743 matches
-
iluzionării și visătoriei în concret. Paginile propriu-zis analitice ale studiului, afectate creației celor patru poeți amintiți mai sus, se constituie în două secțiuni. În prima dintre ele sunt discutate teme, motive obsedante (obsesia morții și a iubirii considerate ca o anticameră a morții, devenită dominantă și inevitabilă sub impactul atrocităților războiului și chiar al amenințărilor de ordin politic). Astfel, ceea ce se impune pentru imaginarul poetic este un anumit gust al evadării/evaziunii și, drept consecință, al călătoriei fie spre spații imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în care am discutat teme, motive care devin obsedante în lirica acestor poeți și nu putea lipsi de aici obsesia morții devenită dominantă sub impactul atrocităților războiului, dar și al amenințărilor de ordin politic. Iubirea însăși este privită ca o anticameră a morții. Poeții aceștia care promovaseră o poezie ancorată în realitate, manifestă un anumit gust al evadării și, prin urmare, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
halucinantă ce reușește să refacă, din ape străvezii, lumi apuse sau poate chiar inexistente (Odihnă sumară). Titlurile textelor surprind și ele aceeași dispariție lentă a vieții: somnul, odihna, oboseala, care devin caracteristici principale ale întregii lumi și se transformă în anticamere ale morții. Și în Fata morgana regăsim aceeași viziune asupra lumii acvatice. Se realizează aici o incursiune în sine în căutarea necunoscutei, erotismul amestecându-se cu dorul de moarte: "Ești pretutindeni necunoscută;/ ți-aud pașii prin bătaia inimii mele/ trecând
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în vedere (pentru că aceasta pare a echivala cu moartea), ci peregrinarea la infinit în căutarea sinelui. Se produce o adevărată lichefiere a universului, o pierdere a contururilor acestuia astfel încât lumea reală se confundă cu cea a visului, viața devine o anticameră a morții, fapt ilustrat de motivul somnului, al oboselii care revine constant. Degradarea universală este susținută în lirica lui Tonegaru și de alte simboluri, dintre care îl aminteam pe cel al fluturelui (molia) asociat timpului devorator, pe cel al dansului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
apere. Godvino refuză. Briano apare și îi reamintește lui Aroldo că un creștin are datoria de a ierta: “Pe această cruce Mântuitorul a adus iertarea tuturor muritorilor.“ Aroldo se târaște până la cruce și leșină lângă piciorul ei. Actul III O anticamera din palat. Egberto intra în cameră și își ia sabia. “Oh, sabie a onoarei, tu cea care de atâția ani atârni alături de un batran luptător. Sunt dezonorat (Disonorato io son!... Ce mai înseamnă viata fara onoare?“ El se gândește la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
predarea arestaților către sovietici. Prin acest fapt și modul în care au acționat la 23 august 1944, trecând de la acord și colaborare la dezacord și confruntare cu Mareșalul și cu regimul său, partidele istorice, aparent inconștiente, au propulsat România spre anticamera „erei staliniste”, când războiul încă nu se încheiase. II. 4. România pe calea comunizării Arestarea Antoneștilor nu va îmbunătăți situația țării. Ruperea alianței cu Germania și participare alături de Aliați până la sfârșitul războiul antihitlerist nu va reface România Mare, țara rămânând
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu care apar asemenea interogații. Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității, a Logosului. Ca atitudine - și cu reflexe izomorfe în stil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Experiența poetică, RL, 1982, 35; Constanța Buzea, Ion Cristofor, „În odăile fulgerului, AFT, 1982, 9; Dan C. Mihăilescu, O viziune lirică, CNT, 1983, 12; Poantă, Radiografii, II, 129-132; Felea, Aspecte, III, 178-183; Cristian Moraru, În anticamera textului, ST, 1984, 9; Constanța Buzea, Mâna poetului pe pagină, AFT, 1988, 10; Ioan Moldovan, Povara melancoliei, VR, 1989, 2; Eugen Simion, Un gentilom al himerelor, RL, 1990, 8; Ion Tudor Iovian, Ultima cină pe mare, ATN, 1990, 5; Papahagi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
toilette). 396 În realitate, Worth inventatorul defileurilor, al manechinelor, al țesăturilor lucioase și al ornamentelor grațioase care personalizează toaletă. Creațiile sale feerice și facturile importante care le însoțesc sunt celebre prin aroganță lor. Cele mai vestite Pariziene fac coadă în anticamera să. Mai mult decât orice poet sau pictor, Charles Worth, stilist renumit din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reușește să creeze aură modei și să o promoveze la rang de artă a timpurilor moderne. Worth
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
goală, cu bocancii sub cap drept pernă; ne înghesuiam unul în altul, visând cu ochii deschiși lumi de lumină și cântări îngerești. Deodată se aude la ușă zăngănit de chei. Zăvoarele se trag brusc și sărim din poarta visului în anticamera iadului. Privim în întunericul și mai adânc al ușii. Era ora supliciilor, „căci cei ce fac rele, noaptea le fac” (Sfântul Apostol Pavel). Cu răsuflarea tăiată așteptam să ni se strige numele. Gardianul plimbă lanterna pe fețele noastre străvezii, paralizate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine...”. Stai pe loc! Nu acolo, îmi tăie rugăciunea glasul răstit al gardianului. Oare mă și auzise Maica Domnului?) Am intrat în clădirea administrativă. Gardianul m-a lăsat în anticameră și a intrat pe ușa capitonată deasupra căreia scria cu litere mari: director. Înăuntru era fratele meu cel mic, Alexandru, cu ochii plini de lacrimi. Am intuit situația și m-am pregătit sufletește. Mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat, în hainele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lumina difuză a camerei, încețoșată de aburul respirației și îmbibată de miros pestilențial și de mucegai, pe priciurile suprapuse, de o parte și de alta a pereților laterali, se vedeau, în poziții de stafii mumificate, chipurile descompuse ale locatarilor acestei anticamere a morții. Pe peretele din fundul camerei, contrastând cu pereții alb vineți, o fereastră vopsită negru și oblonită. Când ușa s-a închis, un suflu de mirare a ieșit din piepturile celor 25 de locatari. Privirile lor încercau să sesizeze
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de pe Secția II, trimiși la neagra fără mâncare câteva zile, apoi bătuți cu saci de nisip confecționați din pânză de doc, de grosimea unei bâte, care distrug mai ales organele interne, în special rinichii, și aruncați în camera 5 bis, anticamera morții. Vina? Au conferențiat și au propagat idei retrograde: cultură, credință și știință burghezo-legionară, împotriva partidului și clasei muncitoare. Cât au stat în cameră, vreo săptămână, aproape n-au putut vorbi din cauza slăbiciunii și durerilor acute. Am încercat o discuție
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cameră și câte unul dintre cei care ne luaseră în primire la sosire. Comunica ceva din partea administrației, fie să iasă oamenii la curățat de zarzavat pentru bucătărie, fie la curățenie și ieșea însoțit de unul sau doi tineri într-o anticameră, unde era și wc-ul. În fiecare cameră erau wc-uri moderne, ca la blocuri. Vrând să folosesc wc-ul am surprins doi tineri vorbind cu unul dintre acei deținuți al cărui nume, Livinski, l-am aflat mai târziu. M-au oprit. După
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zugrăvite numai pe exterior, iar pe ea scria pâine. Duba căra „pâinea morții”; moartea cerea neamului ca plată jertfe făcute cu conștiința participării trupești la jertfa trupului lui Hristos, pentru a-i imprima stigmatele Lui. Milițienii s-au urcat în anticamera dubei, iar securiștii lângă șofer, nu înainte de a ne preveni că vom fi executați dacă vom încerca să evadăm. Era o măsură de intimidare sau o acoperire a propriilor conștiințe. Ne-am zis „Doamne, ai grijă de noi” și duba
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poate, vom sparge duba, dându-le prilejul să ne execute. A zâmbit sadic. S-a consultat cu însoțitorul său și a spus milițienilor să lase vizeta deschisă. În timpul discuției ne-am înviorat puțin. Am pornit iarăși; gazele ieșeau și în anticameră așa că milițienii suportau și ei. După câteva minute au încuiat vizeta cu zăvorul. Am bătut cu disperare timp de o oră în vizetă, în pereții dubei, în podea. Ne-am zbătut să spargem, să rupem sau să smulgem grila prinsă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nou, pe fundalul unor îndoielnice politici de personal la nivelul ministerului, unele dintre ele afectând direct colectivul pe care îl conduceam colectiv care a devenit la un moment dat un adevărat detașament Maiakovski, adică de pedepsire sau un fel de anticameră a ieșirii definitive din diplomație a unora dintre colegi... 2. Primele măsuri luate de mine la Direcția la care fusesem instalat ca director au fost legate de ordonarea mișcărilor unui colectiv care știa în linii generale CE să facă, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
gratuit la dispoziție de guvernul spaniol și se ajunsese într-o criză de timp care risca să lase România pe dinafară. Cum secretarul de stat de la M.A.E., Inocencio Arias, era și comisar spaniol pentru Expoziție, am reușit, după anticamere repetate la acesta (...), să obțin o reevaluare a situației noastre și să primim în final terenul pe care foarte târziu echipa specializată din țară și-a făcut apariția pentru amenajările de rigoare. Cu J.O. de la Barcelona lucrurile au stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
permisiile, concediile de odihnă sau cele medicale. Deci, niște măsuri pregătitoare se luau atunci când se strica situația internațională. Adică, nu te lua ca din oală. Cum s-ar zice, te găsea gata îmbrăcat, nu în baie. S. B.: Într-o anticameră. M. M.: Da. Nu s-a luat niciun fel de măsură. Cu toate că în planuri aveam așa ceva, nu s-a aplicat nimic. Erau măsuri și indicative, aveam niște plicuri; deschideai plicul, ziceai indicativul, confruntai parola. Ziceai: "Se sistează concediile, gata, cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Întreba: — Care e „recolta” pentru azi? — 4, 5, 6 (sau alt număr care reprezenta morții din acea zi) terminați, răspundea omul În „halat alb” - medicul. — Puțini, răspundea Borcea, gândindu-se, desigur, la măsuri mai severe. De fapt infirmeria era o anticameră a morții”. În august 1953 a fost suspendat din funcție și trimis În judecată pentru rele tratamente aplicate deținuților. În 1955, Tribunalul Militar pentru unitățiile MAI și, În anul 1956, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară București au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
vedea mai degrabă paiul din ochiul altuia. N’or mai fi ruguri astăzi, dar excluderea - chiar și fizică - a purtătorului altui gând decât uniformul, entropicul deci, operează; și-mi amintesc de românul Culianu, dar și de indianul Rushdie, aflat În anticamera intoleranței, firească - prin conotațiile sale entropice - În implacabilitatea ei. Barbaria e relativă. Ea ține de nivelul de dezvoltare a unei societăți, mai precis a unei cultúri, inevitabil inegal. Ceea ce În interiorul ei e firesc, poate apărea, o face chiar, drept barbarie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
față de trădările și schimbările la față care au avut loc tot azi”. În jurul orei 9, Antonescu sosi din nou la palat. „Discuția dintre cei doi s-a purtat cu glasuri ridicate și aprinse. În acest timp, Mihai aștepta neliniștit în anticamera de la parter, alături de aghiotanți. La ora unsprezece, Antonescu a coborât din biroul Regelui, roșu la față și încruntat, dar cu un aer hotărât. S-a oprit pentru o clipă lângă prințul moștenitor. «Alteța voastră nu are motive de îngrijorare», rosti generalul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
permisiile, concediile de odihnă sau cele medicale. Deci, niște măsuri pregătitoare se luau atunci când se strica situația internațională. Adică, nu te lua ca din oală. Cum s-ar zice, te găsea gata îmbrăcat, nu în baie. S. B.: Într-o anticameră. M. M.: Da. Nu s-a luat niciun fel de măsură. Cu toate că în planuri aveam așa ceva, nu s-a aplicat nimic. Erau măsuri și indicative, aveam niște plicuri; deschideai plicul, ziceai indicativul, confruntai parola. Ziceai: "Se sistează concediile, gata, cheamă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
imperiu muribund (a rămas Însă neratificat, fiind anulat de la sine prin dispariția partenerului). Treptat, regimul de la București a mizat tot mai mult pe apropierea de Uniunea Europeană și de N.A.T.O. România a devenit În 1994 membră a Parteneriatului pentru pace (anticameră a N.A.T.O.); În 1994-1995 s-a alăturat embargoului impus de Occident Iugoslaviei. Însă autoritățile române sunt suspectate că au practicat un joc dublu, tolerând sau chiar supervizând Încălcări ale embargoului (contrabandă cu produse petroliere). Una peste alta, apropierea de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
totuși, meritele-s numai ale lui Dumnezeu) și a podului lui Saligny, nimic nu-i de admirat, fiindcă toate-s "realizări minore la scară europeană. Ele vorbesc despre istoria unui popor ușernic, care a trăit la porțile creștinătății și în anticamera marilor civilizații." Ușernic? Doar dacă re-conferim termenului sensul inițial, acela de paznic al porții că și datorită "ușernicilor" români n-au ajuns otomanii la Viena. Iar în alte cărți (le-am mai amintit aici) vitejia strămoșilor este considerată "marcă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]