977 matches
-
sub chipul Atenei, la care se închină” (I, 23, 4). Singura piedică în a‑l considera pe Simon precursorul Anticristului este perioada, mult prea îndepărtată de parusie, în care acesta a trăit și și‑a răspândit învățătura. Marcu, precursor al Anticristului Acest inconvenient dispare însă în cazul unui alt eretic, Marcu, contemporan cu Irineu. El „este un adevărat precursor al Anticristului (praecursor uere Antichristi), căci, amestecând jocurile (ludicra) lui Anaxilaus cu înșelăciunile (nequitia) celor numiți magicieni, el se pretinde făcător de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este perioada, mult prea îndepărtată de parusie, în care acesta a trăit și și‑a răspândit învățătura. Marcu, precursor al Anticristului Acest inconvenient dispare însă în cazul unui alt eretic, Marcu, contemporan cu Irineu. El „este un adevărat precursor al Anticristului (praecursor uere Antichristi), căci, amestecând jocurile (ludicra) lui Anaxilaus cu înșelăciunile (nequitia) celor numiți magicieni, el se pretinde făcător de minuni în fața celor care nu au avut niciodată judecată sau care au pierdut‑o” (I, 13, 1). Trăsătura principală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
praecursor uere Antichristi), căci, amestecând jocurile (ludicra) lui Anaxilaus cu înșelăciunile (nequitia) celor numiți magicieni, el se pretinde făcător de minuni în fața celor care nu au avut niciodată judecată sau care au pierdut‑o” (I, 13, 1). Trăsătura principală a Anticristului, în opinia lui Irineu, este virtutea magică, în sensul de putere de atracție malefică. Violența se află pe locul doi. Nu întâmplător, printre toți ereticii recenzați, numai Marcu poartă stigmatul de pre‑Anticrist. Și nu întâmplător episcopul lyonez este preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o” (I, 13, 1). Trăsătura principală a Anticristului, în opinia lui Irineu, este virtutea magică, în sensul de putere de atracție malefică. Violența se află pe locul doi. Nu întâmplător, printre toți ereticii recenzați, numai Marcu poartă stigmatul de pre‑Anticrist. Și nu întâmplător episcopul lyonez este preocupat atât de mult de priceperea și de calitățile de înșelător ale lui Marcu, încât îi consacră o treime din cartea întâi (câteva zeci de pagini). Marcu este magicae imposturae peritissimus seducens et uiros
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în general și față de stăpânirea romană, în special. El ramifică silogismul precursorului său, plasând sub stăpânirea diavolului numai ereticii, lăsând deoparte păgânii. Anticristul își găsește astfel un predecesor colectiv în grupările falșilor taumaturgi. Falșii taumaturgi Un alt aspect, legat de cel anterior, este săvârșirea minunilor. Evangheliile prezintă numeroase istorisiri despre minunile lui Isus și ale apostolilor, dintre care cele mai însemnate sunt vindecările
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în grupările falșilor taumaturgi. Falșii taumaturgi Un alt aspect, legat de cel anterior, este săvârșirea minunilor. Evangheliile prezintă numeroase istorisiri despre minunile lui Isus și ale apostolilor, dintre care cele mai însemnate sunt vindecările, exorcismele și învierile. Ereticii, predecesori ai Anticristului, nu se lasă mai prejos. Dimpotrivă, reputația lor pare a fi întemeiată tocmai pe aceste virtuți terapeutice, de taumaturgi. În dosarul său anticristologic din cartea a V‑a (28, 2), Irineu inserează un pasaj bine cunoscut din Apocalipsă (13, 11
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe Satan - praecursores uere draconis eius qui per huiusmodi phantasiam abscedere faciet in caudo tertiam partem stellarum et deiciet eas in terram (Apoc. 12,4). Drept urmare, magia/pseudotaumaturgia constituie un semn eshatologic major. Acțiunea ereticilor „prefațează” sfârșitul lumii și venirea Anticristului, întrucât ei împlinesc deja, ca și acesta, false minuni care pervertesc și amăgesc pe credincioși. Pseudotaumaturgia este dublată de pseudoprofeție (vezi mai ales cartea a II‑a, 32, 3‑5). Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra acestei teme
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amăgesc pe credincioși. Pseudotaumaturgia este dublată de pseudoprofeție (vezi mai ales cartea a II‑a, 32, 3‑5). Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra acestei teme, dat fiind că pentru Irineu pseudoprofeția nu constituie un atribut esențial al Anticristului. El acordă totuși o atenție deosebită harismelor, conferite mai întâi Apostolilor și apoi, neîntrerupt, altor membri ai Bisericii. Minunile săvârșite de aceștia, accipientes gratiam, cu sprijinul întregii comunități, sunt reale, „palpabile” și în folosul celorlalți (ad beneficia reliquorum hominum). Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
beneficiul celorlalți, gratuit, și cu efecte vizibile: cei orbi își recapătă efectiv vederea, surzii aud, morții revin la viață în mod real. Ereticii sunt magicieni și pseudotaumaturgi. Săvârșind false minuni, ei pun în pericol coeziunea Bisericii și devin predecesori ai Anticristului care lucrează deja în lume. Citatele din Apoc. 13, referitoare la cea de‑a doua fiară, și de la 2Tes. 2, asupra „semnelor și minunilor”, găsesc astfel ecouri foarte puternice în realitatea istorică și bisericească a vremii lui Irineu. C. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în lume. Citatele din Apoc. 13, referitoare la cea de‑a doua fiară, și de la 2Tes. 2, asupra „semnelor și minunilor”, găsesc astfel ecouri foarte puternice în realitatea istorică și bisericească a vremii lui Irineu. C. Alte elemente pentru recunoașterea Anticristului Autorul Apocalipsei scrie despre fiara ieșită din pământ: „Ea va porunci locuitorilor pământului să facă o statuie (un chip) fiarei care a fost rănită cu sabia și a rămas în viață. Și i s‑a dat ei să insufle duh
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
u (400), s (200) - este exact 888, numărul perfecțiunii spirituale. Irineu denunță fără cruțare asemenea teorii, privindu‑le ca pe niște „elucubrații” fondate pe asocieri arbitrare și coincidențe aleatorii. El preferă să se limiteze la cadrul unei simbolici cristologice. Numărul Anticristului îi oferă ocazia să invoce, într‑o lumină diferită, ideea‑forță a teologiei sale, ideea recapitulării (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η). Anticristul - ca oponentul prin excelență al lui Cristos - va recapitula, printr‑o imitație perversă, tot răul „săvârșit de‑a lungul a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
niște „elucubrații” fondate pe asocieri arbitrare și coincidențe aleatorii. El preferă să se limiteze la cadrul unei simbolici cristologice. Numărul Anticristului îi oferă ocazia să invoce, într‑o lumină diferită, ideea‑forță a teologiei sale, ideea recapitulării (<∀6γν∀8∀∴ΤΦ4Η). Anticristul - ca oponentul prin excelență al lui Cristos - va recapitula, printr‑o imitație perversă, tot răul „săvârșit de‑a lungul a șase mii de ani” scurși de la crearea lumii. El va fi deci întruparea însăși, simbolul viu al imperfecțiunii creaturale. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fericire petrecuți de Adam în rai vor fi retrăiți - de această dată pe pământ, noul rai - de sfinți în jurul Împăratului. În consecință, durata apostaziei va fi de șase mii de ani, adică va fi egală cu cea a lumii pământești. Anticristul, ca un fel de magnet magic, adună în sine tot răul săvârșit de‑a lungul istoriei. Irineu schițează principiile unei teodicee: dacă răul există, este pentru că Dumnezeu însuși l‑a îngăduit cu un anumit scop; dacă persecuțiile împotriva creștinilor există
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru moment, atât victimelor, cât și persecutorilor. Potrivit acestei logici, încercarea martiriului este cea care îi separă cel mai bine pe sfinți de păcătoși, hărăzindu‑i pe cei dintâi raiului, iar pe ceilalți, iadului. Întrucât recapitulează întreaga istorie a apostaziei, Anticristul lucrează, la rândul său, în cadrul planului divin și, prin urmare, spre folosul Bisericii (28, 4): „În fiara ce va să vină se vor recapitula toate nedreptățile și toate vicleniile (recapitulatio universae iniquitatis et omnis doli), așa încât toată vlaga apostaziei, revărsându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte a micromonografiei (V, 30, 1‑30, 4) este consacrată numelui Anticristului. Iată planul secțiunii: 1) contestarea cifrei 616 pe care unii o atribuie Anticristului (30, 1) - contra argumente: a) varianta 666 se regăsește în cele mai vechi manuscrise ale Apocalipsei; b) dispunem chiar de mărturii din partea celor care l‑au cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte a micromonografiei (V, 30, 1‑30, 4) este consacrată numelui Anticristului. Iată planul secțiunii: 1) contestarea cifrei 616 pe care unii o atribuie Anticristului (30, 1) - contra argumente: a) varianta 666 se regăsește în cele mai vechi manuscrise ale Apocalipsei; b) dispunem chiar de mărturii din partea celor care l‑au cunoscut direct pe Ioan; toate aceste mărturii susțin varianta 666; c) testul logic confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai vechi manuscrise ale Apocalipsei; b) dispunem chiar de mărturii din partea celor care l‑au cunoscut direct pe Ioan; toate aceste mărturii susțin varianta 666; c) testul logic confirmă, la rândul său, autenticitatea cifrei 666; pentru ca recapitularea răului împlinită în Anticrist să fie completă, este nevoie de un 6, simbol al imperfecțiunii, pentru fiecare fragment al istoriei: început, cuprins și sfârșit; d) eroarea se datorează unei greșeli de transcriere (i în loc de x). 2) există două categorii de rătăciți: a) naivii: cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor ieși de trei ori în pierdere: - prin însăși ignoranța lor, „căci se îndepărtează de la adevăr”; - vor fi pedepsiți în virtutea faptului că cel care îndepărtează sau adaugă ceva din Scriptură va fi blestemat; - nu îl vor recunoaște niciodată pe adevăratul Anticrist. 3) Avertisment final: așteptarea divizării Imperiului Roman în zece regate (30, 2). 4) Anticristul se va naște din tribul lui Dan (30, 2). 5) Numele nu este atât de important (30, 3‑4); Irineu propune trei variante: Euanthas, Lateinos, Teitan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la adevăr”; - vor fi pedepsiți în virtutea faptului că cel care îndepărtează sau adaugă ceva din Scriptură va fi blestemat; - nu îl vor recunoaște niciodată pe adevăratul Anticrist. 3) Avertisment final: așteptarea divizării Imperiului Roman în zece regate (30, 2). 4) Anticristul se va naște din tribul lui Dan (30, 2). 5) Numele nu este atât de important (30, 3‑4); Irineu propune trei variante: Euanthas, Lateinos, Teitan, refuzând să se pronunțe asupra autenticității lor. 6) Domnia Anticristului va dura trei ani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regate (30, 2). 4) Anticristul se va naște din tribul lui Dan (30, 2). 5) Numele nu este atât de important (30, 3‑4); Irineu propune trei variante: Euanthas, Lateinos, Teitan, refuzând să se pronunțe asupra autenticității lor. 6) Domnia Anticristului va dura trei ani și șase luni, la capătul cărora va fi aruncat de Cristos în „iezerul de foc și de pucioasă”. Apoi va începe „cea de‑a șaptea zi a săptămânii milenare”. O dezvoltare a acestei prezentări schematice se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi aruncat de Cristos în „iezerul de foc și de pucioasă”. Apoi va începe „cea de‑a șaptea zi a săptămânii milenare”. O dezvoltare a acestei prezentări schematice se impune. Unul dintre punctele majore de interes, în ceea ce privește datele „biografice” ale Anticristului, este identificarea numelui său. După cum știm, atât grecii, cât și romanii foloseau literele pentru a calcula, fapt care permitea diferiților interpreți să stabilească corespondențe între numărul 666, transmis de Apoc. 13,18 și numele posibil al tiranului eshatologic. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să stabilească corespondențe între numărul 666, transmis de Apoc. 13,18 și numele posibil al tiranului eshatologic. Înainte de a aborda acest subiect delicat, Irineu dorește să elimine opinia - falsă, în ochii săi, dar foarte răspândită, se pare - potrivit căreia numărul Anticristului nu ar fi 666, ci 616. El pare să acorde o importanță deosebită acestei dezbateri. Într‑adevăr, dacă acceptăm varianta 616, prezentă într‑un anumit număr de manuscrise ale Apocalipsei, întregul eșafodaj anticristologic al exegetului se năruie; criteriul principal, al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici nu ar fi capabili de aceasta). Ceilalți, dimpotrivă, construiesc tot felul de teorii și avansează un număr de ipoteze vătămătoare nu doar pentru ei, ci mai ales pentru semenii lor. Tentativa lor orgolioasă de a determina numele exact al Anticristului riscă să îi coste propria mântuire. Ei sunt integrați din oficiu, de Irineu, în categoria falșilor profeți sau a falșilor exegeți: Toți cei care numai de dragul faimei deșarte hotărăsc nume conținând acest număr greșit, susținând sus și tare că numele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel care adaugă sau îndepărtează ceva din Scriptură va primi pedeapsă deloc neînsemnată, în chip necesar lucrul e valabil și pentru unii ca aceștia. Urmează o a treia primejdie, pentru cei ce‑și închipuie, fără nici un temei, că știu numele [Anticristului]! Dacă ei au în minte un nume și acela va veni sub alt nume, atunci foarte ușor vor putea fi trași pe sfoară, [întrucât vor crede] că încă n‑a venit cel de care le este lor teamă (V, 30
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ei au în minte un nume și acela va veni sub alt nume, atunci foarte ușor vor putea fi trași pe sfoară, [întrucât vor crede] că încă n‑a venit cel de care le este lor teamă (V, 30, 1). Anticristul va purta un nume, ca orice ființă omenească. Exegeții vanitoși de care vorbește Irineu propun însă o serie de nume, fapt care, în loc să simplifice, complică și mai tare lucrurile. Diversitatea ipotezelor contradictorii atrage prudența, chiar neîncrederea exegetului, căci ea amintește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]