295 matches
-
207). Am acordat o atenție particulară cercului estetizant al controversatului colecționar și critic de artă, dandy, escroc și mecena Alexandru Bogdan-Pitești, figură informală excentrică a epocii, protector și susținător al primei noastre modernități artistice. Repatriat din Franța după o tinerețe anarhistă și aventuroasă, acesta a intermediat, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, vizita oficială a „magului” decadent Josephin „Sâr” Peladan (al cărei succes are o notă certă de spectacol provincial) și a sponsorizat expoziția din 1908 de la București a pictorilor impresioniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depind de ministerul aflat în sarcina mea, nu exclud ipoteza că cele întâmplate și-ar avea adevăratele sale rădăcini în exterior, că poate ceea ce vedem noi ar fi doar vârful aisbergului unei uriașe conjurații internaționale de destabilizare, probabil de inspirație anarhistă, care, din motive pe care încă le ignorăm, ar fi ales țara noastră ca prim cobai al său, Ciudată idee, spuse ministrul culturii, cel puțin până unde ajung cunoștințele mele, anarhiștii nu și-au propus niciodată, fie și numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
declararea imediată a stării de asediu și, ca să arate că mai avea câteva cărți în mână și nu se retrăsese din joc, informă consiliul că, după o investigație exhaustivă, în colaborare intimă cu interpolul, se ajunsese la concluzia că mișcarea anarhistă internațională, Dacă există și pentru altceva decât pentru a scrie nostimade pe pereți, se opri o clipă în așteptarea râsetelor condescendente ale colegilor, după care, satisfăcut de ele și de el însuși, încheie fraza, Nu a avut nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în spatele a toate acestea, o idee, un obiectiv gândit, lucrurile se petrec ca și cum populația ar asculta de un plan, ca și cum ar exista o coordonare centrală, Nu cred, dragul meu prim-ministru, știți mult mai bine decât mine că teoria conspirației anarhiste nu avea nici un capăt de care să apucăm, iar cealaltă teorie, că un stat străin cu intenții rele era implicat într-o acțiune destabilizatoare împotriva țării noastre, nu era mai bună ca prima, Credeam că aveam situația complet sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tinerilor din anii 80. În fond, cu excepția atelierelor de teatru spontan și de masaj californian, Locul era mai ales un camping; În ce privește confortul găzduirii sau calitatea bucătăriei, nu putea rivaliza cu centrele de vacanță consacrate. În plus, o anumită cultură anarhistă proprie locului făcea dificil un control strict al accesului și al plății; echilibrul financiar, precar de la bun Început, deveni așadar din ce În ce mai problematic. O primă măsură, adoptată de fondatori În unanimitate, fu stabilirea de tarife preferențiale pentru tineri; ea se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spiritualitatea difuză și egoismul profund - a cunoscut un succes enorm. În câțiva ani, Locul - ca atâtea alte locuri din Franța și din Europa occidentală - deveni În fond un centru New Age destul de frecventat, păstrându-și totodată o pecete hedonistă și anarhistă gen „anii 70”, care-i asigura specificul pe piață. După micul dejun, Bruno se Întoarse la cort, se gândi să se masturbeze (amintirea adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
suspectă ca Înfățișare. Altă dată, Spătarul Milea se arunca În apele Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii orașului, puseseră Însă la punct un mecanism complicat care declanșa, În momentul dezamorsării bombei de la arteziană, prăbușirea unui panou publicitar uriaș de pe care primarul acorda gratuități pensionarilor. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
program liberal standard. Membrii lui erau mari admiratori ai Europei Occidentale și doreau ca Serbia să adopte instituțiile acesteia. Celălalt partid, al radicalilor, era mai democrat și cu orientare socialistă, avînd mai multe în comun cu partidele populiste, socialiste și anarhiste ale vremii. Acesta sprijinea introducerea dreptului la vot universal pentru bărbați, impozitarea directă și dominarea guvernului de către legislativ, și a fost primul partid sîrb care a încercat să implice țărănimea în viața politică. Liderul lui, Nikola Pašić, avea să joace
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
principiile fundamentale pe care erau bazate instituțiile politice ale noilor națiuni liberalismul și naționalismul occidental. Eșecul regimurilor independente de a împlini năzuințele și aspirațiile intelectualilor, țăranilor și ale altor grupuri defavorizate lăsa drum deschis altor influențe ideologice. Doctrinele socialiste, comuniste, anarhiste, populiste și, în cele din urmă, fasciste aveau să ofere soluții alternative problemelor existenței moderne. 2 Monarhia dualistă: Austro-Ungaria din 1867 pînă în 1914 Analizînd istoria Imperiului Habsburgic de după 1867, este important să scoatem în evidență faptul că statul avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
comună a celor două poziții este că libertatea și egoismul au cauzat criza ecologică, și că aceste tendințe trebuie să fie înfrânate pentru a produce societăți sustenabile. Poziția finală pe care o evidențiază O'Riordan este denumită de acesta "soluția anarhistă". Aceasta a devenit poziția adoptată de ecologiști ca fiind cea mai bună interpretare a implicațiilor limitelor creșterii. Mulți o consideră un principiu în sine al ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
având orientări internaționaliste. Ele nu sunt izolate de alte comunități, dar sunt percepute din multe puncte de vedere ca părți ale unor rețele de obligații, schimburi culturale și așa mai departe. De multe ori, ecologiștii obiectează împotriva statului din motive anarhiste. De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că statul este instituția ierarhică supremă care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
forțele coercitive (naționaliste și militariste) care constituie puterea statului" (Carter 1993: 45; vezi și Wall 1994). Așadar, statul nu este numai dispensabil din punctul de vedere al ecologiștilor, ci chiar indezirabil. Oricum, fie că se aderă sau nu la interpretarea anarhistă, impulsul descentralizării este cea mai importantă temă adusă de ecologism în Relațiile Internaționale. Unul dintre cele mai cunoscute sloganuri politice ecologiste este "gândește global, acționează local". Pe lângă calitățile retorice, sloganul este un derivat al celor două principii de mai sus
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
potențial scapă naturii abstracte a criticilor ecologiste împotriva sistemului de state. Ne putem întreba cum ar arăta o critică ecologistă imanentă a politicii globale, în opoziție cu o critică ecologistă transcendentală a sistemului de state (reificat), precum cea din argumentele anarhiste ale lui Bookchin. Din această perspectivă se remarcă lucrarea lui Eckersley, The Green State (2004). Cartea precedentă a lui Eckersley (1992) conținea o respingere explicită a ecoanarhismului și dădea o importanță deosebită descentralizării în gândirea ecologistă. Pe baza lecturii pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aceeași lume cu scriitorul. Revenind la avangardă, autonomia artistică despre care este vorba aici nu e o idee tocmai autonomă față de anarhismul politic la modă În Rusia și În Europa sfîrșitului de secol XIX: Bakunin moare În 1876, dar ideile anarhiste vor fi preluate tîrziu de artiștii care vor vedea În munca lor o Încercare de eliberare de orice Putere. Or, voința de eliberare devine ea Însăși Putere. Cu alte cuvinte, Todorov susține că recursul la formalism Își avea rațiunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ce o minte strălucitoare ca cea a lui Deleuze - mare admirator al lui Sartre și Bergson de altfel - deține poate singura tentativă postmodernă - În măsura În care gîndirea postmodernă este antiplatobiciană - a gîndirii franceze din anii post-war, consumată Însă În registru modernist pentru că anarhistă. Poate fi Închipuită Încercarea de a termina cu modernismul, i.e. metafizica, subiectul, rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism filozofic. Conștient de nevoia de a denunța ierarhiile culturale În care am trăit și gîndit ca europeni aș
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
substanță - conform dualismului cartezian - rămîne același. Critici contemporani ai modernității observă Însă cît de important este, pentru a cunoaște modul În care identitatea privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării deleuziană. Edward W. Soja, David Harvey și Nicholas Entrikin vorbesc despre societatea contemporană În termeni economici. Ei sînt astăzi postmoderniștii marxiști pe care Roger Friedland Îi „fotografiază” Într-un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
protestatarilor nu preconizează altceva decît "organizarea unei mișcări neocisterciene 46. Este semnificativ faptul că în întreaga literatură din acești ani, care îndeamnă la stabilirea unor noi forme de viață comunitară, exemplul vechiului sistem monahal este asociat chemărilor vehemente caracteristice efuziunilor anarhiste. Cum, într-adevăr, e aproape imposibil să-ți imaginezi falansterul fără să-ți amintești de mănăstire. Este uimitoare puterea de reversibilitate a mitului, care se implică în același timp în ceea ce este retrospectiv și în ceea ce este amintire, în regret
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cunoaște, în cîțiva ani, o disidență "sovajistă". "Sovajiștii" vor publica în 1900 o gazetă efemeră, "Âge d'or", care își propune să militeze pentru întoarcerea la formele primitive ale vieții umane. Aceste grupuri au devenit, se pare, minoritare în interiorul mișcării anarhiste franceze. 48. În ceea ce-1 privește pe J.-J. Rousseau, am urmărit îndeaproape analiza, după noi. foarte importantă a lui Jean Starobinski, Jean-Jacques Rousseau, transparența și obstacolul, Gallimard, Paris, 1971. 49. Antoine Louis-Leon de Saint-Just, Fragmente despre instituțiile republicane
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
complexă încît interpretările opuse ar putea ajunge la convergență 26. Pentru unii, ea accelerează procesele de atomizare individuală. Pentru alții, ea face dovada unei aspirații comunitare. Am putea considera că aspirațiile care au țîșnit din ea erau deopotrivă comunitare și anarhiste și că eșecul lor ulterior, atît pe plan politic (stîngismul), cît și existențial (comunitățile contra-culturale), este cel care a favorizat reluarea, sub forme noi, a cursului individualist. O cutremurare seismică a zdruncinat societățile europene. Surpriza a fost cu atît mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
organ cel puțin va fi la extrema opusă a ideilor noastre. Adversarii noștri vor lua drept aliat pe acest fals opozant, și ne vor arăta planurile lor. Ziarele noastre vor fi de toate tendințele: unele aristocratice, altele republicane, revoluționare sau anarhiste, atât cât va trăi Constituția, bineînțeles. Ele vor avea, ca zeul indian Vișnu, o sută de mâini, din care fiecare va iuți schimbarea societății; aceste mâini vor conduce opinia în direcția care va conveni scopului nostru, căci un om prea
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
specific est-central-europene, de la marxism revizionist și disidență anticomunistă de stânga la liberalism, apoi la un libertarism cu puternice note conservatoare și, tot urmărind această bandă a lui Möbius, mai recent, extremă stângă (poate ultimele transformări au în comun o dimensiune anarhistă, ceea ce ar face tranziția mai lesne de înțeles). Pe tot acest drum, G.M. Tamás a rămas esențialmente același pătrunzător spirit critic, consecvent cu sine în mod exemplar, atent la schimbările din jur. E oare acesta „cameleonism”? Cred că nu, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de preocupată (mai ales în lumea germanofonă) de sincretisme și morfologii culturale, încearcă o mediere între modelele organice și romantice ale ordinii și schimbării sociale, aflate în spectaculos reviriment după anii 1880 și dominante, în versiunile lor radicale (apocaliptice, mesianice, anarhiste - de stânga ca și de dreapta), după Primul Război Mondial - pe de o parte - și modelele materialiste și raționaliste - pe de altă parte 7. La nivel structural și istoric, Tönnies evidențiază trecerea tendențială de la familie/sat/oraș, economie preponderent agrară
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
specialitate din cadrul Școlii Politehnice 84. I.3. O dizidenta a Universității Libere din Bruxelles: Universitatea Nouă În 1894 Universitatea Liberă s-a scindat, pretextul fiind așa-numitul "incident Elisée Reclus"85. Reputatul geograf francez, cunoscut totodată și pentru simpatiile sale anarhiste, fusese invitat să țină cursuri la Bruxelles în anul universitar 1893-1894. Consiliul de Administrație al Universității Libere, reunit la începutul lunii ianuarie 1894, influențat de Administratorul-Inspector Charles Graux, a considerat că vizita ar fi inoportuna și a decis o amânare
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Mărturisesc că am fost șocat să descopăr că oamenii din Vest cu care împărtășeam gusturi literare sau artistice erau, zdrobitor, cu simpatii de stânga (fie un socialism european edulcorat, fie liberals americani, anti-republicani sangvinari, fie diverse forme de grupuscule radicale, anarhiste, care profitau cu dezinvoltură de sistemul pluripartidismului și al libertății de exprimare garantat, invariabil, doar de guverne de dreapta). Contrar aparențelor, nu mă grăbesc totuși să expediez ironic această chestiune pentru că unghiul de lectură al stângii intelectuale (nu neapărat al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]