182,718 matches
-
în imaginație a obiectului pasiunii, are loc cu deosebită bogăție mai ales la vînători." Amănunțind lucrurile, Sadoveanu va face, cu zîmbet, elogiul fanteziei inepuizabile a breslei: "Oricare dintre noi poate afirma și dovedi ușor că a întîlnit, în cariera lui, animale sălbatice din regnuri la rigoare cunoscute, însă de dimensiuni cu totul fantastice, așa cum niciun cercetător savant n-a cunoscut. Aceste capre minunate, acești mistreți și lupi, acești iepuri și vulpoi, aceste paseri rare aveau iuțeli de fugă și zbor extraordinare
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
ori apocrife, îmi voi declara neșovăielnic preferința pentru un nobil adevărat: baronul Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen (1720-1797), cel care într-o zi a întîlnit în codru un cerb măreț, purtînd între coarne un cireș încărcat cu fructe; era același animal în care, cu vreun an sau doi înainte, neavînd asupră-i gloanțe, trăsese el însuși cu sîmburi de cireșe. Altă dată, la o vînătoare în Ceylon, baronul s-a trezit prins între un leu și un crocodil, scăparea lui venind
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
pe trotuar și domnul S., care tocmai s-a hotărât să traverseze piața, ca să caute o carte poștală pentru soția lui, va arunca o privire înspre tovarășii mătăhăloși care stau aplecați laolaltă, de parcă acolo tocmai ar fi fost sacrificat un animal, atrăgând curioșii. Dar și în față, la „La Papagal“, se înghesuie lumea, iese afară în stradă, acolo unde trăsurile circulă cu capotele deschise. Pe o firmă se poate citi cu litere roșii reclama unui magazin de confecționat fuste. Pe urmă
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
pregăti vînătoarea printr-un ceremonial artistic. Sau, cel puțin, perceput acum în felul acesta. Fapt e că el își desena, cu o mare expresivitate și cu o profundă intuiție a formei, a caracterului și a mișcării, acolo, în peștera lui, animalele pe care trebuia să le vîneze. Și înainte de a răscoli desișurile pădurii, zăvoaiele sau stepele, pentru a găsi animalele în carne și oase, el săgeta imaginea desenată. În viziunea sa de om solidar cu întreaga fire și de copil inocent
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
desena, cu o mare expresivitate și cu o profundă intuiție a formei, a caracterului și a mișcării, acolo, în peștera lui, animalele pe care trebuia să le vîneze. Și înainte de a răscoli desișurile pădurii, zăvoaiele sau stepele, pentru a găsi animalele în carne și oase, el săgeta imaginea desenată. În viziunea sa de om solidar cu întreaga fire și de copil inocent al unei lumi omogene, imaginea era obiectul însuși, realitatea lui adîncă și incoruptibilă. A o săgeta însemna, așadar, un
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
de copil inocent al unei lumi omogene, imaginea era obiectul însuși, realitatea lui adîncă și incoruptibilă. A o săgeta însemna, așadar, un act magic al vînătorii, o execuție simbolică, dar și o provocare a realității nemijlocite. Pentru că uciderea propriu-zisă a animalului, acolo, în bîrlogul său, nu mai reprezenta decît o pură formalitate din moment ce el fusese vînat în realitatea înaltă a esenței sale. Putem privi în multe feluri acest sistem de reprezentări și de reacții al strămoșului nostru imemorial. Sîntem cuceriți de
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
forme de permanentizare a unei esențe, personajul însuși cu întreaga sa demonie. Numai că uciderea simbolică a statuii, a metaforelor și a reprezentărilor, nu mai atrage automat după sine și dispariția realului brut. Poate și din pricină că sistemul comunist este un animal mult mai complicat și care a avut precauția de a nu miza pe o singură imagine. 2. Cu excepția orașelor din zona de nord-vest a țării, care au dezvoltat o viață specific urbană cu mult înaintea secolului XIX, orașele din sud
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
de altfel și în textele citate mai sus din Antologia lui O. Bîrlea, în care sînt expediate replicile unor personaje din basm), marcînd neimplicarea în poziția și în argumentele citate ironic și profund neconvingător: „cei care sunt împotriva experimentelor pe animale, din tot felul de considerente, nu știu ce, încât ajung să fie o piedică-n calea științei” (CORV 74). Ca în cazul oricăror clișee, există tendințe individuale: nu toți le folosim în egală măsură, nu toți avem aceleași automatisme. Oricum, cred că
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
gen “Creșterea vitelor e o meserie foarte antrenantă” -p. 21- sau “Vita-i ființă gingașă” -p. 22), veterinarul Naslău Pavel critică, fără să-și dea seama, zootehnia comunistă (planificată greșit, mecanizată ineficient și lipsită de cea mai elementară grijă față de animale), făcînd, în schimb, apologia celei...capitaliste de peste Ocean: “La noi în comună, au venit niște filme care arată viața oamenilor în America. Arată cum se împușcă dînșii, din diferite pricini și certuri și neînțelegeri; ăsta e un aspect, dar celălalt
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
este grija pe care o au dînșii față de cal. Și eu m-am gîndit că dacă în America, țară cu așa o mecanizare mare, oamenii n-au renunțat la cal, ar trebui ca și noi să cultivăm mai mult acest animal de povară.” (p. 21) Cînd se vede pus în situația de a interpreta westernul alb-negru ce rulează sîmbătă de sîmbătă la Căminul Cultural, creierul microscopic al localnicului se prăbușește sub cantitatea formidabilă de informații primite și, în plin proces de
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Regizorul abandonează acest filon ca să se orienteze spre ideea involuției umane, a degradării stranii a gîndirii, a limbajului, a comportamentului. Imaginea dezvoltată de aici, în montarea sa, apropiindu-se de aceea dominată de instincte primare, oameni care se metamorfozează în animale, într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă a lui Tompa Gabor nu ar fi căpătat greutate, carnalitate, izbîndă fără performanța milimetrică a fiecărui actor din distribuție. Un singur lucru mă
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
al peșterilor și nu regăseam uitătura cinică și triumfătoare, arogantă și superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată, cu părul tuns impecabil, cu boneta într-o parte, cu trabucul între degete, cu puterea virilă la vedere. Un animal care a hăituit o lume, elegant și oacheș, stă acum dezarmat și umil pe un scaun. Măștile i-au căzut și văd chipul fiarei. Un amestec straniu de aparență și esență, de trecut și prezent, metamorfoze ce par că s-
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
lui John Woo (perioada Hong-Kong), cu mult sânge și nevroză turnate în capul spectatorilor-actori. Și tot ca în acele filme, victoria nu e decât numele de circumstanță al unui abator după o zi în care-au fost sacrificate mii de animale. Dacă amuțirea televiziunilor a fost o operație mai ales între ”gulerele albe” — prinși cu fofârlica financiară, patronii canalelor tv au bătut palma cu puterea pentru a-și salva gâtul —, dacă pentru anihilarea presei scrise s-a lovit în puterea de
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit într-o altă carte, nu de versuri, că e doar pe jumătate domesticit de om - moare, poetul nu suportă ideea, dar îi sapă totuși „o groapă/ de o jumătate de metru/ în fundul grădinii/ în
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
urmând să se facă pe un suport special care să permită deplasarea acesteia pe ruta Mureș-Dunăre-Rin-Marea Nordului, cu vizibilitate dinspre Strasbourg și Bruxelles. 1(bis). Revin și rectific: de fapt, din reportajul tv privind sacrificarea porcinei, nu se auzea guițatul animalului, ci acesta murmura un cântec de petrecere preluat de la o emisiune de manele televizată în direct. Solistă Mătrăguna Minunii. Aceasta, după ce patrupeda (era, de fapt, o scroafă...), sorbise, conform Ordonanței guvernamentale, un sfert de litru de trăscău și - acum se
Știri din vremea Ignatului... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13290_a_14615]
-
mahmur după beție, și cobora cu Swimmer într-o grotă dintre stînci de unde pescuiau un ceas sau două înainte de a se întoarce la joc. Swimmer vorbea neîntrerupt, cu un glas molcom care se topea în clipocitul apei. Istorisea povești despre animale și despre felul cum ajunseseră să arate așa cum arătau acum. Oposumul cu coadă golașă, veverița cu coadă stufoasă. Berbecul cu coarne. Pantera cu dinți și gheare. Uktena cu inele de șarpe și colți. Îi povestea despre felul cum s-a
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
și angoasele ei, dar și cu revelațiile de fiecare clipă, ce alimentează ample versuri care pot trimite la Whitman și discipolii săi mai apropiați în timp. Brățara nopților (1929) îi prelungea, oarecum, itinerariile, uzând de tehnici similare, iar Plante și animale, tipărit în același an, nu va devia mult de la “regula” personală, căci, în poeme mai scurte de data aceasta, va uza larg de același imagism luxuriant, de culoare, acum, “franciscană”. Și nici când, după publicarea din nou amplelor desfășurări din
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
în Statele Unite, în lumea amăgitoare și dură a top-modelelor, incestul este și el prezent ca amenințare, doar pielea de măgar e înlocuită printr-o cicatrice îngrozitoare pe față, care stigmatizează însă la fel de rău pe top-modelul ceh, ca și pielea de animal pe prințesă, în varianta de acum trei secole. Incestul și moda par a o preocupa și pe sumbra dar totodată iubitoarea de farse Christine Angot - ce se joacă nepedepsit cu publicul, propunîndu-i un vertij de autobiografie și autoficțiune - în textul
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cum ar fi Adio, arme sau Marele Gatsby. Alteori nu spun (de fapt nu știu) cine e autorul acestor romane, fie el namila de Tolstoi. * În aceeași ordine de idei, Cronicarul n-are idee cine traduce filmele de pe Discovery sau Animal Planet. Dar a remarcat că traducerile sînt adesea aproximative ori chiar greșite, calchiind primitiv expresii englezești (care au echivalente consacrate în românește), ceea ce le face să pară fără sens. Culmea ridicolului l-a atins traducerea numelui unei faimoase nave germane
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
că opiniile politice ale dlui Iliescu, oricît de scandalos exprimate nu ajung la tribunal, pentru că în România nu i se cade lui Gușă ce i se cade lui Iliescu. l Vă mai amintiți însă de faimoasa replică a președintelui, „Măi, animalule”? Animalul de atunci era ziaristul Radu Mazăre, devenit ulterior primar de Constanța și de curînd șef al filialei PSD pe județ. Așa că cine știe ce va ajunge și dl Gușă... l Evenimentul zilei a descoperit că a zecea parte dintre cei mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
opiniile politice ale dlui Iliescu, oricît de scandalos exprimate nu ajung la tribunal, pentru că în România nu i se cade lui Gușă ce i se cade lui Iliescu. l Vă mai amintiți însă de faimoasa replică a președintelui, „Măi, animalule”? Animalul de atunci era ziaristul Radu Mazăre, devenit ulterior primar de Constanța și de curînd șef al filialei PSD pe județ. Așa că cine știe ce va ajunge și dl Gușă... l Evenimentul zilei a descoperit că a zecea parte dintre cei mai bogați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
să bagi un filolog în statisticile electorale întrebându-l de numărul localităților din circumscripția pe care o reprezintă în Parlament? Drept că reacția domnului senator m-a făcut să cred un moment că am comutat din greșeală pe canalul tv Animal Planet, dar avea dreptate... Poșa redacției. Robert Turcescu, București, felicitări. Mai încercați și cu alții, dar prin fax, telefon sau prin corespondență tradițională și cu adresa dvs. la „Post-Restant”. Pentru orice eventualitate...
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
pește mi s-a părut întotdeauna un spectacol al violenței absolute, o cruzime născută din impulsuri de torționar. Probabil că unii domni pătrunși de filozofia adâncă a datului cu undița ar vorbi de "lupta" egală dintre omul cu mulinetă și animalul acvatic ce are de partea lui imensitatea oceanului. Să fim serioși. Dacă urmărești pregătirea locului de dat cu undița, demnă de răceala unui asasin în serie, dacă vezi câtă premeditare și cât efort de a anula "șansele egale" ale peștelui
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
pofta să mai vorbești de "democrația naturii". Chiar practicat cu undițe "Shakespeare", pescuitul îmi pare tot o formă de maximă cruzime a ființei umane. Poate din toate aceste motive nu sunt nici pe departe un fan al unor canale precum Animal Planet sau National Geographic, unde partidele de vânătoare au aerul unor ritualuri păgâne ce-l coboară pe om la nivelul sălbăticiunilor conduse de instinctul de pradă. Când am citit povestirile vânătorești ale lui Hemingway, am fost, instinctiv, de partea celor
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
ritualuri păgâne ce-l coboară pe om la nivelul sălbăticiunilor conduse de instinctul de pradă. Când am citit povestirile vânătorești ale lui Hemingway, am fost, instinctiv, de partea celor percepuți ca lași, a "dilematicilor" ce riscau să fie uciși de animale, înainte de-a se hotărî ei să apese pe trăgaci. Accept, așadar, existența tuturor acestor meserii, dar numai ca parte a sistemului de "anticorpi" secretați de orice societate normală. Dacă văd necesitatea vânătorului ca "sanitar" pus să vegheze la echilibrul
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]