301 matches
-
altă comunitate pe care sărăcia extremă îi coagulează ca societate. Desțelenirea, tăierea rădăcinilor îi face vulnerabili și foarte receptivi la mesajul creștinismului. Săracii Sarachinei trăiesc un post prelungit și forțat. Atunci când le cad în mâini ceva resurse, procedează încă uman. Animalitatea din ei a fost suprimată. S-au deprins a suferi în tăcere. Ei sunt turma lui Nietzsche. Rabdă, se supun, îndură conduși de un lider ajuns aproape în pragul sfințeniei. Sfințenia presupune ieșirea din confortul cutumei. Presupune transgresarea ordinii convenționale
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
moniste care presupunea un singur model de interpretare, se recunoaște complexitatea nivelelor realității, ireductibilitatea problemelor puse și se propune o metodologie pluralistă care folosește diverse principii de evaluare. În locul unei abordări raționaliste bazată pe bipolaritate (natură/cultură, rațiune/natură, raționalitate/animalitate, rațiune/sentiment, fapt/ valoare, bărbat/ femeie ș.a.m.d.) și care este suspectă de a contribui la perpetuarea formelor de dominație și control social, exercitată în detrimentul naturii, al femeii și al unor minorități, se încearcă să se dezvăluie rădăcina comună
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fi cu atât mai virtuos cu cât se îndepărtează mai mult de natură, adică se manifestă prin excelență ca o ființă rațională și mai puțin ca o ființă biologică. Autenticitatea ființei umane constă în raționalitatea ei, adică în îndepărtarea de animalitate, de ceea ce îl caracterizează ca ființă biologică care trebuie să acționeze pentru a se hrăni și a se reproduce. Îi este specific ființei umane să se comporte conform așa-numitului "imperativ diferențial", adică este cu atât mai virtuos cu cât
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fără remușcare. De ce acest mod de a vorbi și de a gândi este dominant în societatea umană contemporană? Este oare cu putință să schimbăm acest mod de a vedea lucrurile? Cum am putea să ne recunoaștem și să ne afirmăm animalitatea în loc să o respingem și să o negăm? Cum am putea să recuperăm apartenența comună, a oamenilor și a celorlalte animale, la ceea ce numim viață?198 Deja de la o primă privire aruncată asupra stării de fapt descoperim o inconsistență care marchează
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
condiții, după bunul nostru plac. Kant aduce în discuție un detaliu conceptual care, în opinia mea, reprezintă o primă enunțare a tezei posibilității unei etici bazate pe datorii. În Metafizica moravurilor Kant ridică în subsidiar problema relației dintre moralitate și animalitatea din noi și discută despre relațiile dintre oameni în funcție de modul în care aceștia se raportează la animale. Detaliul conceptual care ne interesează este distincția dintre datorii directe și datorii indirecte. După Kant, promotor al unui demers antropocentric, non-oamenii pot fi
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pentru a-și desăvârși iubirea față de el. Auzind grozăvia, își zise cu amărăciune că deschisese cutia Pandorei în trupul ei și că vigoarea celor aproape cincizeci de ani ai săi nu se putea decât înclina demn, fără luptă, dinaintea rapacei animalități. Venise acum rândul lui să piardă femeia ajutată tot de el să le scape printre degete și regelui, și generalului; trebuia să se dovedească la fel de meșter în desfacerea legăturii lor pe cât fusese în facerea ei, căci ambele sunt laturile aceleiași
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
privind femeia și iubirea, rămas până atunci nelămurit. Potrivit analizei sociologului Edgar Morin, dacă Brigitte Bardot se bucură de un asemenea succes este pentru că, la fel ca Marilyn Monroe în Statele Unite, ea combină inocența extremă cu erotismul extrem, copilăria cu animalitatea 176. În felul acesta, B.B. spulberă dintr-o singură mișcare vechiul stereotip al femeii înger sau demon, surghiunindu-l în muzeul de vechituri. Ea reconciliază în sfârșit carnea și spiritul, corpul și sufletul, dorința și iubirea. Actrița o înfățișează pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cât și a celor care aleg să ne reprezinte afară... Am făcut 4 drumuri cu Eurolines, pe 2 trasee diferite, și am putut vedea cine lucrează (și la portofel...) peste hotare. Oameni aflați la granița analfabetismului, cu un picior în animalitate, care vorbesc în cuvinte pe care hârtia nu le-ar suporta defel, care se îmbată și fac mizerie în autocar... Oameni certați cu civilizația, cu bunul simț. Știați că diplomații, înainte de a pleca la post afară, fac un stagiu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vechi de când lumea ale omului industrios din firea lui, câteva indicii ale civilizației trecute și care se confundă cu Însăși isto ria civilizațiilor, Începând de la acel „homo faber“ de care vor bește preistoria când ajunge la capitolul evadării strămoșului din animalitate și până În zilele noastre, când Încă mai existau unele vechi meșteșuguri din bătrâni, cu rea lizări unice și pro prii geniului popoarelor și locului lor de baștină, ale măiestriei, invenției și fanteziei populare, opere de migală ale ochilor și mâinilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
M-am simțit totdeauna umilit că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false grandori dezumflate! Le simt și astăzi gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise locuit de anxietate, de îndoială, de panică și privise toate acestea ca pe niște semne benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță își atinsese starea de liniște, de împăcare, era un om care-și pierduse teama, așa s-ar fi rezumat el pe sine însuși - Cameniță, insul împăcat, care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oboselile, dorințele noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie, cu condiția însă ca acestea să fie perfect satisfăcute. Restul este umplutură, autosugestie, inutilitate, de care oamenii de calitate ar trebui să se debaraseze. 17 aprilie 1954 Acum câteva zile, un coleg de la institut (Mircea Segal) a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că a fi intelectual înseamnă ca în ultima clipă, cu spatele la zid și moartea în suflet, să strigi semenilor tăi: „E timpul să vă reamintesc că aparținem umanității, că omul s-a despărțit de animal, și dacă înlănțuim omul revenim la animalitate!”. Numai după un asemenea strigăt ai dreptul să mori ca un intelectual∗. OCTOMBRIE ’69 M-am îmbolnăvit perfect la Moscova, toamna; eram într-o delegație a Difuzării Filmelor, având în frunte un fost ambasador la Rabat, plus un critic de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nici n-ar fi descoperit vreodată conexiunea dintre ele. Pe cînd despre Gibson se poate spune orice, dar nu și că nu-l interesează suferința. îl interesează situațiile și epocile în care umanitatea poate fi regăsită la un pas de animalitate de ceva mai rău, de fapt, pentru că-l interesează și Răul (în accepțiunea religioasă cea mai încărcată a termenului). îl interesează calvarurile, testele de anduranță (de fapt, cred că în termenii ăștia vede și regia de film : junglă, deșert, limbi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
inversiune malefică a unei figuri întoarse pe dos care stă acum sub semnul demonizărilor retorice. Eroul a devenit un monstru. Iar un singur cuvânt marchează traversarea graniței dintre uman și inuman, antropofagia, expresia ultimă a declinului uman, regresia ireversibilă la animalitate. Sigur, este vorba de o figură de stil, dar semnificativă în domeniul reprezentării. Însă ceea ce fixează monumental este calificarea socială. Din repu‑ blican, prin urmare revoluționar, Coriolan a devenit reac‑ ționar în cel mai înalt grad cu putință, adică inspector
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de la care se alimentează personajele. Ea amplifică fondul obscur al conflictelor, o agitație decere- brată, o zvârcolire isterică, o violență permanentă. O a doua dimensiune prin care Pintilie transformă într-o distopie universul operei lui Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o violență permanentă. O a doua dimensiune prin care Pintilie transformă într-o distopie universul operei lui Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre cu mestecatul placid, șobolani vioi circulând nestigheriți printre botinele doamnelor, oi mânate orb către un țarc, păsări în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
orb către un țarc, păsări în colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acestuia, dar Dalí are încredere în propriile "impresii lirice": A doua fază: fiul realizează copulația cu mama sa pe la spate, ținând picioarele femeii în mâini, la înălțimea coapselor. Avem de a face cu o postură cu un înalt grad de animalitate și atavism. Această reprezentare ne este sugerată, în tablou, de un obiect accesoriu, roaba, a cărei valențe erotice sunt indiscutabile. Pe lângă metaforele extrem de complexe și de bogate pe care le generează, roaba pare încărcată cu o intenționalitate concretă și specială
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
uscăcioasă va fi timp dogoritor. Când nu arde focul bine și luminarea frumos Să fiți siguri că ne vine de undeva un nor gros. Orice copil ar râde azi cu hohote citind în Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativă: Când vei fi la adunare Sau vorbești cu oarecare, Te păzește foarte tare, Ca nu din vreo rea dedare, Să-ți fie mâinile ajunse Spre părțile cele ascunse, Au să te scarpini cu ele Spre locurile acele, Că e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc în care să mă simt la mine?... Ce blesteme, Ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. E pestetot o beție de vegetal, de fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva cărnos animalic (flori cu "sîni de lapte", struguri enormi hrăniți din stârvuri de om), animalele se confundă cu vegetalele, fiind preferate acelea inerte, mimetice: șopârle, lăcuste, melci. Bacantele sunt verzi și sar ca lăcustele: Nouă preotese
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de băiat. Un bărbier ia apă în gură și pulverizează astfel pe clienți. O femeie latră în patru labe (aluzie la animalitatea amorului). Desenele ce ilustrează volumele sunt un corespondent al acestei literaturi. Un individ are drept cap un cuier, sandale în picioare și măna stângă ascunsă. El e burghezul, confortabil la picioare, neutilizator al stângei (mîna artei), al cărui cap e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
educației care nu are aproape nimic de-a face cu natura autentică a educației. Thorndike a crezut că educația poate fi explicată în aceiași termeni care descriu exact dresajul. Omul însă nu este doar animal, chiar dacă poate fi redus la animalitate prin dresaj, manipulare, fanatizare. După 1930, Thorndike însuși pare a-și fi dat seama de enorma eroare. 1.9. Apartenențatc "1.9. Apartenența" După 1930, Thorndike a renunțat să-i persifleze pe gestaltiști. Ba chiar a încercat să-și apropie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]