1,021 matches
-
astfel o chestiune de opțiune individuală. Lester Salamon, directorul Johns Hopkins Center for Civil Society Studies, notează că tradiția societății civile americane a luat naștere din tradiția noastră individualistă. El arată că „un etos puternic individualist... a produs un puternic antagonism față de concentrarea puterii”. Rezultatul este că americanii „șovăiesc să se bazeze prea mult pe guvern pentru a face față problemelor sociale și economice, lăsând astfel ca aceste probleme importante să fie rezolvate prin efort privat individual”67. De exemplu, acesta
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și birouri pentru a mări productivitatea, cu toate că și acolo au fost primite cu suspiciune, În special În afacerile familiale care Încă dominau În Europa. Acolo, metodele manageriale de modă veche, care combinau un paternalism benign, respect pentru tradițiile artizanale și antagonismele de clasă au acționat ca o frână pentru entuziasmul nestăvilit cu care a fost primit taylorismul În America. Europenii erau și mai puțin Înclinați să introducă eficiența În sfera personală, socială și culturală. Aceasta din nou se datorează modului diferit
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
membrii unui grup că ei sunt dezavantajați în raport cu membrii altuia și, chiar dacă la modul absolut starea lor economico-socială se îmbunătățește, faptul că out-group-urile și-au sporit și ele bunăstarea cauzează un sentiment de frustrare, ceea ce poate conduce cu ușurință la antagonisme. În raporturile de imparitate economică, atât grupul favorizat, cât și cel defavorizat pot avea starea subiectivă a deprivării, chiar dacă amândouă și-au ridicat calitatea vieții. Se pot aduce ca exemplu revoltele din ghetourile din SUA anilor ’60 când, deși atât
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
out-group-ul. Teoria promovată de Henderson-King și colaboratorii săi susține că perceperea unei amenințări reale (frontiere, violențe, locuri de muncă etc.) contează mult mai mult decât cea simbolică, la adresa imaginii și stimei de sine. Și în studierea căilor de reducere a antagonismelor intergrupale psihosociologia se servește tot mai consistent de cercetări nonexperimentale. De altfel, însuși G.W. Allport - cel care a lansat deja clasica și mult invocata ipoteză a contactului (1954), potrivit căreia contactul intergrupal elimină sau reduce prejudecățile și ostilitățile dintre
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cu poemul Patinaj. Din decembrie 1935 apar rubricile „Cronici”și „Puncte”, adăugate la „Artă” și „Cărți”, când Miron Radu Paraschivescu semnează articolul Arma literaturii, un text tezist care consemnează și susține ideea unei orientări de stânga într-o epocă a „antagonismelor de clasă”, invocând sensul umanist din scrierile lui André Gide, André Malraux, Ernst Bloch, Julien Benda și Jean Guéhenno, orientare prezentată ca obligatorie și astfel autolegitimată axiologic. În ultimul număr Ștefan Roll face un portret lui Lev Tolstoi. Mai sunt
STRADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]
-
se abandonează ademenirilor din mediile mondene declanșează și nefericirea unei ființe nevinovate: fiica ei e gata să se sinucidă pentru a curma coșmarul dezamăgirilor și vârtejul degradării. Discursul critic, acuzator, este în mod evident mai pregnant aici. Ambele piese ilustrează antagonismul aparență-realitate. Replica este cursivă, dinamică, aplicată, conflictele interferează substanțial drama și tragedia. Alături de aceste două lucrări, Gaițele este a treia componentă a ceea ce autorul numea Trilogia burgheză. Reprezentată, într-o primă formă și sub titlul Cuibul de viespi, la Teatrul
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
toate zilele..., Bacău, 2001. Traduceri: Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, îngr. și postfața trad., pref. Constantin Noica, București, 1982, Omul și cele trei etice ale sale (în colaborare cu Solange Mailly-Nesle și Basarab Nicolescu), postfața trad., Iași, 1999, Principiul antagonismului și logica energiei, postfața trad., Iași, 2000, Universul psihic. Sfârșitul psihanalizei, postfața trad., Iași, 2000; Al. Dumas-fiul, Trei oameni tari, Iași, 1992 (în colaborare cu M. Cosmescu-Delasabar); Henri Bergson, Evoluția creatoare, introd. trad., Iași, 1998; Benjamin Fondane, Ființa și cunoașterea
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
nu pot fi uneori evitate din cauza multiplelor interese naționale și economice divergente” <ref id="36">36 Ibidem. </ref>. Conceptual așadar, grupul decizional român a reușit să transleze, chiar și după explozia naționalistă de la jumătatea deceniului zece, dincolo de logica simplă a antagonismului româno-maghiar. Acțiunea sa diplomatică a reliefat faptul că miza eventualei transformări a politicii maghiare prin intermediul presiunilor germane nu era soarta relațiilor româno - austro ungare per se, ci salvarea glacisului de securitate În ansamblul său. În opinia unui D. A. Sturdza sau
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Însemnat, de fapt, compunerea lui, pentru că până atunci fusese mai mult unul ideal decât real. La fel ca la Începutul anilor ’80, o astfel de relație părea favorizată de existența unei „legături dinastice deosebite”, de coincidența intereselor strategice, de lipsa antagonismelor etc. Altfel spus, de un complex de circumstanțe ce sugerau că centrul de greutate al politicii externe românești ar fi trebuit să se afle pe axa Berlin-București. Partea germană a rezonat Însă prost la avansurile românești, din motive variate, de la
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
a acestora. Condițiile favorizante apar ca un produs al unui sistem complex de imprejurări care ajută violența și conflictul în dezvoltarea sa naturală, spre un anumit tip de fenomen victimal în care se integrează. Aceste condiții amplifică tensiunile, conflictele și antagonismele dintre victimă și agresor, fără a declanșa actul agresional, acest atribut revenind întotdeauna cauzelor. Continuitatea sau discontinuitatea condițiilor favorizante demonstrează relativitatea apariției actului agresional și a particularităților fenomenului agresional. (Tănăsescu, 2003, p. 180183.) I.3. Conștientul, inconștientul și stilul victimal
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
însă doar două categorii de curricula cu semnificația paradigmatică: A. curricula „extreme”: a) curriculum centrat pe disciplină (materie); b) curriculum centrat pe student (elev); B. curricula „intermediare”: a) curriculum corelat; b) curriculum fuzionat; c) curriculum-miez („nucleul”). Paradigmele curriculare „extreme” reproduc antagonismul educațional multisecular dintre „magistrocentrism” și „puerocentrism”. Curricula centrate pe materie (disciplină) au la origine programul educațional al școlilor ecleziastice medievale, alcătuit din septem artes liberales (trivium și quadrivium); ele acordă importanță maximă disciplinelor de învățământ (artes) și îl ignoră aproape
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dimpotrivă, semnificațiile educaționale se află mereu în schimbare, în progres, în retragere, sunt fracturate, incomplete, dispersate, amânate. Cherryholmes privește lucrurile din perspectiva confruntării radicale dintre structuralism și poststructuralism. Domeniul curriculumului a fost tulburat - și, pe alocuri, chiar anarhizat - de acest antagonism al gândirii pedagogice. (Practic, asistăm la o confuzie teoretică în educație, specifică „realismului halucinant”, caracterizat sumar la începutul acestui capitol.) După Cherryholmes, această tulburare curriculară este ea însăși un fenomen poststructuralist, un fenomen pedagogic postmodern. Exemplul cel mai evident îl
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este împlinită prin schițarea reperelor unei viziuni integrale a fenomenului la noi, deși spiritul românesc nu este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
lămurim modul în care se raportează sociologul la pluralitatea intereselor, caracteristică societății sale. Distincția făcută de Marx între societăți bazate pe structuri de interese antagoniste și societăți care, deși diferențiate, sunt caracterizate de structuri neantagoniste este în acest punct fundamentală. Antagonismul intereselor pune o serie de probleme specifice angajării sociologului. Atunci când se discută o activitate socială concretă, pe fondul unității de interese fundamentale va apărea, inevitabil, și diversitatea de interese. Sociologul va fi pus, în consecință, în situația de a face
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și manipulare, ci prin dialog și negociere, prin cooperare, pe cât posibil. Ne putem însă întreba în ce condiții este posibilă o asemenea societate. Punctul de vedere marxist, sprijinit puternic de evidența societății actuale, argumentează că, într-o societate bazată pe antagonism, democrația este vulnerabilă, fragilă, neputând structural renunța la coerciție și manipulare. O sociologie cu adevărat echidistantă este, în consecință, exclusă dintr-o asemenea societate. Ea apare mai mult ca o stare-limită spre care se aspiră. Echidistanța nu trebuie deci considerată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
internaționale realizate sub patronajul ONU și UNESCO asupra unei game variate de probleme, începând cu cele referitoare la dezvoltarea social-economică, urbanism, comunicații, tehnologie și terminând cu elaborarea sistemelor de indicatori sociali și ai calității vieții. Într-o comunitate în care antagonismele structurale au fost eliminate devine posibilă realizarea consecventă a unei democrații totale, prin luarea în considerare a pluralității de interese care, de această dată, pot converge în jurul unui interes general real. Aici, atitudinea echidistantă a sociologiei devine nu numai posibilă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale animalului. Reacția „nevrotică” a pisicii variază, deci, în funcție de intensitatea stimulului condiționat. Autorul a dedus că, dacă anxietatea poate inhiba alimentarea, aceasta din urmă poate, la rândul său, într-un context diferit, să inhibe răspunsul anxios. El vede în acest antagonism o manifestare a fenomenului de inhibare reciprocă descris în fiziologie de către Sherrington. Wolpe enunță principiul acestui antagonism în următorii termeni: „Dacă, în prezența unor stimuli responsabili pentru anxietate, se instalează un răspuns antagonist acesteia, capabil s-o suprime în totalitate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietatea poate inhiba alimentarea, aceasta din urmă poate, la rândul său, într-un context diferit, să inhibe răspunsul anxios. El vede în acest antagonism o manifestare a fenomenului de inhibare reciprocă descris în fiziologie de către Sherrington. Wolpe enunță principiul acestui antagonism în următorii termeni: „Dacă, în prezența unor stimuli responsabili pentru anxietate, se instalează un răspuns antagonist acesteia, capabil s-o suprime în totalitate sau parțial, legăturile care unesc stimulii nociceptivi de anxietate trebuie să slăbească”. Tratamentul: desensibilizarea sistematică Din această
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu grimase (1933). La Editura unu, de care se îngrijea Sașa Pană, scoate volumul următor, căruia mai vârstnicul comiliton îi schimbă titlul din Altă planetă în Metamorfoze (1934). În 1936 proiectează împreună cu Victor Brauner, Pericle Martinescu și Sașa Pană revista „Antagonism”, care însă nu mai apare. Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu Naum, N. pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă în diamant
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
bizareriei soțului, gata să se vadă înșelat ca să își poată dori soția. Jocul zeilor urmărește tribulațiile unui personaj care își propune cinic să o seducă pe mama prietenului său, pentru a-i mărturisi în final acestuia că „zeii” implacabili ai antagonismelor de clasă l-au obligat să acționeze astfel. Prozele lui P. nu au fost adunate în volum, fiind publicate între 1909 și 1919 doar în „Vieața nouă”: Robii unei himere, Destăinuirea unui mort, Concert nupțial, Impresiile unui convertit ș.a. Mai
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
mișcare contradictorie a României începutului de secol XX, frământată de o răscoală țărănească și de război, de mișcări studențești și de agitații socialiste. În credința celor șapte sfeșnice (I-II, 1933), socotit cel mai important roman al lui P., înfățișează antagonismele sociale, politice, naționale și confesionale manifestate în Transilvania după Unire, dar aspectul de frescă este subordonat unei probleme psihologice privind criza religioasă declanșată într-o conștiință primară. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
de clasă în vederea consacrării unui nou cadru centrat pe procesele individualizării și pe consecințele lor. A analiza structura de clasă și mai ales clasele sociale coincide fie cu conformarea la un model marxist care admite aprioric și ideologic structura și antagonismul de clasă, fie cu perseverarea într-o metodologie a stratificării sociale care se autoconfirmă prin tehnicile de diferențiere a categoriilor sociale și a granițelor sociale dintre ele. Apriorismul teoretic și convenționalismul metodologic postulează clase și delimitări, pe când spațiul social acumulează
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pp. 168-204. Teoreticianul cel mai consecvent al claselor sociale, K. Marx, a demonstrat cum individualizarea produsă în societatea capitalistă industrială, respectiv emanciparea individuală față de comunitățile și relațiile feudale de muncă, a făcut posibilă dezvoltarea relațiilor capitaliste de producție și accentuarea antagonismului dintre proletariat și burghezie. Individualizarea și, odată cu aceasta, accentuarea polarizării, adică a îmbogățirii progresive a burgheziei și a sărăcirii accentuate a proletarilor, ar genera raporturile antagonice de clasă și transformarea proletariatului dintr-o „clasă în sine” într-o „clasă pentru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mărturii ale unui robust talent (Ă) dar prea mult atras de broderia lirică a cuvintelor care-l ducea la manierism, la formă goală. Nimic din apucăturile Începuturilor sale nu a rămas În nuvela de proporții Dușmănie În care Înfățișează concret antagonismul de clasă din mediul rural. E vorba de crima unui chiabur Înnebunit de ură, Eftimie care-l Înjunghie pe Gudică, membru de partid”. Din aceeași sursă aflăm că În nr. 3 al colecției, a apărut nuvela Cifrul de Petre Iosif
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]