290 matches
-
dacă se putea face politică mai jos de vârful piramidei comuniste, în Comitetul Central, Marea Adunare Națională, în străinătate - sub control de partid și de stat -, sau măcar la Casa Scriitorilor, „din cuțite și pahare”. Desigur, diferențele generaționale, dincolo de aparent anistorica „fiziologie” a acestor scriitori cu veleități politice, sunt semnificative și se cuvin studiate în amănunt. Îi unește însă pe toți înclinația către ceea ce Tocqueville numea „politică abstractă și literară” în splendida sa analiză a originilor intelectuale ale Revoluției franceze, L
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reinterpretau și rescriau istoricii Partidului) își făcea o reintrare răsunătoare în scenă, după ce fusese suprimată în anii stalinismului, în numele internaționalismului proletar. În consecință, deși poezia și critica literară rămâneau domeniile discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural principal se orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a luptei de clasă. Schimbarea de context nu poate fi separată de o schimbare de formă: romanul și nuvela au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
plus, ideile și ideologiile, cultura și puterea, biografia și existența se dovedesc a fi inseparabile. Jurnalul de la Păltiniș își îndeamnă cititorul să se oprească și să mediteze la astfel de probleme, surprinse de Liiceanu într-o narațiune atemporală, dar nu anistorică. Notetc "Note" * Acest text a fost scris în engleză în 2000, pe când eram Fellow la Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford - el însuși o instituție castaliană. Sunt recunoscător fundațiilor Andrew Mellon și Volkswagen pentru finanțarea anului meu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
chestiunile teoretice abia schițate mai sus vor căpăta concretețe, iar critica mea va putea regăsi, după un popas în interiorul paradigmei comunitariste, terenul ferm al științei sociale clasice, care încă nu-și făcea un punct de onoare din adoptarea unei perspective anistorice, așa cum s-a întâmplat în deceniile recente. Pentru cineva care, ca mine, este mai curând credincios unei metodologii weberiene, viziunea lui Etzioni este foarte atrăgătoare: el își expune concepția teoretică recurgând la o mare bogăție de date empirice provenite din
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sfera socială, legitățile - dacă există - au un caracter temporal, prozivoriu, fiind supuse unor necontenite reconfigurări. Contrastul dintre obiectivitatea lumii naturale și intersubiectivitatea lumii vieții (Lebenswelt) este surprinsă în distincția prelucrată de T. Rotariu (2013, pp. 49-50) între "științe ale fenomenelor anistorice", capabile să extragă legități cu valabile "totdeauna" (quod semper), "pretudindeni" (quod ubique) și "pentru oricine" (quod ad omnibus) și "științe ale fenomenelor istorice" care stabilesc regularități cu valabilitate provizorie temporal, relative local și particulare social. Diferența majoră dintre științele fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
capabile să extragă legități cu valabile "totdeauna" (quod semper), "pretudindeni" (quod ubique) și "pentru oricine" (quod ad omnibus) și "științe ale fenomenelor istorice" care stabilesc regularități cu valabilitate provizorie temporal, relative local și particulare social. Diferența majoră dintre științele fenomenelor anistorice și cele ale fenomenelor istorice rezidă în faptul că primele derivă legități pe baza studierii "faptelor de repetiție", în timp ce cele din urmă stabilesc regularități studiind "faptele de succesiune" (Xenopol, 1997) [1908]. Mai presus de toate, diferențiatorul decisiv îl reprezintă limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
auspicii s-a precipitat fondul etnic românesc, a cărui specificitate a dat-o reticența categorică de a se lăsa "târâtă în istorie" (p. 230). Într-o mie de ani de supraviețuire în paralelul istoriei, instinctul de supraviețuire manifestat prin retragerea anistorică în sine s-a perfecționat sub forma unui complex pe care Blaga îl numește "boicot al istoriei". Acest complex încuibat în miezul tare al inconștientul românismului este rațiunea pentru care românii nu au fost capabili să facă istorie mare prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românismului nu s-a mai putut retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii - refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum nota V.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
De la munte scoborâtă, / De toată lumea iubită, / Feciorii ce m-or vedea / În brațe că m-or lua, / În frunte m-or săruta, / În fruntea jocului m-or purta!"434 Interferența dintre sacru și profan transformă valențele focului într-o reminiscență anistorică a unui illo tempore în care sacralitatea a căpătat față umană. Pentru rememorarea ritualică a unor scene biblice se fac, în Joia Mare, de dinaintea sărbătorilor pascale, focuri în ogrăzi, dis-de-dimineață, înainte de a cânta cocoșii a treia oară, acest foc amintind
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și abordările cu care suntem obișnuiți provin, În general, din dezbaterile cercetătorilor din această parte a lumii. Este important să păstrăm această idee, pentru a realiza că orice viziune despre securitate este o noțiune profund politică și În nici un caz anistorică, obiectivă și universală. Pe de altă parte, la nivel teoretic, conceptualizarea ideii de securitate a cunoscut o profundă transformare, mai ales În perioada de după 1989, când noțiunea „tradițională” a fost Îmbogățită și lărgită conform schimbărilor de perspectivă asupra fundamentelor ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
operează teoretic au consecințe importante asupra argumentelor și rezultatelor cercetării, inclusiv din punct de vedere al procesului decizional (Peffer, 1954, pp. 311-312). Ulterior, acest fapt este tot mai neglijat și regiunilor li se atribuie o esență și un caracter fix, anistoric, ceea ce duce la grave distorsiuni atât În plan teoretic, cât și decizional (Cantori și Spiegel, 1973). O altă excepție de la modelul inițial a constituit-o observația că sistemele subordonate nu pot fi În mod necesar identice. Datele empirice susțineau această
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
rezumatelor. Atunci redescoperi bogății nebănuite, la Radin, Devereux, Bateson, Leiris și la mulți alții. Îți dai seama astfel că Boas și Lowie nu gândeau deloc că tradiția dictează un comportament stereotip; că Durkheim, ale cărui teorii sunt adesea prezentate ca anistorice, considera istoria și sociologia drept două puncte de vedere diferite asupra aceleiași realități. Pentru un antropolog, lectura joacă un rol fundamental în învățarea unei culturi profesionale formate dintr-un ansamblu de cunoștințe, de dispoziții cu dimensiune etică, de valori, principii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sub forma sa canonică, dar nu a încetat să-și exercite influența. Dacă numeroase demersuri sunt considerate astăzi drept poststructuraliste, acest lucru nu se întâmplă pentru că ele resping noțiunile de coduri, codificare, simbolică, ci mai degrabă pentru că resping o viziune anistorică, lacunele criticii surselor și/sau o filosofie mentalistă (cercetarea faimoaselor "incinte mentale" ale lui Claude Lévi-Strauss). Antropologia interpretativă (numită uneori hermeneutică) continuă și ea să exercite o puternică influență, dar ea s-a și dizolvat într-o postură antipozitivistă, care
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
lecturii ca obiect fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
disciplina relațiilor internaționale, dacă vrea să fie o disciplină relevantă pentru politică, trebuie să se bazeze pe aceeași înțelegere intuitivă a istoriei pe care o au oamenii de stat. Arta politică necesită o înțelepciune pătrunsă de istorie, nu corelații empirice anistorice. Pînă la urmă, este inerent politicii să fie normativă. Morgenthau susținea că orientarea științifică a disciplinei relațiilor inter-naționale, a cărei prezență a constatat-o în perioada interbelică, "a dus în mod inevitabil la înlocuirea evaluărilor politice cu standarde științifice [...] Căutarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
două teorii nu pot fi combinate, argumentele oferite nu exclud apropierea de care el vorbește. Gilpin admite că abordările hegeliano-marxiste în general și legea dezvoltării inegale propusă de Lenin în special, au o valoare euristică, dar sînt prea deterministe și anistorice (Gilpin 1981: 48-9). Totuși, scriitorii neomarxiști ce fac parte din tradiția dependenței a lui Cardoso sau se revendică de la vreo teorie critică se consideră ei înșiși ca făcînd parte dintr-un "marxism istoricist care respinge noțiunea de lege obiectivă a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politica realistă a statelor suverane; așa că orice evoluție este înțeleasă ca o revenire mascată la perioada anterioară sistemului de state modern. Epocile istorice sînt în continuare definite potrivit canonului realist. Problema este că această analogie este atît de abstractă, chiar anistorică, încît ea pare nepotrivită pentru a cuprinde tocmai acele schimbări determinate de modificările sociale și eco-nomice din ultimele secole, inclusiv recenta globalizare a producției și finanțelor, care necesită în primul rînd inovații conceptuale și teoretice. După cum era de așteptat, nici
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o teorie bogată, variată și variabilă, atît de eterogenă încît ar fi mai bine să ne referim la ea în termeni de plural. Pe de altă parte, respingerea realismului din cauza unora dintre versiunile sale care s-au dovedit empiric false, anistorice sau logic incoerente nu-i afectează rolul pe care îl deține în înțelegerea comună a observatorilor și practicienilor din sfera internațională. Teoriile realiste își mențin forța în constituirea înțelegerii noastre asupra prezentului. Asumpțiile lor, sub forma unor construcții teoretice și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
special trimiterile frecvente ale autorului la interpretarea lui Eliade privind ,,eterna reîntoarcere" ,,abolirea timpului" și ,,repetarea gesturilor paradigmatice". Una dintre aceste trimiteri este la creația noului an, fapt care are legătură directă cu mitul cosmogonic. Acest mit este ,,un regim anistoric de memorie colectivă" (Mirel Bănică). Prin el transmitem și astăzi tradiția. Până la urmă, scrie Eliade, mitul tare, viu, este cel care ne explică modul cum a ajuns omul ființă culturală, muritoare și sexuală. Sunt luate în seamă semnificațiile unor ,,noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unor ,,noțiuni operaționale" ale mitului, cum ar fi cele precosmogonice, teogonice și de antropologie. Pe această linie poate fi asumată și dezvoltată inclusiv distincția lui Eliade între ,,mituri de origine" și ,,mituri cosmogonice". O analiză a transmiterii Tradiției prin cadrele anistorice ale mitului cosmogonic ar putea lua în calcul și stadiile/motivele mitului cosmogonic românesc. Lucia Afloroaei propune patru stadii ale desfășurării acestui scenariu mitic: a) stadiul precosmogonic, simplu sau originar, mai precis stadiul a ,,ceva ce a fost înainte de orice
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
capitalist, "tributar" și bazat pe "relații de rudenie". Acestea ar acoperi, în termeni uzuali, lumea întâi, apoi societăție subdezvoltate, influențate încă de anumite forme de feudalism sau de ceea ce Marx numit "modul asiatic de producție" și, în sfârșit, societățile primitive, anistorice, unde relațiile de rudenie intra și inter-tribale alcătuiesc eșafodajul raporturilor sociale (Wolf: 2001, 72-99). Leninismul romantic nu se încadrează nici în modul capitalist de producție, al cărui dușman neîmpăcat se proclamă, nici în cel bazat pe relații de rudenie. Rămâne
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
moravurilor, obiceiurilor și tradițiilor - adic] s-au mulțumit s] exprime ceea ce înseamn] dharma în sanscrit], si anume ordinea moral] și social]. Întreb]rile cu care am inceput se confrunt], totuși, cu o dificultate: localizarea în tradiția indian] a teoretiz]rii anistorice, abstracte și formale din etică cu care ne-am obișnuit în Occident. În India, etică era considerat] „sufletul” aspirațiilor spirituale și morale ale poporului, împreun] cu structurile sociale și politice șlefuite de-a lungul timpului. Acesta este un laitmotiv repetat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reproducerea. Astfel, sexul oral și anal pot fi acceptate deoarece pl]cerea în cadrul c]s]toriei poate fi considerat] un scop legitim al sexului. 3) Critică poziției creștine De obicei, aceste obiecții sunt criticate din cauza presupozițiilor lor implicite: o concepție anistoric] asupra naturii umane, o percepție limitat] și imobil] asupra locului adecvat al sexului în aceast] natur]; o concepție specializat] asupra singurei forme de familie acceptabile și o percepție îngust] asupra funcției activit]ții sexuale umane. Cei care emit judec]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt însoțite de dragoste și intimitate. De ce ar fi sexul diferit? Dac] se pretinde c] sexul este diferit pentru c] este în mod necesar și profund conectat la personalitatea uman], r]mân totuși întrebări: este aceast] leg]tur] un fapt anistoric? Oare nu este posibil ca pl]cerea, f]r] dragoste și intimitate, s] serveasc] pentru mulți oameni drept scop legitim al sexului? Este importantă sexului pentru integritatea existenței un fapt biologic sau numai un construct social al anumitor subgrupuri din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-o activitate heterosexual] consensual] neexploatativ]. Din aceast] perspectiv] radical], b]rbatul este incapabil de la natur] s] fie altfel decât opresiv și exploatator. Abordarea separatist] pare deficitar], deoarece, desi începe cu o def]imare general] a ideii unei naturi umane anistorice, se încheie bazându-se chiar pe o asemenea noțiune. Ciritici mai generale ale feminismului se concentreaz] asupra concepției sale de „liber consimt]mânt” și asupra invoc]rii falsei conștiințe. Luat] întocmai, unele feministe sugereaz] c], practic, toate femeile sunt incapabile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]