288 matches
-
protestant a depășit mult limitele Ținutului Secuiesc, devenind, prin tradiția intervenției Fecioarei, un simbol transnațional al Contrareformei). Cred că istoria României nu poate fi înțeleasă, chiar de către cei mai pasionați naționaliști, preocupați numai de fantasma unei etnicități românești omogene și anistorice, fără o bună cunoaștere a acestei diversități - în mare măsură uitată, alături de multe alte pagini semnificative care ne-ar putea îmbogăți și ne-ar edifica pe planurile sufletesc și spiritual, apropiindu-ne de unul din rosturile vieții noastre : cunoașterea și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
capitalist, "tributar" și bazat pe "relații de rudenie". Acestea ar acoperi, în termeni uzuali, lumea întâi, apoi societăție subdezvoltate, influențate încă de anumite forme de feudalism sau de ceea ce Marx numit "modul asiatic de producție" și, în sfârșit, societățile primitive, anistorice, unde relațiile de rudenie intra și inter-tribale alcătuiesc eșafodajul raporturilor sociale (Wolf: 2001, 72-99). Leninismul romantic nu se încadrează nici în modul capitalist de producție, al cărui dușman neîmpăcat se proclamă, nici în cel bazat pe relații de rudenie. Rămâne
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu conștiința că este o pseudorealitate, o realitate iluzorie. Este necesar să facem o distincție între mit și legendă, deoarece ele pot părea asemănătoare sau identice. Mitul reflectă o viziune despre lume care implică divinitatea și omul, situați întrun context anistoric, în timpuri imemorabile, punând în evidență percepția vieții din perspectiva raportării la postexistență. Legenda nu mai prezintă faptele într-un illo tempore iar personajele sunt aparent istorice, reale sau imaginare sau atestate istoric. Mitul lui Orfeu a străbătut toate timpurile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
apariția primelor lucrări de teorie filosofică și politică în care se abordează problemele drepturilor femeilor ca drepturi universale ale omului (Condorcet, 1790; Mary Wollstonecraft, 1792; T. von Hippel, 1793). Enunțurile articolului lui Cristian Tudor Popescu fac parte din arsenalul sexismului anistoric, cel la care recurg în discursurile publice românești mulți jurnaliști, eseiști, politicieni. „Femeia nu e om” este doar unul dintre chipurile sindromului mai larg al lipsei de cultură științifică, civică și politică în privința problemelor de gen. Privilegierea acestui articol în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
următoarele trăsături: 1. Gândirea socială creștină e anacronică întrucât e generată într-o societate și într-o cultură (tradiția iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
scos în evidență câteva teme, considerate centrale pentru această abordare, și anume: schimbarea, socialitatea/socializarea, procesele de interacțiune de tip agent-structură, legitimitatea, care punctează valoarea adăugată a constructivismului în domeniul relațiilor internaționale, spre deosebire de curentele principale care încercaseră să facă generalizări anistorice, să pună accentul pe factorii materiali sau pe modelul alegerii raționale. Spre exemplu, concepția insuficient dezvoltată a sistemului internațional este pusă pe seama limitărilor determinate de unilateralitatea perspectivelor teoretice caracterizate de prezenteism, anistorism, eurocentrism, anarhofilie și statocentrism.93 1.2.1
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
materiale cu impact asupra actorilor. Însă aceste descoperiri disparate nu alcătuiesc o teorie despre reguli și instituții construite care structurează și alcătuiesc organizarea societală și comportamentul uman în societățile omenești analizate în timp și spațiu, așa cum se întâmplă cu revendicările anistorice cuprinzătoare ale realiștilor, liberalilor și marxiștilor.162 1.4.1. Constructivismul convențional Constructivismul convențional a fost abordarea cea mai puțin extinsă a securității, localizându-se în cadrul definiției tradiționale, minimaliste, a studiilor de securitate, scopul fiind de a se axa pe
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
noul activist" și țăranul român, iar modalitățile interacțiunii lor au mers de la ignorare reciprocă și non-beligeranță în cel mai bun caz ("boicotul istoriei" de care a vorbit Blaga la un moment dat, nu era chiar o prostie, țăranul român trăind anistoric), până la crâncene episoade de război civil sătesc. Relatări despre colhozuri înființate dimineața, de formă și sub amenințarea armelor, și desfăcute noaptea, după ce securiștii și activiștii plecau, sunt dintre cele mai benigne. Restul, sălbăticia împotrivirii din satele Dobrogei, bunăoară, sau de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
trecutul psihologiei, pentru înțelegerea însemnătății ei prezente și viitoare; sunt dovezi relevante, cu deosebire atunci când de acest trecut și de această istorie se vrea a nu se ține cont, de către cei pentru care psihologia poate să fie foarte bine și anistorică. "La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine deja un act religios, căci alimentația, viața sexuală și munca au o valoare sacramentală" (M. Eliade, 1981, p. IX). Drumul sinuos al psihologiei a reprezentat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dezvoltări noi asupra psihologiei, realizate din perspectiva culturii, a etnosului popoarelor. Aceasta pentru că psihologia se afla abia într-o etapă preparadigmatică de întemeiere ca știință de sine stătătoare, când era încă pătrunsă de o serie de tendințe speculative metafizice și anistorice. Inițierea, însă, a unor cercetări de acest fel, în care viața psihică era considerată dependentă de factori culturali și sociali de diferite feluri, a avut o influență pozitivă asupra apariției și fundamentării experimentaliste a psihologiei. Aplicațiile se făceau la nivelul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vrăjit de perspectivele care mi se oferă. Pe țiganca din târg și vraja ei o știu din copilărie, nu mă mai satisface, nici cea a fratelui ei, cântăreț de manele. Vraja lui cuceritoare care face o grămadă de bani tot anistorică mi se pare, prea este carnală. Poate pretențiile mele sunt prea exagerate, dar poate că nu. Și atunci cu puțină șansă, la un local din colț, poate voi da peste unchiul țigăncii, are mai mulți, îi cheamă Fărâmiță Lambru, Ion
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
din jur. Probabil asemănător funcționează și reprezentarea cromatică a unui astfel de spațiu ostil. Recuperarea emoțională a unui spațiu public Nu toate spațiile beneficiază de un istoric pozitiv pe harta mentală a unei comunități , sau cel puțin de o plasare anistorică. Ce se Întâmplă cu spațiile care devin „coș de gunoi afectiv― al unui oraș? Cum pot fi ele readuse În circuitul emoțional al locuitorilor lui? Afectele negative sunt la fel de normale și de adaptative ca și cele pozitive, În ciuda tendinței de
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
tipar (atât în ordine cronologică, cât și logică) a unor serii de fenomene 92. Termenul de arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă Eliade ("categorie anistorică preformală și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia cea mai probabilă este aceea între arhetip și istorie"93), a fost găsit de către istoricul religiilor în opera lui Eugenio d'Ors, și apoi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Simion, "Postfață", la Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, pp. 210-211. 395 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. II, p. 447. 396 Analizând mentalitatea arhaică și istoria literară, Eliade observă că imaginilor, arhetipurilor (adică ceea ce este anistoric, suprapersonal, "etern" în om) le corespunde ceea ce găsești în orice personaj, dacă te ocupi de viața lui interioară. Originalitatea personajului constă în a povesti ce face el. (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 201). 397 Mircea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
raționalitate transversală" este o propunere prin care filosoful american crede că se poate trece dincolo de antinomiile ce marchează această confruntare: identitate și diferență, universalitate și particularitate, comensurabilitate și incomensurabilitate. "Situată între modernitate și postmodernitate, trecând printre Scylla universalismului hegemonic și anistoric și Carybda lipsei de legitate, a particularismului radical și istoricismului nervos, rațiunea transversală se înscrie în cursa înțelegerii practicilor configurative și a formelor de viață în care se află cuprinsă moștenirea noastră socio-istorică"825. Această idee reușește să pună la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În ciuda vexațiunilor administrației universitare, care speră că va abandona și va pleca. Acești tineri de valoare europeană simt constrângerile regimului comunist ca pe o traumă morală, ca un atentat la identitatea lor europeană. Ei se simt Închiși Într-un lagăr anistoric. Ei acuză autoritățile de la Chișinău că au creat un cadru normativ din care au exclus ideile de legalitate, dreptate socială, moralitate. În consecință, refuză acestor conducători dreptul de a dialoga cu poporul, În calitate de reprezentanți legali și cred că nici unul nu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ortodoxia, bazându-se pe argumentul constituirii culturii române moderne pe baze laice: „E de mirare cum, într-o cultură cu atâtea rădăcini în viața țărănească, studiile religioase sunt încă prea puțin gustate. Să se datorească aceasta în primul rând structurii anistorice a ortodoxiei? Dar cultura românească modernă s-a organizat în bună parte pe temeiuri laice. Și oricât ar părea de paradoxal, spiritul laic s-a interesat cu pasiune, pretutindeni, de istoria religiunilor, mai ales de istoria comparată a religiunilor” - cf.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lucizi: acea zestre a unui inconștient colectiv care ne ține „legați de pământ”, da, dar altfel decât Îi lega de pământ Mihai Viteazul pe șerbii vremii sale: e vorba aici de un „pământ simbolic”, de rădăcinile afunde ale ființei noastre anistorice, cea pe care o mai Întâlnim, poate, În visele noastre pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine sau În unele poeme „nebune” ale poeților noștri, pe care, ca și mărunții tirani ai vechii și insularei Grecii, Îi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Îndrăznit a „provoca” bunul-simț ubicuu și tiranic. Iată cât de puternică, de „devastatoare” poate fi o „lectură” a unui „roman” În care sunt „etalate” resorturile acute și grave, insuportabile uneori, ale firii umane dintotdeauna și de pretutindeni, eterne și anistorice. Adevărul uman care ne atrage, dar care ne și zăpăcește și „distruge” uneori, dacă nu suntem pregătiți a-i face față, ca și privirea meduzei sau ca lumina taborică de pe chipul lui Iisus. „Adevărul” care zace adânc În noi, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
e parcă făcut pentru a ne Închide sau falsifica orizontul asupra acesteia, poate cheia Întregii noastre existențe, În sensul că, oricât de paradoxală ar părea uneori, ea, ideea morții și a propriei noastre extincții, realitatea ei indestructibilă și, aș zice, anistorică, e cu adevărat darul zeilor, ea este cea care dă valoare nu numai propriei noastre realității, dar realității și realului În genere. Supeficiali prin natură și copilăroși, În sensul rău al cuvântului, noi, oamenii, nu am fi În veci capabili
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne apropie mai bine adevărul, ca un ochean miraculos, adevăr ce nu este niciodată același, deși În esență el este neschimbat, adică, la suprafața sa sau la nivelele superioare, „el” Își schimbă coloratura și semnele, dar În profunzimea sa esențială, anistorică, el „curge” neschimbat, și această „esențialitate” are darul, printre altele, de a ne unifica viziunea despre noi și lume. Scurt spus, atât Heraclit, pentru care toate „curg”, cât și Parmenide, cel care afirma neostenit Unul și ceea ce este fix, au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un îndreptar pentru cititori, își exprimă și propriul punct de vedere, obiectiv, desigur, și întotdeauna de bun simț. Așa, bunăoară, consideră necesară citirea necontenită a scriitorului de către fiecare nouă generație, el atrăgând, cu drept cuvânt, atenția asupra faptului că "Tratat anistoric, ridicat în ochii posterității la rangul exemplarității, adevăratul Eminescu a fost deseori "pierdut" sub crusta aprecierilor "generaliste", fiind convocat ca argument suprem în orice demonstrație și desfigurat prin comentarii partizane, colorate ideologic". Fără a se lăsa impresionat de avalanșa contestărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eu nu-i citisem la vremea aceea Posedații -, ca și toate celelalte asemănări) - moștenisem o veche casă boierească, de care singurul lucru cuminte ar fi fost să mă descotorosesc cât mai grabnic... Bineînțeles, acțiunea se plasa într-o epocă oarecum anistorică, foarte asemănătoare însă cu perioada dintre cele două războaie, dar lipsită de accidentele sale politice. Ceea ce mă interesa pe mine erau numai trăirile personajelor și relațiile dintre ele. Prin urmare - eu, în loc să mă scap de casă, m am zbătut pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a trăi între oameni bolnavi, ca într-un salon nr. 6 al lui Cehov, înseamnă ratarea absolută. Nu doar profesională, ci și spirituală, morală. Fuga medicilor din acest infern (infernul, spunea Francesco de Assissi, înseamnă lipsa viitorului), fuga de condiții anistorice, este necesară; un reflex de supraviețuire. Numai puțini dintre gardienii nebuniei sunt dotați cu harul de a se apropia de aceștia, nu doar medical, dar și "omenește", punându-se în sintonie cu ei. Un maestru al meu, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]