806 matches
-
bănuind că cititorul „grăbit” de azi nu prea mai gustă asemenea subiecte, ca să nu mai vorbim de criticii de fițe. Adevărul e că romanul lui Gellu Dorian face din povestea vieții lui Gorgias un excelent exemplu de cum se lansează documentul anost, indigest, adesea obscur, sau însemnările unor călători străini trecători prin Oraș, pe cerul ficțiunii, de cum se instaurează vraja epică atotcuceritoare. Rețeta epică europeană la zi nu este foarte diferită. Protagonistul se poate numi Maria Callas, Petrarca, Caligula, Gauguin sau marchizul
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
un locșor plăcut așteptând, poate, elogiile criticilor. Dar să ne oprim mai pe-ndelete, asupra bucăților de față. Avem de-a face cu texte în care nu se întâmplă mare lucru, mici instantanee de viață comunistă. Din paginile cărții pândesc blocurile anoste și crem, îmbrăcămintea gri, vinilurile date pe sub mână, Daciile 1300, cele două ore de program Tv, și multe, multe alte detalii care alcătuiau viața de zi cu zi a oricărui român cu douăzeci și ceva de ani mai înainte. Nu
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
monumentale, în care destinele obscurilor actori se intersectează cum nu se poate mai trist cu acelea ale unor fotbaliști condamnați să joace la cluburi anonime e pur și simplu un alt spațiu decât acela detectabil pe hărți. Faptul că un anost regizor decide să pună laolaltă întreaga cruzime a pieselor lui Shakespeare într-o singură, amețitoare, reprezentație (lasă că nu l-a citit pe autorul lui Hamlet) sau că unui timid politician al urbei i se descoperă peste noapte o vocație
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
prozator, dramaturg) este scriitorul care deseori se lasă obsedat de sentimentul dragostei, acesta fiindu-i ca un stimulent real al existenței: „Pe străzi înoroite te caut fără rost,/ Ceața mă îneacă într-un ocean de aer,/ Trec prin anotimpul, nedefinit, anost.../ Ascult materia cum picură a vaier!”(Clipa de amor). Pe când Ion Rotaru ne vorbește despre Florin Iordache astfel: “Încă din citirea poeziilor și prozelor sale de la diferite cenacluri din Capitală ne putem da seama de talentul dramaturgului manifestat în volumul
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
ai întors apoi capul, parcă speriat să nu cumva să ți se lipească privirea definitiv și iremediabil de privirea mea. Oare eu cum te-am privit de am determinat o asemenea reacție? Mi-am derulat în minte secvențele filmului nostru: anost, fragmentat, sugerat. De ce nu am avut puterea să îl întregim și să îi dăm culoare, strălucire? Ne cunoșteam demult, din liceu. Preocupări comune, idealuri asemănătoare; drumurile însă ne-au fost paralele, ba nu, mai bine zis siameze. Cordonul ombilical era
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
și, spre final, am adormit. La Vocea României, de mai multe ori, cu mare plăcere. De ce m-am uitat doar o dată la X Factor și nu am de gând să mă mai uit a doua oară? Păi, pentru că: 1. E anost, plictisitor, fără viață, fără emoție și fără poveste. Și un talk-show cu Ion Cristoiu e mai viu și mai antrenant. 2. Juriul e inert, lipsit de expresivitate și de cea mai vagă urmă de haz. Dacă n-ai ști că
De ce îmi place Vocea României, iar la X Factor am adormit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19275_a_20600]
-
Dani în halul ăla, m-am întrebat (pe bune!) dacă nu cumva e așa depresiv fiindcă s-o fi despărțit de Mihaela Rădulescu. Părea, de fapt, că toată emisiunea s-a despărțit de Mihaela și suferă. 6. Prezența concurenților e anostă. Sunt lipsiți de entuziasm, sunt lipsiți de emoție, sunt exact ca juriul. Zici că au primit cu toții, la intrarea în concurs, avertismentul “ Dacă vă pune dracu’ și transmiteți către boii ăia de-acasă cea mai vagă adiere de emoție, veți
De ce îmi place Vocea României, iar la X Factor am adormit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19275_a_20600]
-
acasă cea mai vagă adiere de emoție, veți fi împușcați în cap imediat ce ieșiți din scenă!”. Din cauza asta, și vocile le par mai slabe decât sunt... 7. Per ansamblu, show-ul arată foarte românește, în sensul prost al cuvântului. E anost, ponosit, trist, gri. 8. Nu în ultimul rând, nu am crezut că există ceva mai rău decât Mihai Morar exuberant. Ei bine, se pare că există: Mihai Morar serios, acru, ciufut. La Vocea României lucrurile stau exact invers: 1. E
De ce îmi place Vocea României, iar la X Factor am adormit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19275_a_20600]
-
unui ochi cât de cât avizat. Laurențiu Alimpie a trăit acest sentiment: „Vrem să atragem atenția oamenilor că mai există și altceva decât să vii de la lucru, mănânci, te uiți la TV, adormi, te trezești, iarăși mergi la lucru. E anost. Universul e mai vast decât atât. Privitul cerului implică poezie, pe lângă minime cunoștințe științifice. Te simți aparte, sub cerul liber, ești deosebit. Senzația de infinit, cosmicitatea sunt omniprezente“, ne-a spus timișoreanul, vânător de corpuri cerești cu telescopul și camera
Agenda2005-34-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284110_a_285439]
-
liniștii ca să pot lucra. Calomniatorii isterizați, parcă ar fi luat droguri, mi-au negat de plano 10 toată activitatea științifică, didactică și pedagogică. Colegi care în 25, 30, 35 de ani au publicat doar trei recenzii plate și un comentariu anost sunt foarte buni, pentru că au stat adesea cu „revoluționarii” și repetenții la cârciumă! Trag speranță să fiu sănătos și să rezist în fața tuturor acestor cumplite mizerii 11. Vă mulțumesc din inimă pentru tot ceea ce faceți pentru mine. Cu deosebită stimă
Întregiri la bibliografia lui Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2604_a_3929]
-
al tău har. Noi apostoli să se nască și să ducă vestea-n lume, Că Hristos cel Înviat a făcut mare minune! Pe Golgota răstignirii urcă Sfântul pentru noi Să ne mântuim cu toții, să ne scape din nevoi! Peste clipele anoste se pogoară har și milă Urcă treaptă după treapă și făptură cea umilă! Își dau mâna-n rugăciune cerul și pământul iar, Ca în inima curată să coboare al tău har. Serafimi, arhangheli, îngeri ne arată calea dreaptă, Lumea să
DIN LUMINĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384900_a_386229]
-
ai întors apoi capul, parcă speriat să nu cumva să ți se lipească privirea definitiv și iremediabil de privirea mea. Oare eu cum te-am privit de am determinat o asemenea reacție? Mi-am derulat în minte secvențele filmului nostru: anost, fragmentat, sugerat. De ce nu am avut puterea să îl întregim și să îi dăm culoare, strălucire? Citește mai mult Crezusem că timpul a estompat sau a șters amintirile, dar întâlnirea întâmplătoare dintr-o zi călduroasă de mai mi-a infirmat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
ai întors apoi capul, parcă speriat să nu cumva să ți se lipească privirea definitiv și iremediabil de privirea mea. Oare eu cum te-am privit de am determinat o asemenea reacție? Mi-am derulat în minte secvențele filmului nostru: anost, fragmentat, sugerat. De ce nu am avut puterea să îl întregim și să îi dăm culoare, strălucire?... VI. MOMENTUL PLATON ÎN ISTORIA FILOSOFIEI ȘI A PSIHOLOGIEI, de Gigi Stanciu , publicat în Ediția nr. 1832 din 06 ianuarie 2016. Rezumat În istoria
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
și sublima, De care sufletul plânge și se-anină... Amorul negăsit în logica-i de-absent, Cum prin atracția-i imposibilă prezent, De-o față drăguță găsită și-n stele, Univers total fără de umană vrere... Fiind mai importantă o viață anosta, Împopoțonată-n sclipică ce și costă, Scumpătită, căci ”gratisul s-a pierdut, Purul vieții ce-n permanentă e ”avut... Referință Bibliografica: inima umblă descendent.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015. Drepturi de
INIMA UMBLĂ DESCENDENT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384495_a_385824]
-
orice hoinari În viața fară de griji și ispite, Din a obiceiurilor mari sugari, De vlagă și eforturi nedospite..! Să fugim de seriosul fără haz, De oameni ce iubesc în glumă, Ce-ți spun adevărul fără obraz, Dar au viața anostă că o brumă! Să mai fim copii pentru veșnicie, Cosițele condorii să-ți împletesc, Să simțim înfrunzirea vieții vie, Pletele-comori să ți le-ndrăgesc. Mi-amintesc cât expresivă erai, Cu zâmbet diafan al ochilor mari, Cu râsetele-n explozivă te
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
nu ai nume, Că strălucirea lor s-a stins De când a nins...de când a nins. Sufletul... suspină-n șoapte, E-atât de noapte... atât de noapte. Te-nvăluie în abur ceața, Nu-i dimineața... nu-i dimineața. Este apusul cald, curat Anost și gol...păcat...păcat! A mai rămas ceva...un pic? N-a mai rămas nimic...nimic. Referință Bibliografică: TÂRZIU / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica
TÂRZIU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383946_a_385275]
-
mari, de culoarea mării. Mă vedeam pe mine! Doar eu eram în ochii lui înlăcrimați. “Claudia!”, “Caudia, nu mă speria!” Mă simțeam zguduită puternic. Ca trezită din vis, o zării, cu coada ochiului, pe mama, lângă mine, în camera noastră anostă. Raiul cel verde dispăruse. Continuam să mă uit în ochii bunicului. Erau ochii mei! Eu eram în fața oglinzii! “Mi-e dor de bunicul!” am spus calmă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. “Știu. Și nouă ne este dor uneori
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
care iubirea o simțea prin toți porii, a continuat până când femeia a irupt într-o explozie de fericire. A rămas nemișcată în brațele iubitului , nu voia să strice vraja iubirii ,trăiriile au fost prea mari, prea intense și adevărate. Viața anostă avută până la întâlnirea cu Florea, lipsurile pecuniare și brutalitatea lui Zbierea o abrutizase; doar orele lungi petrecute lângă patul iubitului său cât timp a fost bolnav, au trezit în ea sentimente de iubire, pe care nu credea că mai este
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
căci nu găsesc în țară Decât noian de oponenți cu pile mari și-ocară. Nici medicii nu-și mai găsesc în țara lor menirea Și pleacă unde nimeresc, să-și cate fericirea. Poporul suferă-n tăcere un trai tot mai anost Cu biruri multe și durere o duce tot mai prost. Doar hoții și-au găsit tărâmul de vis și-ndestulare În tine țară, tu ești țărmul, nu da capitulare! Of, țară, scutură-ți grumazul, și-aruncă paraziții Fiindcă-ai întors
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
clădește istoria, contemporaneitatea: incertă, agitată, plină de neprevăzut, globalizantă, dar de neevitat, mai mult, încărcată de promisiuni, chiar fascinantă (așa cum o percepe, foarte corect, Geanina din Imposibila despărțire). Cartea începe, cu amintitul tablou al urbei, în al cărei peisaj, destul de anost, își trăiește singurătatea Sică, iubitorul de Vivaldi; tot acolo, Alecu și Floria, soția lui, își împodobesc livada și ograda (Allegro vivace), sâcâiți de cizmarul neglijent și haotic, agasați de un fost secretar de partid, dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
face să constat că există un mod de a face pe cineva poet și a-i construi o mică glorie. Textele nemeritate de pe coperta a patra ale criticilor Alexandru Matei, Tudorel Urian și Al. Cistelecan laudă niște poezii siropoase și anoste. Se pare că această poetă nu are viitor. Volumul de debut este un excelent produs, de la ambalaj la reclamă, al unui serviciu de marketing literar profesionist - din care lipsește poezia. După cum se observă, cu ajutorul unor critici onorabili se promovează grafomania
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
fel garanția valorii. Și în al doilea volum al acestei autoare intitulat „Pauza dintre vene”, apărut în 2007, la Editura Cartea Românească, descoperim un manierism lipsit de accente personale. Descoperim, la fiecare poem, banalități rostite emfatic și așa-zise filosofări anoste. Spre deosebire de precedenta poetă, Lavinia Bălulescu, în poeziile din volumul „Lavinucea”, apărut la Cartea Românească, în 2007, născută la Drobeta-Turnu Severin, în 1985, are capacitatea de a se întoarce în copilărie și cu evidentă înclinație ludică, cu influență din Mircișor al
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un drog, evenimentul cel mai prețios al anului. Atracția lor irezistibilă îi smulge de lânga mama sau soția iubitoare, de lângă copiii care-și contemplă îngroziți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
mod special, pentru că dacă aveai de gând să aștepți pe o stradă aleasă la întâmplare să se deschidă o ușă și să iasă o fată, pe care o placi, n-ai fi ales cu siguranță strada mea; e cea mai anostă alăturare de fațade mohorâte văzută vreodată, numai depozite. Am ieșit dintre vânzătorii de ziare și am mers pe strada principală. Seven Sisters e una din arterele principale ale Londrei, înfundată mereu de noxele și claxoanele traficului îngreunat. O mașină din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să înceapă a tuși, dacă Ivanov ar fi fost supărat pe actori că joacă prost sau pe autor pentru piesa lui imorală, dacă ar fi fost pornit pe sine pentru că și-a cheltuit ultimii bani pentru un spectacol atât de anost, ar mai fi simțit el oare accesul sălbatic de ură pentru vecinul care tușea? Desigur, nu. În cel mai rău caz, s-ar fi supărat pe vecinul care tușește, poate că ar fi mormăit acolo „ei, dar de ce tușești!“ fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]