954 matches
-
curgerea vremii, judecați cu privire la mentalități, opere și personalități ale culturii. Este o optică, până la un punct, inedită și rezultatele sunt pe măsură. Adăugiri sintetice va conține și Antichitatea clasică. 100 de figuri celebre (1976) - tablete instructive și picante, datorită inserțiilor anecdotice, ca și, în parte, raportările analitice, reactualizante, din Noi și clasicii (1975). Activitatea clasicistului, a istoricului literar s-a împletit cu preocupările didactice, ducând la elaborarea mai multor manuale de limbă, gramatică și literatura, latină îndeosebi, destinate elevilor și studenților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
pus întrebări incomode practicienilor tradiționali. În timp, evaluarea sistematică a dobândit câștig de cauză, iar pionerii acesteia au dezvoltat o ierarhie a rigorii doveditoare punând în legătură design-ul unui studiu cu încrederea care poate fi acordată constatărilor, de la observația anecdotică fără valoare la regalitatea dovezilor [12]. Reproducem definițiile principalilor termeni utilizați în domeniu [10] : Rezultate orientate pe pacient rezultate care interesează pacienții și care îi ajută să trăiască mai îndelungat sau calitativ mai bine cu ameliorarea simptomelor, reducerea morbidității și
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92065_a_92560]
-
război pe care aceștia l-au dus împotriva unei țări musulmane, faptul că bin Laden inspiră atâta încredere reprezintă un mesaj clar pentru americani referitor la puterea blândă pe care o deține inamicul lor numărul 1. Dovezi similare cu caracter anecdotic abundau în toamna anului 2001, după evenimentele de pe 11 septembrie, când din Africa veneau știri despre faptul că "Osama" devenise numele preferat pentru nou-născuți, iar în Pakistan se vindeau foarte bine tricourile cu chipul lui bin Laden. Într-un fel
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Călinescu, Ist. lit. (1941), 644-645, Ist. lit. (1982), 726; Micu, Început, 560-562; Ciopraga, Lit. rom., 575-577; Cioculescu, Amintiri, 326-328; Al. Raicu, Luminile oglinzilor, București, 1974, 225-238; Ilie Dan, Contribuții, București, 1978, 156-172; Leon, Umbre, IV, 30-37; Florentin Popescu, O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995, 148-149, passim. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
omului, a poetului și a poeziei sunt temele din Elementul „lume” (1978). Volumul Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea) (1980) constituie oarecum o răspântie în creația lui C., în sensul apropierii de lirica optzecistă prin adoptarea unui limbaj prozaic, anecdotic, colocvial, ironic și autoironic. Timpul, moartea, dualitatea funciară a lumii rămân teme predilecte, dar, aspirând să pătrundă câte un înțeles, poetul percepe totul ca pe un spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator, martor însingurat, surprinde iluzia, „farsa” pretutindeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul 248 se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii sunt simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos, Hera, Afrodita sau Dionysos: „pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,/ cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
descrieri savuroase, ritm alert. Având o anume defășurare după o schemă narativă, poemul înfățișează o întâmplare, aparent o poveste pentru copii. Într-un cadru obișnuit, eul liric are o viziune fabuloasă asupra naturii și se grăbește să facă o confesiune anecdotică. Reținem de la primele versuri, notele de duioșie, spațiul și timpul precizate vag. În prima parte a poemului este "relatată" întâmplarea și împrejurarea în care s-a produs: "Tot așa odată, iar/ La un sfânt prin Făurar, / Ori la Sfinții Mucenici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fața uscată și adânc brăzdată", interiorizat, care povestea frumos celor adunați "pe butuci și pe proțapurile carălor". Calul cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale transferă personajele în mit, în această istorisire cu caracter anecdotic. În narațiune sunt și note lirice, la confluența dintre sentimentul statorniciei lucrurilor (hanul) și sentimentul curgerii timpului. Comisul Ioniță este personajul omniprezent, un fel de maestru de ceremonii, care ordonează ritualul de la Hanu Ancuței. El deschide și închide povestea, face
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pare că s-a rătăcit -, s-a detașat vizual de masele de oameni, de infern. Singurul ei "loc" în narațiune este legătura cu Schindler. Simplul fapt de a privi devine un fel de salvare deși, din cauză că firul narativ evită individualismul anecdotic, această fetiță nu va supraviețui și nu va intra niciodată în fabrica lui Schindler. * * * "Eu" și "el" sînt de fapt "eu" În mod tradițional, în funcție de "vocea" naratorului, narațiunile au fost denumite romane "la persoana întîi" sau romane "la persoana a
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
elementar, proaspăt și pur, simili-paradisiac, În care fiecare prezență naturală devine un reflector sui generis al ființei elogiate, proiectată Într-o inepuizabilă rețea de analogii. Poetul se situează, totuși, foarte departe de ordinea și echilibrul tradițional-romantic, orice coagulare de tip anecdotic fiind evitată. Nu se poate vorbi, de asemenea, nici de precisa conturare a unui „cadru” natural al confesiunii: planurile interferează, sistemul de referință se schimbă rapid de la un vers la altul, fiecare imagine devine un fel de nucleu generativ al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitînd fie În jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să Întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate În stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la Întoarcerea spre un afară mereu promițător ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a discursului, se va găsi astfel de cele mai multe ori mediată de simili-reportajul realizat de „aparatul Înregistrator” care e ochiul poetului. Intră În joc aici, fără Îndoială, și refuzul programatic al „logicii” și „gramaticii”, al limbajului conceptual-reflexiv, a cărui necesară coerență „anecdotică” periclita, ca Închidere, apetitul dinamic al unei viziuni de tip simultaneist, prin excelență deschisă, aptă de cuprinderi din ce În ce mai vaste, practic inepuizabile, ale spectacolului vieții moderne. Sfărîmarea, atomizarea discursului se impunea, așadar, iar miza pe imagism devenea o soluție adecvată acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
versurile de dinainte de Colomba exigența programatică a „expresiei plastice, stricte și rapide” apare astfel ilustrată În modul cel mai direct În construcția poemului prin juxtapunere (de unde impresia de independență a fiecărei unități textuale și de atomizare a discursului, Împiedicînd dezvoltarea anecdotică a unei „idei” și facilitînd, În schimb, percepția „simultaneistă” a unei lumi-almanah caleidoscopic etc.) și eliptism, reducîndu-se la strictul necesar elementele relaționale din interiorul versului și accentuîndu-se astfel sugestia de ritm accelerat, iar pe de altă parte vizîndu-se efectul de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
principiul ce prezida la construcția imaginilor, prin care se puneau, de fapt În chestiune chiar fundamentele limbajului liric tradițional. Or, programul poetului viza, - am subliniat acest lucru În mai multe rînduri - tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, pînă la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la aceste aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
absent, anticipat ori reamintit, dar nu adus direct în prezent. Nici faimosul falanster de la Scăieni, în mai multe rânduri evocat aluziv, nu e înfățișat vreodată. Cititorul e confruntat cu situația paradoxală a unui epic cvasivid într-o carte densă în anecdotică și culoare: parcă nu se întâmplă nimic, deși se întâmplă o sumedenie de lucruri. „Vestitorul” este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
consacrate celebrului poem Luceafărul (Legenda Luceafăruluiă, care alături de nu mai puțin vestitele „legende” Miorița și Mănăstirea Curtea de Argeș ne recomandă ca popor în fața eternității. Luceafărul este creația fundamentală a unui mare poet cunoscut ce îmbogățește covârșitor spiritualitatea românească. Având un cadru anecdotic și izvoare comune, poemul este în chip esențial al lui Eminescu prin „complexitatea, semnificația și armonia care au dat existență și circulație acestei legende.” 2 Studiul Vocabular eminescian este prețios prin depășirea formalismului mărunt și nefertil. Inventarele de cuvinte caracteristice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ales de considerații cărturărești biobibliografice și mai puțin de o examinare estetică atentă a operei. Or, constată Vladimir Streinu, o „biografie, cât de pitorească fie ea, prezentată numai ca atare, fără a fi coordonata unei anumite opere, interesează cel mult anecdotic. Stăruința devine viciu. De altfel legenda tuturor oamenilor pitorești este fărâmicioasă, dacă arta nu vine s-o fixeze.”2 În opinia lui Vladimir Streinu rămân relevabile din perspectivă critică doar opiniile lui Iorga și Ibrăileanu, studiul temeinic, serios și prob
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
contemporaneitate, dar atât cât a rămas probează un gust sigur și o elevație intelectuală necontrafăcută. Reconsiderând valoarea romanelor de al doilea plan în ansamblul creației rebreniene, Vladimir Streinu observă judicios: „Atât se deosebesc între ele, ca mediu social, ca interes anecdotic, ca tehnică și construcție, romanele lui Liviu Rebreanu, încât s-ar zice că întreaga sa carieră de scriitor este o mare și continuă prinsoare de a nu se repeta. Această sforțare la noutatea temelor, a procedeelor și a lumii ce-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
dedicat primilor noștri poeți moderni: Nevroticii (Traian Demetrescu, Iuliu C. Săvescu, Mircea C. Dimitriade, Al. Petroff, Constant Cantilli, Al. Obedenaru, Gabriel Donna, Ștefan Peticăă. Fiecăruia dintre cei amintiți i se dedică un scurt paragraf biografic (fără pregnanța și fără voluptatea anecdotică proprii lui G. Călinescuă, exact însă și semnificativ, urmat de succinte definiri ale operei și personalității creatoare. Traian Demetrescu, bunăoară, mort la doar 30 de ani, și-a așezat „identitatea de poet între un prim Macedonski din trecut și G.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: „Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir Streinu a fost și a rămas unul dintre poeții și criticii noștri literari de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament, dar de un rafinament perfect „sănătos”, fără „perversități”, Romulus Vulpescu identifică arta cu meșteșugul. Cel mai elegant și mai reprezentativ volum al său de poezii originale se intitulează, semnificativ și oarecum programatic, Arte & meserie. DUMITRU MICU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
pe abilități înnăscute. O privire mai atentă asupra vieții și pregătirii marilor performeri ne obligă să recunoaștem faptul că performanțele lor sunt o combinație între abilitățile fizice și dorința intensă de a fi cât mai buni. Literatura sportivă și istoriile anecdotice abundă în nume de sportivi care au excelat datorită unei puternice dorințe interioare de a reuși pe plan sportiv, în măsură să suplinească atribute fizice, cum ar fi înălțimea, viteza, forța sau îndemânarea. Pentru a se antrena, un maratonist valoros
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]