2,924 matches
-
din jurul său pare atinsă de procesul de fluidizare din pânzele lui Salvador Dali. Totul dă senzația de scurgere, de inconsistență materială, de pierdere definitivă a tuturor reperelor solide. Viziunea surparealistă se confundă cu realitatea însăși, sentimentul de înstrăinare este total, angoasa pune stăpânire pe mintea personajului. În propriul imaginar, stomatologul se autoproiectează în mijlocul unui coșmar: " În costum alb și cu ochelarii fumurii, Noimann înaintează pe stradă. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereții se ondulează. Acoperișurile lunecă într-
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
după mituri, după scripturi, după mișcarea stelelor, pînă să aflăm, în fine, că timpul e perfect anonim. Nici unul din cuțitele care-l feliază sistematic nu-i dă, cîtuși de puțin, o identitate, nu-l fixează, nu ne explică, spre desfacerea angoaselor, cine e domnul grăbit. Și, pentru că lucrurile nu pot să rămînă așa, ne consolăm cu dovezi - simple plastografii - ale ocupațiilor noastre, din care reiese trecerea lui. Unele mai puțin sistematice, altele, adevărate cronologii. Asemenea borne sînt analele. Un anume orgoliu
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
după mituri, după scripturi, după mișcarea stelelor, pînă să aflăm, în fine, că timpul e perfect anonim. Nici unul din cuțitele care-l feliază sistematic nu-i dă, cîtuși de puțin, o identitate, nu-l fixează, nu ne explică, spre desfacerea angoaselor, cine e domnul grăbit. Și, pentru că lucrurile nu pot să rămînă așa, ne consolăm cu dovezi - simple plastografii - ale ocupațiilor noastre, din care reiese trecerea lui. Unele mai puțin sistematice, altele, adevărate cronologii. Asemenea borne sînt analele. Un anume orgoliu
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe Ťtuť sau pe Ťtineť din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placidă. Mutul". Efectele unui asemenea fenomen de disoluție a subiectului sunt multiple. Ele se înscriu într-un unghi favorabil gestionării angoasei de fond, tratate cu pudoare, a melancoliei contrase în tensiunile rigorii. Mai întîi, desigur, putem vorbi de variațiile raportului dintre subiect și celălalt, estompate de natura fluidă a primului, care se revarsă, se combină cu elementele alterității. Dacă monitorizarea reciprocă
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
construit și redat poemul ”O viață de erou” de Richard Strauss a reconfirmat adâncimea concepției dirijorale a lui Mariss Jansons. Dirijorul de origine letonă a exprimat, cu o veridicitate aproape palpabilă, varietatea trăirilor general-umane, cu treceri bruște, adesea dramatice, de la angoasă la extaz și invers, iluminând și tensionând discursul muzical într-un crescendo magistral. Ultima tentație a zilei de 21 Septembrie a fost cea de la miezul nopții datorată Orchestrei Saint Martin in the Fields, dirijorului Sir Neville Marriner și muzicii lui
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Fields, dirijorului Sir Neville Marriner și muzicii lui Felix Mendelssohn. Deși nu lipsită de accente dramatice, această muzică exuberantă și viguroasă, melancolică și vitală, de o puritate aproape juvenilă în simplitatea ei melodică a venit să ne elibereze psihicul de angoasele, neliniștile, dubiile revărsate asupra noastră de viața zbuciumată a eroului din poemul straussian! Penultima zi a Festivalului, 27 Septembrie, a reunit trei concerte: cel al ansamblului Violoncelissimo, inițiat și condus de Marin Cazacu, solistă soprana Simina Ivan (ora 17,00
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
câmp literar autohton încă incipient. E, poate, și motivul pentru care Paul Cornea evită, voluntar, câteva paradigme științifice care s-ar adapta, la rigoare, unor astfel de scenarii psihologiste. Adică bibliografiile saturate ale pozitivismului, coerența structuralismului, originalitatea metacriticii. Cu siguranță, "angoasele contaminării" nu sunt adecvate nici secolului, nici autorilor, nici istoricului literar care le circumscrie. Devine, deodată, extrem de interesant de nuanțat cum se produce, într-o secțiune minimală, această inflexiune. Și mai ales, ce rezultate de ordin teoretic are ea asupra
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
Frumusețea începutului Anul acesta, interpreții „Pieții festivalului”, au fost o revelație. Mândrii, talentați, bucuroși, fără angoase și afaniseli, neatinși de curente obscure, recunoscători că și-au găsit și meritat locul pe afișul imens ce poartă numele marelui George Enescu, ei au cucerit auditoriul. Elevi ai școlilor și liceelor de muzică, studenți ai Universității de muzică din
Frumuse?ea ?nceputului by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84002_a_85327]
-
imediată, dar și o premoniție a actualității, la începutul altui mileniu? Vorbind despre această mare frescă sonoră europeană, legăm prin semnificație, trei lucrări; aceasta este prima, urmată Simfonia liturgică și, mai recent, de Mormântul lui Orfeu. Sunt trei imagini ale angoasei în fața distrugerii, un simbolic țipăt de groază pentru pierderea Dresdei, “Veneția nordului” sub bombardament, a catedralei “Sfânta Vineri” sub loviturile demolatorilor, a sepulcrului legendarului Orfeu sub agresiunea ploilor ce îl șterg de pe fața pământului. Theodor Grigoriu le include într-o
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
mariajul nereușit, evenimentele încep să configureze ideea acelui implacabil care spulberă aspirația spre fericire. Milen Nachev a realizat culori orchestrale de mare o diversitate, corespunzătoare stărilor sufletești extrem de fluctuante, narate în acest fa minor plin de semnificații: tristeți fără ieșire, angoase, aluzii la atitudini decăzute, sentimente nedefinite puse în contrast cu teme evocatoare ceva mai luminoase, amintiri, stări de melancolie sau calm, generate de bucuriile simple ale vieții mediului țărănesc. Epica discursului muzical a fost reliefată prin impunerea unui tempo just, consistență sonoră
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
unui opus muzical. Puțini compozitori conștientizează faptul că etajul estetic (în fond, un parter, în care locuiesc două personaje multiplu reductibile, precum frumosul și urâtul), ca și cel psihologic (declanșator de stări complementare ori contrastante, cum ar fi, de pildă, angoasa și calmul sau blândețea și ferocitatea) nu reprezintă decât coaja și, posibil, albușul oului care este semantica integrală a artei sunetelor. Că fără sondarea straturilor moral și spiritual palierele estetic și psihologic nu constituie altceva decât ceea ce rămâne deasupra apelor
Virtuozitate ?i specula?ie by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84257_a_85582]
-
Gheorghe Grigurcu Vasile Proca este, la ora actuală, unul dintre poeții mizerabilismului indigen, pe o nervură ce, trecînd prin Stelaru și Caraion, purcede din Bacovia. Inspirîndu-se dintr-o stare de criză cu caracter cronic, grafiază dezolarea, angoasa, dezgustul în fața unei lumi desfigurate, denaturate, căreia îi dă o ripostă sarcastică, de o suculență plebeiană, întrucît nu evită termenii aflați la limita și uneori peste limita socotită a decenței. Dacă Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un vizionarism
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
impuritățile demagogice care s-au aglomerat asupra conceptului făcîndu-l insuportabil. "}ară tristă, plină de umor" e tratată în liniile unei caricaturi extrem de corosive ce "argumentează" respingerea agasantelor clișee: "Raiul acesta cu miros de cîine e țara asta: / la mulți ani angoasa mea! Locuiesc / în numele tău, față de melc obosit: / cu ziarul ud îmi vine să-mi bat copiii și nevasta // ...în țara asta unde oamenii sunt jefuiți de personalitate, / la mulți ani angoasei mele! - mi-a transmis / harul ei printr-un praf
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
miros de cîine e țara asta: / la mulți ani angoasa mea! Locuiesc / în numele tău, față de melc obosit: / cu ziarul ud îmi vine să-mi bat copiii și nevasta // ...în țara asta unde oamenii sunt jefuiți de personalitate, / la mulți ani angoasei mele! - mi-a transmis / harul ei printr-un praf de înger: te sărut / dintr-o nebună, tristă, mutilată realitate" (Drumul spre rai). Dar "Românica" nu e cu toate acestea osîndită pînă la capăt, ci chemată la condiția sa de naturalețe
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
e moartea livrescă, hă-hă-hă! he-he! hi-hi! Caută în altă parte, pe dealuri și pe cîmpii, pe goluri alpine și în pustiu, mai ales în pustiuť". Moartea nu se învață, așadar, moartea se trăiește sub semnul unei sensibilități panicate, al unei angoase, pentru a folosi un termen modern, depășind formulele speculative care, paradoxal ne înstrăinează de ori-zontul sfîrșitului, ne leagă mai curînd de precaritatea unui prezent ce-o obturează. Nu mărturisea Tolstoi, cutremurat, ieșind de la un spectacol cu o piesă avînd tema
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
cum notează Gide, cînd n-ai banii pe care îi cere achiziționarea materială a lucrului visat"? Drept care întîlnim asemenea consemnări: "Cît de bine se simțea Cioran ca parazit! Cît de mult vin trebuie să beau eu pentru a-mi atenua angoasa că sunt parazit!". Sau: "își bea votca la micul dejun și vinul roșu-violet ca cerneala la masa de prînz". Sau, parabolic: ŤCe-i poți oferi Morții ca ea să-și depună armele?ť, întreabă, deloc retoric, prietenul tău Teofil, cu paharul
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
colaborarea mai multor instituții, astfel încât victima să poată depăși trauma, iar agresorul să plătească“, au explicat consultanții de la Telefonul Copilului, potrivit Jurnalul național. În teorie sună bine. În practică, însă, tăierile de salarii au tăiat și personalul. Sărăcia, criza și angoasele au dus la creșterea numărului copiilor traumatizați în ultimii ani. Numai în 2011 Direcția de Protecție a Copilului a înregistrat 11. 000 de cazuri de copii abuzați, neglijați și exploatați. Dintre acestea, aproape 8.000 au fost neglijări, 1.200
Părinții monstru și teroarea de acasă. "Sărută-mă cum mă sărută tata" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80254_a_81579]
-
cu pasăre albastră pe umăr: În ritmul meu dansează înstelarea/ și'n spații noi mi-alunecă cuțitul,/ Când tot mai sus mă cheamă depărtarea/ și ma adânc se face Infinitul..." (Prăbușire). E o limită la care această temerară, luptînd cu angoasa și cu versul, se sperie. Însă teama ei, deja trecută printre nobilele sentimente bleu-lavande, nu mai stîrnește decît poezie...
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
în acest sens, Jean-Yves & Marc Tadié, Le sens de la mémoire, cap. V - VIII). Într-o lume în care se moare la spital, e normal ca doliul să aibă chipul unui brancardier anonim. Furia, vina, regretul, accesele de indignare, depresiile, nostalgia, angoasa, revolta sunt stări care acompaniază de regulă moartea și intrarea în doliu. Modificările suferite de individ sunt vizibile atât în plan somatic (insomnii, transpirații, dispariția poftei de mâncare, oboseală accentuată, epuizare fizică; uneori, în cazuri severe, se ajunge chiar la
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
Parkes ș1986ț). În cazul doliului traumatic, suferința e legată de două trăsături specifice individului în suferință: "pierderea antrenează o avalanșă de reacții ale subiectului și îl pun în situația de suferință fizică și mentală; separarea provocată de pierdere produce o angoasă foarte puternică" (Bacqué, Hanus, 2000: 55) Dar, cum spuneam, acestea sunt cazuri relativ rare, ce depășesc riturile, devenind obiecte de studiu pentru psihiatri și neurologi. Subiectul nostru îl constituie doliul privit ca o formă de "remoralizare", de identificare în tristețe
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
și acesta nu este decât una din numeroasele scene în care regizorul se suprapune pe frecvența de emisie a filmelor lui Lynch, cu imagini viscerale, monstruoase, sau cu detalii dilatate până la abnorm și terifiant ilustrând unul și același lucru, o angoasă profundă cu ceva din insolitarea oribilă a monștrilor. Lynch știe să creeze aceste efecte spectrale, psihedelice, care vibrează asemeni unui fluture de noapte izbindu-se bezmetic de geam, aceste momente halucinante în care fosforesecența putridă a viciului se întâlnește cu
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
care strică tot filmul. Rătăcit printre ferigi, căutând-o pe ea, El se apropie de o tufă a cărei mișcare îi atrage atenția. Acolo se află cadavrul unei vulpi a cărei vizuină apare obsesiv în film, simbol intrauterin, expresie a angoasei care domină filmul lui von Trier. Numai că vulpea nu este moartă de-a binelea, ci se ridică brusc pentru a pronunța amenințător sentința naturii: "Haosul domnește!" Ei bine, cu această scenă neinspirată ca să nu spunem prostească, ieftină, de horror
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
lumea interiorară pe care o simte amenințată de prăbușire și distrugere." (Klein, 2004: 96-97). Aceste notații vorbesc despre febrilitatea îndoliatului, despre profundele mecanisme psihologice declanșate atunci când, sub agresiunea morții, se produce un adânc dezechilibru. Când psihanalista afirmă: "În doliul normal, angoasele psihotice precoce sunt reactivate", nu-ți poți reprima întrebarea: foarte bine, dar care e sursa originară a acestor "angoase psihotice precoce"? Iar dacă-i putem dovedi existența, de ce ființa umană nu apelează la ea? De ce e necesară intermedierea copilăriei? Doar
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
îndoliatului, despre profundele mecanisme psihologice declanșate atunci când, sub agresiunea morții, se produce un adânc dezechilibru. Când psihanalista afirmă: "În doliul normal, angoasele psihotice precoce sunt reactivate", nu-ți poți reprima întrebarea: foarte bine, dar care e sursa originară a acestor "angoase psihotice precoce"? Iar dacă-i putem dovedi existența, de ce ființa umană nu apelează la ea? De ce e necesară intermedierea copilăriei? Doar pentru că Melania Klein a lucrat în clinici care tratau nevrozele infantile?! Astfel de întrebări ne arată cât de lipsite
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
repeta,/ când cineva se oprește se produc asasinate./ agresiuni și ele câștiga/ o voce în plus/ și încă repeta." (pag. 50) Că totuși Pântea nu abandonează dicțiunea de dragul unui ipotetic proiect existențial masochist, e limpede din structura lingvistică a fiecărei angoase. Nimicul e de obicei rostit, nu înghițit pur și simplu că un hap amar, dar lucrativ: "Fiecare trăire este o burtă/ pentru o mulțime de nu,/ iată o serie:/ șoptit cu greață,/ urlat, crescut că un mugur între trăiri/ (primele
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]