o ezitare referențială a celor două subiecte. Referentul animal
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
totalitatea frazelor care îl compun o izotopie comună, care se recunoaște datorită unui fascicol de categorii lingvistice de-a lungul întregii sale desfășurări. Astfel, sîntem înclinați să credem că un discurs "logic" trebuie să fie susținut de o rețea de anaforice care, răspunzîndu-și de la o frază la alta, îi garantează stabilitatea topică. (1976: 28) Putem, împreună cu U. Eco, să definim izotopia ca pe "constanța unui parcurs de sens pe care un text îl prezintă cînd este supus unor reguli de coerență
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Succesul ei, de aproape douăzeci de ani, dovedește că interpretarea unui enunț ficțional nu este un obstacol în calea comunicării și că această funcționare a discursului nu este rezervată numai literaturii și poeziei. T12 prezintă o relație suficientă de semne anaforice care să-i garanteze coeziunea semantică: un zugrav > maxilarele. Din punctul de vedere al cunoașterii despre lume, reacțiile fizice ale zugravului la electrocutare (maxilare care clănțăne și cădere) sînt conforme cu o înlănțuire previzibilă. Cadrul spațial al evenimentului este de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
garanteze coeziunea semantică: un zugrav > maxilarele. Din punctul de vedere al cunoașterii despre lume, reacțiile fizice ale zugravului la electrocutare (maxilare care clănțăne și cădere) sînt conforme cu o înlănțuire previzibilă. Cadrul spațial al evenimentului este de asemenea coerent, asocierea anaforică a lexemelor marchiză și gară nu pune probleme de interpretare. Totuși, așa cum spune Greimas, în Du sens II: Orice discurs, din moment ce vine cu propria sa izotopie semantică, nu este decît o exploatare foarte parțială a virtualităților pe care i le
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
primii lingviști care a insistat asupra funcției lor textuale: Dacă ceea ce face ca o secvență de frază să devină un text sau un discurs coerent ține în primul rînd de semantică și de pragmatică (frazele succesive sînt legate prin raporturi anaforice de diverse tipuri și împărtășesc anumite implicații), atunci nivelurile lingvistice în care principiul echivalenței se manifestă în modul cel mai evident sînt nivelurile "superficiale" (fonetic, fonologic, morfologic, sintactic "de suprafață"). (1981: 6) Jakobson nu cantona funcția poetică-autotelică în vers și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
denumirea de elipsă, care se aplică la un fenomen static și nu are în franceză [...] nici un verb înrudit. (1983:156) Așa cum admit Fontanier și Bally, elipsa este una din formele cele mai comune ale limbii. Datorită ei, reluarea pronumelui personal anaforic subiect în primele trei versuri din T1 și T4, de exemplu, nu este obligatorie: T1 v. 1: Trois forçats se procurent des revolvers v. 2: Ils tuent leur geôlier et [Ø] s'emparent des clés de la prison v. 3: Ils
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
complet, avînd forma sintactică a unei exclamații. Act de discurs EXPRESIV(A1) care nu ia forma performativului de felicitare. • e2: Văd că: Segment introductiv al enunțurilor CONSTATATIVE e3 și e4. • e3: ÎN CIUDA faptului că ați ștrumfit-o: Propoziție p care trimite anaforic ("faptul că") la ansamblul volumului de-a lungul căruia ștrumfii s-au bătut, în lipsa autorității marelui Ștrumf. Act de discurs A2 ASERTIV (constatare) • e4: ați rămas niște ștrumfei de treabă! Propoziție q cu valoare de act de discurs A3 ASERTIV
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
purta în jos", la dreapta, în aval în text. Dacă noțiunea de cataforă apare în 1934 la Karl Bühler, cea de anaforă datează din secolul II, cînd Apolonius Dyscolos face opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea anaforicului el/ei în poziție de subiect este redundantă, subiectul fiind inclus în desinența de plural a verbului, l-am reluat totuși pentru a marca opoziția semantică dintre așteptarea unui final fericit sugerat de verb (îl scoaseră teafăr) și realitatea tragică
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
7. Coerența textului / 285 7.1. Probleme de tipologie / 287 7.2. Eterogenitatea textului / 290 7.3. O organizare ierarhizată / 293 7.4. Paragrafe / 297 7.5. Mărci ale integrării lineare / 302 7.6. Progresia tematică / 305 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri / 315 7.8. Repetare și substantiv propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin excelență, putând însoți un gest al enunțătorului (asta, aceasta, aceea), altele combină sensul lexical și valoarea deictică: în mod direct (această masă) sau prin pronominalizare (acesta, acela). A nu se confunda, atenție, aceste deictice veritabile cu demonstrativele cu valoare anaforică, prin care se reia o unitate deja introdusă în text (cf. "acestei fântâni" din fragmentul din Paul și Virginia sau "acestea" de la începutul fragmentului din Les lauriers sont coupés). Deicticele adverbiale cu statut de "complemente circumstanțiale" se distribuie în diverse
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin pronumele acesta. "O pădure înaltă de pini și de stejari", care face parte din remă2 devine, în fraza următoare, tema3 ("acești copaci negri"). În acest pasaj, identificarea temelor și a remelor este asigurată prin două tipuri distincte de reluare anaforică: o substituire pronominală ("acesta") și o substituire lexicală ("o pădure înaltă de pini și de stejari" = "acești copaci negri"). Progresia lineară se închide rapid, deoarece fragmentele de remă "câmp" și "acest spațiu roșiatic" coincid cu rema inițială "teren". Ca și cum textul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
compensată prin repartizarea formelor de perfect simplu și de imperfect: "pescăruși" și "țărmul" apar în fraze la imperfect în plan secund, exprimând punctul de vedere al lui Robinson, care apare mereu și în frazele la perfect simplu. 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri Fenomenele anaforice reprezintă o parte esențială a relațiilor care asigură coeziunea textuală. În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de perfect simplu și de imperfect: "pescăruși" și "țărmul" apar în fraze la imperfect în plan secund, exprimând punctul de vedere al lui Robinson, care apare mereu și în frazele la perfect simplu. 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri Fenomenele anaforice reprezintă o parte esențială a relațiilor care asigură coeziunea textuală. În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion o făcu" sau verbul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca înainte; (4) Lui Jean îi pare rău după ea, după mașină. Anafora și catafora stabilesc o relație cu totul asimetrică între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el îi evită acum pe prietenii lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l punem în legătură cu un antecedent, cu Paul. Prin urmare, "anafora" și "catafora" nu se vor confunda cu coreferința. Două unități pot fi coreferente fără anaforă sau cataforă: de exemplu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pronumele autonome. În general, doar pronumele "reprezentante", care variază în gen și în număr, sunt anafore sau catafore. Pronumele "autonome" (eu, tu, nimeni, nimic, orice...) sunt pronume când au un statut de GN, însă nu au nevoie de o relație anaforică sau cataforică pentru a fi interpretate. Unele unități pot fi când pronume reprezentante, când autonome, de pildă fiecare: Fiecare nu se gândește decât la sine (autonom). Se întoarseră. Fiecare avea un sac (reprezentant). Determinanții posesivi de persoana a III-a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui, cu toți ceilalți păstrându-și vechile-i obiceiuri de struț care o făceau o mizerabilă 265. În ciuda apropierii, nu "fata" este antecedentul pentru "ea", ci "odioasa creatură", elementul evidențiat prin dinamica textului. 7.10. Anafora lexicală fidelă În relațiile anaforice lexicale numite fidele, se reia aceeași unitate lexicală, trecând de la determinantul nehotărât la determinantul hotărât sau demonstrativ. Referentul grupului nominal nehotărât, prin simplul fapt că a fost introdus în text, este considerat identificat și trebuie să facă obiectul unei reluări
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un; astfel identificate, el le reia, prin articolul hotărât și prin pronumele demonstrativ. Observăm că doar anumite grupuri nominale introduse prin un fac obiectul unei reluări fidele: astfel, "un înger" și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]