292 matches
-
foarte preocupat de problemele rurale. Apar organizații în Sicilia, Palermo, mai ales în mediul rural, și sunt organizate fascii de lupta pentru a lupta împotriva marilor proprietari. Conducătorul mișcării fasciilor din Sicilia era Giuseppe Giuffrida. Se manifestă însă și gruparea anarhistă bakunină care asasinase mulți lideri politici și militari (în 1900 însuși regele Umberto I căzuse victima) pentru a crea o dezorganizare a statului burghez. Anarhiștii doreau o federație de localități independente și militau pentru independența individuală. Anarhismul se manifestă puternic
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
1900 însuși regele Umberto I căzuse victima) pentru a crea o dezorganizare a statului burghez. Anarhiștii doreau o federație de localități independente și militau pentru independența individuală. Anarhismul se manifestă puternic fiindcă Bakunin se mutase în Elveția de unde conducea mișcarea anarhistă. Cercetătorul Cesare Lombroso este unul dintre fondatorii criminologiei. În 1892 a fost organizat un Congres la Genova unde a fost creat Partidul Socialist Italian care va introduce votul universal și având personalități că Filippo Turati și Antonio Labriola. În 1893
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
fost happening-urile lui Jeff Nuttal, realizate în parte în colaborare cu Bob Cobbing. În Belgia, primele "happenings" au avut loc în anii 1965-1968, la Antwerpen, Bruxelles și Ostende, organizate de artiști ca Hugo Heyman și Panamarenko. În Olanda, mișcarea anarhistă "Provo" a realizat happening-uri în anii 1966-1968 în jurul statuii ""Het Lieverdje"" din piața "Spui", în centrul Amsterdamului. Adesea a fost necesară intervenția poliției pentru a potoli protestele publicului. Ca și "Action painting", și istoria happening-ului a înregistrat și
Happening () [Corola-website/Science/314469_a_315798]
-
Anglia, unde cel mai de seamă reprezentant este David Gascoyne și grupul lui din jurul revistei "New Verse". Forme și nuanțări particulare a luat în SUA unde și-a prelungit ecourile, sporadic, și după al doilea război mondial. Pe lângă inevitabilele excese anarhiste, suprarealismul "a exaltat o literatură-poezie"(G. Picon), o fluiditate lirică, o libertate asociativă, o dinamizare a metaforei, un gest al aventurii spirituale, care au lărgit și au adâncit sensibilitatea poetică a contemporaneității. În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv din rândurile muncitorilor, care își auto-organizau întreg procesul de producție teatrală - de la alegerea textelor, la construirea decorurilor și manufacturarea costumelor și până la regia colectivă - în maniera foarte asemănătoare cu experiențele anarhiste latino-americane. Experimente similare au avut loc în muzică clasică, prin organizarea unor orchestre anti-autoritare populare - care cântau în spații de lucru ale proletariatului (fabrici etc.), performau fără dirijor, prezentau informații despre contextul social în care a trăit și lucrat compozitorul
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
țările menționate (Grez Toso 2011, Fos în Arreche et al. 2013, Guevara Mesa 2015) teatrul a avut un rol foarte important. În acest context, colective de munictori au făcut țările latino-americane activitate de pionierat în ceea ce privește teatrul politic popular. Conform principiilor anarhiste de auto-organizare, au avut loc primele experimente de teatru muncitoresc realizat de muncitori, pentru muncitori, dublate de un proces de autoeducare, în care artiști profesioniști și muncitori s-au educat unii pe alții în ateliere de dramaturgie sau actorie. „Diversele
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
avut loc primele experimente de teatru muncitoresc realizat de muncitori, pentru muncitori, dublate de un proces de autoeducare, în care artiști profesioniști și muncitori s-au educat unii pe alții în ateliere de dramaturgie sau actorie. „Diversele mișcări și organizații anarhiste au reușit să construiască, în câteva rânduri, adevărate sisteme de producție, distribuție și consum pentru activitatea lor culturală. În ceea ce privește teatrul, au format dramaturgi, actori, scenografi, critici și, desigur, un public care finanța în diverse feluri aceste producții. De aici se
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
sensibili> pentru a surprinde <sublimul rafinament> al unor <creații inefabile>; ci cultură că opera colectivă, a tuturor, pentru toți”. (Guevara Mesa 2015)1</p> Mișcările cele mai ample și bine documentate în privința auto-organizării atelierelor muncitorești anarhiste sunt cele argentiniene. În cele mai multe provincii din nord, în Buenos Aires, Rosario sau Entre Rios, uneori încă dinainte de 1900, au apărut în cadrul sindicatelor anarhiste grupuri de teatru de propagandă revoluționar, pe principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic și
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
toți”. (Guevara Mesa 2015)1</p> Mișcările cele mai ample și bine documentate în privința auto-organizării atelierelor muncitorești anarhiste sunt cele argentiniene. În cele mai multe provincii din nord, în Buenos Aires, Rosario sau Entre Rios, uneori încă dinainte de 1900, au apărut în cadrul sindicatelor anarhiste grupuri de teatru de propagandă revoluționar, pe principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic și s-au cristalizat în special în jurul anilor 1909-1910. Piesele puse în scenă erau de cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
Arrecha et al. 2013, 45). Piesele erau scrise și jucate în cadrul unor ateliere de teatru, uneori coordonate de un artist profesionist, alteori de artiști autodidacți. Spectacolele erau prezentate în fața unui public exclusiv muncitoresc, alcătuit din membri ai sindicatului sau organizației anarhiste respective, în număr foarte mare, ajungând uneori la 500 de persoane per-reprezentație (Joffe 2009). Condițiile de productie erau foarte modeste, decorul era minimal - de obicei un fundal pictat, spectacolul se concentra pe text și pe prezenta actorilor. De cele mai multe ori
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
această mișcare teatrală, dezvoltată complet în afara (și împotriva) rețelelor instituționale, a avut un rol de pionierat la nivel mondial, în ceea ce privește teatrul politic realizat de neprofesioniști. „Actorii amatori și dramaturgii improvizați au constituit o parte remarcabilă din producția artistică a mișcării anarhiste locale. Cu convingerea că au o misiune de îndeplinit, au fost transmițători fideli ai mesajelor de libertate, generozitate și dedicare. În operele lor, descoperim urmele artiștilor care, în lipsa unei formații profesioniste, propuneau un teatru ce venea din rândurile muncitorilor și
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
Social-democrații, ("Partij van de Arbeid" - Partidul Muncii), au influențat considerabil politica ultimelor câtorva decenii. Personalități marcante, ca Wibaut Miranda au jucat un rol important în Amsterdam. În afară de Partidul Muncii au fost și alte partide de stânga, mai radicale, cu atitudini anarhiste, de exemplu partidul comunist al lui "Domela" sau gruparea "Provo" din anii ’60.
Amsterdam () [Corola-website/Science/296834_a_298163]
-
ori planificate pentru a crea o stare de teroare în mintea anumitor persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg." Această definiție largă și voit ambiguă reflectă preocupările guvernelor interbelice de a face față pericolului pus de mișcările anarhiste, comuniste, cât și a celor de eliberare de sub ocupația colonială. Această definiție a fost folosită inclusiv de către guvernul britanic pentru a justifica reprimarea mișcării pașnice pentru obținerea independenței Indiei. "Folosirea ilegală a forței și violenței împotriva unor persoane sau proprietăți
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
ar fi un grup izolat și că de fapt Terry Nichols ar fi colaborat cu grupul terorist islamic Abu Sayyaf, în timpul serviciului său militar, la o bază militară din localitatea Cebu din Filipine). Inițial acest concept de organizare aparținea celulelor anarhiste de la începutul secolului, dar a revenit în actualitate datorită acțiunilor grupului terorist Al Qaeda. În esență este vorba de încercarea de a oferi o umbrelă ideologică, politică și religioasă comună pentru a favoriza apariția spontană a unui număr mare de
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
Ucraineană, Hatmanatul, Directoratul și Republica Sovietică Socialistă Ucraineană (probolșevică), state ce au ocupat teritorii din fostul Imperiu Rus; de asemenea, pe fostul teritoriu austro-ungar s-a format Republica Populară Vest-Ucraineană. În mijlocul Războiului Civil Rus, s-a dezvoltat și o mișcare anarhistă ucraineană, numită Armata Neagră, condusă de Nestor Mahno. Totuși, în urma înfrângerii Ucrainei de Vest în Războiul Polono-Ucrainean, urmat de eșecul invaziei polone respinse de forțele ruse și ucrainene pro-sovietice, Ucraina n-a putut să se unifice și să-și câștige
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
Războiul Spaniol de Succesiune din 1714. La începutul secolului al XX-lea, Barcelona a redevenit un centru cultural și politic după o reînviere a culturii catalone. În același secol, în timpul Războiului Civil Spaniol, Barcelona a fost un refugiu al cauzei anarhiste, dar s-a predat forțelor Generalului Franco în 1939. În anii 1970, din nou, Barcelona a reînviat, devenind orașul prosper de azi, unul dintre cele mai prețuite orașe din Spania și Europa. Barcelona oferă o oportunitate unică pentru turiști, de
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei au fost arestați patru localnici, unul dintre ei fiind condamnat de către tribunalul militar. În 1925, au fost arestați 14 săteni acuzați de activități anarhiste subversive. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2
Băneasa, Bolgrad () [Corola-website/Science/318272_a_319601]
-
Numeroșii soldați și ofițeri dezertori, în particular cei ucraineni, și-au pierdut credința în viitorul imperiului, și au considerat că alternativa supraviețuirii este asigurată numai de Rada Centralșă și politica ei de autodeterminare. Nestor Mahno și-a început activitatea sa anarhistă în sudul Ucrainei dezarmând soldații și ofițerii ruși dezertori, în vreme ce în regiunea industrială din răsărit, Bazinul Donețului, au avut loc greve tot mai dese, instigate de sindicaliști bolșevici. Toate acestea au dus la izbucnirea la Petrograd a Revoluției din Octombrie
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
(în limbile ucraineană: Вільна територія, "Vilna teritoria"), rusă: Свободная территория, "Svobodniya territoria"; ori Mahnovșcina (în rusă: Махновщина), ori Ucraina anarhistă (ianuarie 1919 - 1921) a fost un teritoriu controlat de o armată revoluționară condusă de Nestor Mahno. Acesta din urmă a încercat să înființeze o societate anarhistă nestatală. în zona de sud-est a actualei Ucraina, în perioada care a urmat Revoluției
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
Vilna teritoria"), rusă: Свободная территория, "Svobodniya territoria"; ori Mahnovșcina (în rusă: Махновщина), ori Ucraina anarhistă (ianuarie 1919 - 1921) a fost un teritoriu controlat de o armată revoluționară condusă de Nestor Mahno. Acesta din urmă a încercat să înființeze o societate anarhistă nestatală. în zona de sud-est a actualei Ucraina, în perioada care a urmat Revoluției din Februarie. Hatmanul Skoropadski, conducătorul Hetmanatului, nu a reușit să câștige controlul asupra întregii Ucraine, trebuind să lupte printre alții și împotriva lui Mahno și a
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
vest. În martie 1918, Armata Neagră a reușit să înfrângă forțele inamice - germanii, austriecii, naționaliștii ucraineni și „albii” ruși. După aceste succese, Mahno și-a asumat în afară de rolul militar și pe cel de organizator anarhist. La primul „Congres al Grupurilor Anarhiste”, ("Nabat"), Nestor Mahno a fost inițiatorul unei politici în cinci puncte: suspendarea tuturor partidelor politice, respingerea oricărei forme de dictatură, negarea oricărui concept de statalitate, respingerea oricărei forme de „tranziție” sau de „dictatură a proletariatului” și înființarea sovietelor muncitorilor ca
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
formă supremă de autoconducere. Toate aceste abordări erau în contrast evident cu punctele de vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția față de toate celelalte mișcări politice a fost cea neagră - culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și „albii” monarhiști. Începând cu noiebrie 1918 și până în iunie 1919, anarhiștii au pretins că au înființat o societate anarhistă autoguvernată de țărani și muncitori în
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și „albii” monarhiști. Începând cu noiebrie 1918 și până în iunie 1919, anarhiștii au pretins că au înființat o societate anarhistă autoguvernată de țărani și muncitori în regiunile ucrainene pe care le controlau. Aceasta se întindea cu aproximație între Berdiansk, Donetsk, Alexandrovsk și Dnepropetrovsk.Mahno declara că cea mai mare parte a populației sătești este formată din țărani, sau țărani-muncitori, aceștia
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
de muncă trebuia stabilit de adunarea tuturor membrilor comunității. Aceștia ar fi trebuit să cunoască cel mai bine ce și când trebuie făcut. (Makhno, "Russian Revolution in Ukraine"). Liderii anarhiști au considerat că au reușit să reorganizeze societatea în conformitate cu valorile anarhiste, proclamând politica comunităților libere drept forma cea mai înaltă a echității sociale. Învățământul a fost reorganizat pe principiile lui Francesc Ferrer, iar economia s-a bazat pe schimbul liber dintre comunitățile rurale și cele urbane, de la grâne sau vite, până la
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
libertatea cuvântului, a presei, de asociere și de organizare în sindicate. Inamicii politici ai lui Mahno negau caracterul nestatal al guvernării sale, afirmând că anarhiștii fondaseră de fapt o republică în regiunea pe care o controlau. Unul dintre istoricii mișcării anarhiste, Paul Avrich, afirmă că mahnoviștii s-au remarcat prin faptul că presupusa „mobilizare voluntară” a însemnat în fapt recrutări forțate, de vreme ce toți bărbații valizi trebuiau să se înroleze atunci când erau chemați la armată, iar execuțiile sumare erau folosite pentru disciplinarea
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]