602 matches
-
vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate... XIII. LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT, de
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
importanță deosebită având stăpânirea exercitată asupra timpului, capacitatea de netamorfoză și transformare în simbol erotic. Tot potrivit concepției populare, el devine mesager al dragostei, acționând prin vrajă la fata la care este trimis. Tot în această operă se recreează mitul androginului pe insula veșniciei, aceea a lui Euthanasius. CONCLUZII a) frecvența și semnificația lui „parcă“ Un element cheie întâlnit destul de des în opera lui Mircea Eliade este adverbul „parcă“, folosit pentru a potența ideea de ambivalență a faptelor trăite de personaje
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa astrală"5. O senzație de hieratism, de putere secretă de dincolo de timpuri iradiază din chipurile magilor eminescieni (vezi Povestea magului..., Strigoii, Memento mori): ei par
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
meșteșuguri sigure și expun tablouri și sculpturi prin boscheți n-au dispărut. Frontul lor, abandonat întrucîtva de centrele de îndrumare, e încă vioi, ba s-a învigorat cu formațiunile febrile ale iconarelor pe sticlă, expertele în sfinți călare și heruvi androgini. Totul, ca într-o inversată Cîntare a României, sub blagoslovenia omniprezenților prea cuvioși, trăgînd cu ochiul la aparatele tv. Nu aici însă, în această mișcare informă, trebuie căutată anormalitatea. Există ceva mult mai periculos, în stare să atingă fibra ascunsă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea însă cîștigă, îți împinge atletic mîna la loc și-ți zîmbește congelat. Culmea e că, deși știu care-i este stilul, recidivez. Îmi place, masochist, gimnastica asta androgină. I-o fi pupat oare vreodată Ceașcă, neprincipial, mîna Savantei? Ce emblemă luminoasă ne-a mai încîntat ochii în războiul (rece) de cincizeci de ani! Două mîini una albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mundane Egg sau "Marea Timpului și Spațiului" Șea of Time and Space -, i.e. Marea lui Los și Enitharmon; Microcosmul este "Albion", omul/gigantul primordial, arhetipul trupului omenesc androginic ce corespunde în totalitate Macrocosmului și este guvernat de cei patru Zoa; androginul se dezbina cosmic în Adam și Eva, rolul acestui cuplu primordial fiind jucat în Vala VIII de către cuplul Los-Enitharmon, i.e. ansamblul timp-spațiu], și către perceperea ansamblului Ascultare (Los)-Nonascultare (Urizen). Pe de altă parte, sensul centrului este potrivit lui Blake expansiunea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
omului este astfel căderea entităților stelare din veșnicie în timp. Creația exterioară este oglindă lăuntrului omenesc. Los creează Lumea Generării din Lumea Morții, divizînd Masculinul și Femininul din "Condensatele Androginice"264 (influență alchimica). Aceeași idee a divizării sexelor dintr-un androgin primordial o întîlnim la Lovinescu, care arată că, de fapt, separarea de principiul feminin a dus la perdiția neamului omenesc 265; și la R. Steiner, care adaugă că "separările care s-au produs în Univers sînt determinate de entitățile spirituale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele dintre cele mai intense obsesii ale multor autori de care ne ocupăm. Așa pot fi interpretate relațiile pedofile sau iubirile invertite ale dandy-lor scriitori și artiști, dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
anapoda, fie de o altă făptură În travesti, fie de propriul chip (ca portret pictat sau privindu-se În oglindă), la rândul său deghizat ori nu, Împânzesc cu precădere literatura Renașterii târzii și mai ales cea barocă. Toate sugerează nostalgii androgine, tânjiri după unitatea pierdută a făpturii umane. „Nu trebuie să ne mire așadar constatarea că dedublarea și inversarea sunt folosite constant În literatura de imaginație. ș...ț Inversarea și dedublarea ocupă Însă un loc de căpetenie mai ales În literatura
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o altă poartă de intrare spre tema naturii desăvârșite a dandy-ului: androginatul spiritului său. Primul care se exaltă În fața acestei duble firi a dandy-lor e, deloc Întâmplător, Barbey d'Aurevilly. Pentru el, dandy-i sunt de-a dreptul niște „androgini ai istoriei”, cu un „sex intelectual indecis”, În cazul căruia „grația devine forță, iar forța se regăsește În grație”1. Unicitatea lor stranie Îl Îndreptățește pe brummellianul francez la o frază mai mult decât decisă: „Omenirea are la fel de multă nevoie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de cei mai impunători eroi”2. Și alți dandygrafi (Balzac, Gautier, Baudelaire, Wilde, Proust, Camus) par a susține același lucru și, oarecum, au dreptate. Însă numai până la un punct. Întâi, pentru că dubla natură a dandy-lor este totuși departe de utopia androginului, ca fuziune În unitate a celor două „sexe” ale spiritului, așa cum o figurează toate marile tradiții. Ca tensiune a aspirației, androginia dandy se află aproape la antipodul a ceea ce se Înțelege printr-un autentic proiect spiritual. La capătul plenitudinii visate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
creaturilor inteligente plăcerea la care acestea au dreptul. Ei fac fericirea societăților, așa cum alții fac parte din moralitatea acestora. Naturi duble și multiple, cu un sex intelectual indecis, În cazul căruia grația devine forță, iar forța se regăsește În grație, androgini ai Istoriei, nu doar ai mitului, Între care Alcibiade a fost cea mai frumoasă Întrupare a celui mai frumos dintre popoare. Barbey d’Aurevillytc "Barbey d’Aurevilly" Un precursor al dandysmului*tc "Un precursor al dandysmului*" I Oare studiul acesta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
această demnitate a manierelor, pe care el o Înalță la rangul celorlalte demnități omenești, este răpită femeilor, care singure par hărăzite să o exerseze. El domină la modul și prin mijloacele femeilor. ș...ț Dandy-ul are o latură antinaturală, androgină, prin care Își poate exercita la nesfârșit seducția. În rest, dandy-ul este În mod real un artist În maniera sa. Opera sa de artă este propria lui viață. El place și are un ascendent prin aparențele imprimate persoanei sale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu/celălalt, consubstanțiali și deopotrivă transcendenți sinelui, se vede perturbată de o „geografie” simbolică enigmatică, iar cuplul - orfic - nu reface desăvârșirea androginului platonic: „Un deal sau o vale la țara trupului ei/cu-ncetul începeam a desluși cu încetul punctele cardinale să i le știu./ Doar că greșeam nordul adesea,/ doar că-n hotare prea lesne/ nu mi-a fost dat să
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
vezi, de pildă, legenda întemeierii Moldovei). Voi încerca să prezint în continuare, foarte schematic și evident simplificat, nivelurile de evoluție/involuție ale scenariului mitic, care are ca model scenariul mitului cosmogonic. 0. „Nivelul zero” este probabil mitul cosmogonic. Zeul suprem, androgin, creează Cosmosul prin ordonarea Haosului. De regulă, zeul realizează cosmogeneza printr-un complex de acțiuni sau printr-o acțiune complexă îndreptată împotriva monstrului pri- mordial. Acesta este vrăjit (legat) cu mijloace magice și ucis cu mijloace războinice. În divinitatea supremă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bisexuală este o imagine abstractă, fără corespondent în natură. Ea a fost înlocuită cu o imagine mai concretă și mai naturală : un cuplu de entități sexualizate (masculin și feminin). Regulile din spațiul biologic au operat în spațiul mitologic. Caracterul bisexual (androgin) al zeului demiurg, precum și cel bivalent al acțiunilor sale (războinice și magice) îndreptate împotriva principiului Haosului determină reprezentarea zeului suprem nu printr-un unic erou/zeu, ci printr-un cuplu de principii cosmologice (feminin- masculin), un cuplu de zei (zeu-zeiță
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la propriu, înhămându-i la carul său aerian (Ovidiu, Metamorfoze, VII). Este posibil ca aici, la acest nivel, să se regăsească statutul inițial al Ariadnei, respectiv al lui Tezeu. Eroul și eroina sunt două ipostaze sexualizate ale aceleiași entități primordiale androgine. Faptul este confirmat și de încercarea lor de a reface unitatea- -totalitatea din care s-au desprins. Această încercare este alegoric reprezentată, în scenariul tuturor miturilor de acest gen, prin căsătoria (hierogamia) protagoniștilor : Tezeu-Ariadna (81), Iason-Medeea, Perseu-Andromeda, Heracles-Hesiona, Sf. Gheorghe-fecioara
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
exemplu, fecioara întruchipa aspectul feminin și pasiv al mercurului, în timp ce licornul simboliza forța sălbatică, neîmblânzită, masculină a spiritus mercurialis (vezi și aspectul falic al cornului). Întâlnirea lor este coniunctio oppositorum, iar dragostea lor are ca rod aurul alchimic, de natură androgină (71, p. 438). În speculațiile ecleziastice, imaginea unicornului îndră- gostit de fecioară a fost asociată imaginii neotestamentare a concepției imaculate, uni cornul fiind considerat ca o întruchipare a Duhului sfânt (68, p. 198). Am comentat și cu alte prilejuri relația
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Afimia Anania Artemie Ariton Dochia Despa Efrem Eufrosina Firona Gafta Gherman Gerasim Gapia, Agapia Istratie Iftimie Iroftie Istafie Isai Ilontie Iov din Euphemia (bineprevestitoare) se traduce cu. Amalia; nume biblic de bărbat, se traduce prin Anna. Prorocul Anania, ungurindu-se, devine androgin. (de la artemia sănătate, întremare) se traduce prin Aurel. (Chariton, Gratiosus) se cheamă Ambruș (Ambrosius). (gr. Eudokia, buna favoare) ungurește = Dorrotya. Pe Eudochia, nevasta împăratului Teodosiu, autoarea poemei Homerokentra, o chema Dorottya? (Despina, Despoina - stăpână, împărăteasă, fiica lui Neptun și a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de un ajutor mental ca să devin femeie. Ar fi însemnat că nu îmi vedea decât corpul (fizic, n.n.)) și nu eul meu real (corpul cauzal, sufletul, n.n.) care era de fetiță (adică la începutul evoluției ca individualitate, n.n.)”. Carrierul perfect, androginul , tipic planului sufletesc, este divizat odată cu existența în planul fizic în două: femelă−mascul. Biblia surprinde acest aspect prin Adam, inițial asexuat precum prototipul său divin (“după chipul și asemănarea” (Facerea, 1.26)) − și totodată trăitor în Eden (paradis, planul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
populația bambava, care mai adaugă ceva, ce amintește de alt arhetip, foarte rafinat exprimat de filosofia chineză (Dao nu este divizat perfect în principiile Yin și Yang, fiecare păstrând o “picătură” din celălalt (fig. II.14)): caracterul feminin remanent din androgin este, pentru bărbat, prepuțul; circumcizia practicată în cursul inițierii lasă doar caracterul masculin, determinând pe individ a căuta partenera . Pentru chinezi există un duh primordial divizat în Yin (feminin) și Yang (masculin) . Pentru hinduși, mitul androginului ia aspectul surprins de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
caracterul feminin remanent din androgin este, pentru bărbat, prepuțul; circumcizia practicată în cursul inițierii lasă doar caracterul masculin, determinând pe individ a căuta partenera . Pentru chinezi există un duh primordial divizat în Yin (feminin) și Yang (masculin) . Pentru hinduși, mitul androginului ia aspectul surprins de Legile lui Manu (I.32): “Împărțindu și trupul în două, suveranul Stăpân (Brahma, n.n. ) se făcu jumătate bărbat și jumătate femeie și, unindu-se cu partea feminină, dădu naștere lui Viragi ”. Exploatarea acestui mit în sensul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]