453 matches
-
categorie intră poeți făuritori de viziuni eterate, atrași de „magia verbală”, precum Jean Moréas, Gustave Kahn, René Ghil ș.a., avându-l pontif pe Mallarmé, dar mai ales pe Paul Valéry; în a doua - poeți ai mizeriei, ai plictisului, ai cotidianului anodin, ai monotoniei provinciale, ai degradării biologice, așa cum sunt Paul Verlaine, Charles Cros, Tristan Corbière, Jules Laforgue, Maurice Rollinat. Și unii și alții creează în opoziție atât cu impasibilitatea și impersonalitatea parnasiană, cât și cu patetismul romantic, cu efuziunile sentimentale, cu
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
întâlnite și la alții S. are însă, din capul locului, o viziune, care va da o fizionomie originală operei sale, eliberată treptat de clișeele literaturii sămănătoristo-poporaniste. Ochiul unui mare poet al naturii înnobilează și conferă grandoare până și celei mai anodine întâmplări, unor expediții cinegetice, mese rustice, întâlniri cu oamenii locurilor, îndeobște vânători, pescari, pădurari, plutași, ciobani, inși care, prin îndeletnicirile lor, duc o viață singuratică, departe de așezările populate, fie ele chiar sate sau cătune, și se dovedesc adaptați perfect
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
forță cu fir de borangic/ pe creierul rozaliu s-a așezat un greier” (Poemul meu se desfigurează). În a doua carte, Odyssex (1996), se descătușează energiile unui eu poetic adolescentin, animat de dorința de a-și povesti realitatea, întâmplările, unele anodine. Poemul se alcătuiește din decupaje de real, dintr-o juxtapunere dinamică de imagini și cuvinte. Predomină senzația de materialitate, de concretețe, probabil „efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
precedent doar prin rafinarea tehnicilor narative, nu și prin nuanțarea perspectivei ideologice. Abdicarea de la dogma oficială se constată abia în schițele și nuvelele din Duminica muților (1967), numai că acum carența vine din insuficienta prelucrare a materiei, care oscilează între anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
unor crime și descoperirea asasinilor. Prozatorul știe să dozeze elementele ce permit aflarea adevărului, întreține abil suspansul și oferă un deznodământ într-o oarecare măsură neașteptat. Povestirile din Firul de iarbă (1983) sunt narațiuni scurte, țesute în jurul unor episoade aparent anodine și lipsite de intrigă. Personajele, fără nume (un el, o ea, băiatul...), cu o identitate nelămurită, conflictele virtuale, suspendate, finalul adeseori ambiguu contribuie la mutarea accentului de pe eveniment pe simbolistica lui. În aceste proze în care nu se întâmplă aproape
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
distanțarea necesară, portretele morale și critice ale autorului sunt adesea neconvingătoare; ele interesează însă tocmai prin fervoarea evocării și prin ingeniozitatea proiecției ficționale. În schimb, Viața mea la țară (1988) e un document autobiografic veritabil, în care se amestecă notații anodine și revelații livrești, bucurii simple și evenimente dramatice precum cutremurul din ’77. A reabilita lucrurile vechi, demodate ale lumii, a repune în circulație obiectele uzate, rămase de căruța civilizației moderne. Toată poezia lui Petre Stoica poate fi considerată un lung
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
cu o dispoziție fie excitabilă, fie depresivă, cu un caracter permanent oscilant. Le sunt caracteristice fugile, excesele episodice de alcoolism (dipsomanie), stările impulsive subite, în forme diferite. 7) Psihopații explozivi Aceștia sunt indivizii care explodează din orice, la orice motiv anodin. Sunt susceptibili, iritabili și irascibili. Reacțiile acestei categorii de indivizi au un caracter primitiv. 8) Psihopații reci În această grupă sunt incluși oamenii cărora compasiunea, pudoarea, onoarea, responsabilitatea, conștiința morală, le lipsesc complet. Ei sunt sobri, reci, insensibili, brutali, cruzi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să nu fie cunoscut de toată lumea. Detaliile puteau merge până la meniul zilnic, prețul coșniței lunare, cadourile primite din străinătate, titlul cărților din bibliotecă sau numărul sticluțelor de ojă din baie. Mulți informatori deconspirați după deschiderea arhivelor se apără invocând caracterul anodin al notelor pe care le-au semnat: „N-am spus nimic important, ci doar lucruri pe care le știa toată lumea”. Le știa toată lumea, însă de confirmat le confirmau doar unii, iar valoarea unei astfel de confirmări o putea cunoaște doar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
zilei de 16 decembrie 1989, ziua declanșării revoltei anticomuniste la Timișoara, iar construcția este cronica unei lumi suferinde, care își sfârșește agonia și destinul odată cu procesul scrierii. La fel ca în lumile fictive ale comilitonilor, evenimentele se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de ființe cu identitate generică. Protagoniști sunt două fantoșe - colonelul în retragere poreclit Moș Bocanc și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
printr-o telegramă mistificată, primirea oficială a tânărului. Când însă știrile despre succesul lui încetează să mai apară și violonistul își tot amână venirea, târgul își îndreaptă atenția spre alte subiecte, punct în care romanul s-ar fi putut încheia anodin. Dar, printr-o mișcare imprevizibilă, autorul răstoarnă cursul întâmplărilor și dă o tentă de mister întregii construcții epice. Paul Manolache nu s-a întors în orașul natal pentru că , de fapt, murise în urmă cu doi ani într-un accident, iar
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
la îndoială, totuși impresia de repetiție, de variație pe teme sămănătoriste persistă, numai rareori fiind diminuată de stilizarea tablourilor. Cântece din flăcări conține piese ce recompun un fel de roman al iubirii, cu momente variate, unele de o galanterie cam anodină, altele acuzând ecouri epigonice (o Agonie amintește de versurile lui D. Anghel). Notă aparte fac câteva texte în care erosul comun capătă irizații venind dinspre cel religios. În Cântece din amurg, eul liric dă rareori glas unei angoase a sfârșitului
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
de imitator sârguincios, fie al poeților proletcultului, fie al autorilor clasici de tablouri în versuri, Vasile Alecsandri și George Coșbuc. Excesul de ideologie corupe valoarea unor poezii ce transpun bucuria de a contempla imagini din realitatea înconjurătoare, transformându-le în anodine cărți poștale cu hidrocentrale, fabrici și uzine. Apărut în 1984, romanul Legenda cavalerilor absenți aduce în prim-plan viața culturală a Clujului din perioada anilor’50, ca materie narativă pentru un text „cu cheie”, ale cărui personaje sunt Poetul, Pictorul
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
dintru început, cei doi sunt mereu pe traiectorii paralele ori într-un tragic contratimp. Jubilația viitoarei împliniri e copleșită mai totdeauna de durerea veșnicei amânări, dar mai ales de teama ratării întâlnirii, prin nerecunoaștere reciprocă, la momentul mult așteptat. Sub anodinul titlu Alte stihuri, al treilea ciclu, compus doar din șase piese, purcede din aceeași angoasă în fața morții. Așteptarea exasperată până la revoltă din poemul În umbra nimicului este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează versurile din Păsări apocrife, dar nu renovează în substanță scrisul lui O., rămas fidel unei poetici
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
absurdă, având ca obiect al observației societatea românească din deceniile postbelice. Schițele cu care O. își începe activitatea literară anunță un scriitor maturizat, mânuind cu precizie și suplețe tehnici ale prozei scurte. Punctul lor de plecare este faptul cotidian, adesea anodin. Persistența obiectivului prin care acesta e privit deplasează de la un moment înainte logica realului, împingând percepția în fantastic, bizar și abstrus. Remarca lui Nicolae Manolescu - criticul care a revelat înzestrarea reală a prozatoarei -, făcută mai târziu, în legătură cu romanul Un bărbat
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
tinereții doar motivul singurătății iremediabile și decorul silvan, dar substanța poetică e rarefiată („Iubito, ți-am adus exclamații/ de culoarea Curții de Argeș!”, „serbări anotimpice”, „ciocârlia cu fuselajul ei sonor”, „noaptea nu canotează”), fiind experimentate procedee care coboară versul în anodin. SCRIERI: Cuib și zbor,București, 1938; Luceferi de rouă, București, 1939; Fuga în azur, București, 1940; Noi, de la infanterie. Poeme de pe front, Deva,1943; Răsărit de Luceafăr, Corabia, 1943; Freamăt de holde, București, 1944; Arhitectura ploilor, București, 1972; Acustica rănilor
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
și eroii din Reconstituirea. În această din urmă proză, combustia psihologică depășește observarea simplei agitații nervoase, a pripelii și radicalismului juvenil, caracteristice mai tuturor personajelor de prim-plan ale scriitorului, și evoluează abil, printre detalii speculate realist-cinematografic, către o tragedie anodină. Doi tineri sunt aduși de poliție să filmeze reconstituirea unui incident pe care îl provocaseră, la beție, într-un mic local. Scopul acțiunii - un film educativ. „Interpretarea” împrejurărilor tulbură însă profund echilibrul celor doi care, umiliți, devin victimele unui bizar
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
artificiile de punere în pagină, la destructurarea corpului fizic al textului, în răspăr cu uzanțele curente, printr-un fel de antiprozodie de factură personală, nu fără asemănări cu procedările avangardiste. Modalitate de insolitare pregnantă a unor părți de discurs aparent anodine, vizând un spor de expresivitate, o lectură „ghidată”: prin nonconformism tipografic, prin frazări și fragmentări imprevizibile, prin bararea, cu o linie orizontală, a unor cuvinte (la care poetul ar fi renunțat, dar pe care le lasă lizibile, nu fără tâlc
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
și vârsta au implicații majore în răspunsul la întrebarea noastră. Deoarece distorsiunea presupune faptul că subiectul se crede altcineva și consideră că atitudinea sa (chiar impulsivă fiind) nu poate avea decât consecințe fericite, acest mecanism de apărare este oricând potrivit. Anodină în viața de zi cu zi, izolarea afectului constituie o calitate într-o sală de operație, fiind însă cu totul nepotrivită pentru un loc precum ringul de dans. Să ne gândim acum la vârstă. Spre deosebire de adulți, copiii pot deforma realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două gesturi opuse, trădându-și astfel afectele contradictorii față de iubita sa. Dar, atribuind în mod obișnuit gândirii sale, sentimentelor și dorințelor pe care le încearcă o atotputernicie care este o reminiscență a megalomaniei infantile, el atașează cu siguranță acestor gesturi anodine o însemnătate excesivă, poate chiar magică. Potrivit lui Freud, „el ridică piatra din calea iubitei sale, dar anulează apoi acest gest de iubire, așezând-o la loc pentru ca trăsura să treacă peste ea, iar iubita lui să se rănească”. Freud mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conduc spre o patologie, pentru că ele îi caracterizează pe subiecții cu afecțiuni psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud face doar o scurtă aluzie la acest fapt, în Inhibiție, simptom și angoasă. Știm că în cadrul refugiului în reverie se utilizează în mare măsură această transformare. Dacă satisfacția legată de reverie se instalează la adult, ea își pierde caracterul anodin pe care îl deținea în copilărie, întrucât riscă să modifice relațiile cu realitatea, favorizând dezinteresul pentru lumea exterioară (A. Freud, 1936/1993). Utc "U" Umorultc "Umorul" Definițietc "Definiție" În sensul restrâns reținut de Freud, umorul constă în prezentarea unei situații
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
soldeze printr-o regresiune a condițiilor de viață și a așteptărilor politice, dar și discursului potrivit căruia această revoluție nu constituia de fapt nicio ruptură. Simultan, această temă a menținerii nomenklaturii - În ciuda distrugerii vechiului regim - nu era nici neutră, nici anodină: ea s-a Înscris În mod sistematic, după instaurarea democrației, În campaniile de decomunizare, de epurare sau de „lustrație”, care au făcut din trecutul așa-zis „comunist” al indivizilor o resursă ce poate fi mobilizată În competiția politică. În realitate
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de soțul femeii, țăranul sărac Ceampaș. Cu o viziune marcată ideologic, ca atunci când înfățișează maniheist relația dintre țăranii săraci și chiaburi sau înfruntarea regimului comunist cu partizanii, autorul privește realitatea prin ochii reporterului: el descoperă evenimentul spectaculos într-o ambianță anodină și îl evidențiază printr-un scris nervos, dinamic, plin de culoare, utilizând cu precizie tehnici cinematografice ale relatării (decupaj, montaj, flash-back). SCRIERI: Iulie, Timișoara, 1979; Lumini bănățene, București, 1979; Casa șerpilor, Timișoara, 1982. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, III, 164-165
BULZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285944_a_287273]
-
incontestabil accente goliardice, uneori villonești, mai ales în nerușinat-candidele epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale, B. ocupă în tabloul poeziei românești postbelice un loc important. Excelența versificației, frumusețile lexicului, consistența imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]