627 matches
-
identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celule pot fi până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei imunologice și ori de câte ori se vor reîntâlni cu antigenul potrivit, vor produce un răspuns
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
al RCT. Situsul de combinare al RCT este alcătuit din regiunile hipervariabile sau regiunile determinante de complementaritate (RDC), trei ale catenei alfa și patru ale catenei beta, și formează situsul de legare a antigenului. Majoritatea limfocitelor au RCT-2 cu specificitate antigenică alfa-beta. Ulterior, s-a identificat RCT-1, alcătuit din catenele gamma-delta:- RCT-2 este heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu RCT-2, dar constă din polipeptidele gamma și delta, cu o altă specificitate antigenică, identificată prin intermediul anticorpilor monoclonali. RCT-1 se găsește pe suprafața a 0,5-15% dintre limfocitele T circulante umane, dar este mai frecvent pe limfocitele intraepiteliale ale mucoasei intestinale. Limfocitele T γ/δ exprimă markerul CD3 și recunosc antigenul printr-un mecanism
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și recunosc antigenul printr-un mecanism asemănător cu acela al limfocitelor T α/β, adică recunosc epitopii asociați cu moleculele clasice CMH I și II, dar frecvent par să interacționeze cu molecule CMH neclasice, iar specificitatea interacțiunii lor cu epitopii antigenici este limitată. Aceste limfocite pot să recunoască antigene neconvenționale, ca de exemplu, proteinele de șoc termic și antigenele nepeptidice (glucidice). În general, limfocitele cu RCT-1 (γ/δ) sunt negative pentru markerii CD4 și CD8, deși unele exprimă nivele scăzute ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt dependente de timus. Celulele NK tipice au viață scurtă și reprezintă o linie importantă, primordială, în evoluție, cu rol esențial în mecanismele de apărare înnăscută a organismului. Ele sunt active în respingerea grefelor și a celulelor modificate sub raport antigenic. Funcția celulelor NK este de a recunoaște și de a liza anumite celule tumorale și celule infectate cu virusuri. Celulele NK au lizat celulele liniilor B limfoblastoide transformate de EBV, deficiente în molecule CMH I, dar nu au mai lizat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CD16). O subpopulație distinctă a celulelor NK o reprezintă celulele K (killer). Ele sunt tot LGL, dar spre deosebire de celulele NK, exprimă receptorul de mare afinitate pentru Fc γ. Acțiunea lor principală este citotoxicitatea mediată de anticorpi (ADCC), față de celulele modificate antigenic. In vitro, limfocitele T din sânge, sub acțiunea stimulatoare a unor citochine (IL-2, IFN alfa) diferențiază o subpopulație de celule, care au fost denumite LAK (lymphokine activated killers). In vitro, prin adăugarea IL-2 și a antigenului tumoral, limfocitele T devin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
are capacitatea de a discrimina un număr mare de agenți patogeni, în raport cu selful, utilizând un număr relativ restrâns de receptori, deși agenții infecțioși au tendința de a suferi mutații. Această tendință este contracarată de existența unor receptori ce recunosc componente antigenice bine conservate, care nu se găsesc la eucariotele superioare, dar îndeplinesc roluri esențiale în biologia agenților patogeni și sunt supuse proceselor mutaționale cu o rată scăzută (mananii din peretele levurilor, peptidele formilate ale bacteriilor, LPS, acizii lipoteichoici). Macrofagul este o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
concentrații suficiente în plasma normală, pentru a avea rol de apărare în timpul infecției. Diferiții receptori fagocitari trimit semnale spre citoscheletul de actină și inițiază mecanismele de internalizare. 1.2.4.2. Activarea macrofagului Activarea macrofagului are loc în condițiile stimulării antigenice și este un proces care decurge stadial, în două etape:- recrutarea monocitului imatur din sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
activ;- conținutul enzimatic lizosomal este crescut și secreția de proteaze este amplificată;- crește rata procesului de endocitoză;- crește activitatea antibacteriană și antitumorală;- crește sinteza de monokine: IL-1 și TNF. Activarea este nespecifică, ceea ce explică faptul că macrofagul activat de componente antigenice ale celulelor de M tuberculosis este mult mai eficient în activitatea de clearance a oricăror celule nonself, bacteriene, fungice sau tumorale. Principala monokină mediatoare a acțiunii locale sau sistemice a macrofagului activat este TNFα, iar intermediarii reactivi ai O2 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
coli supraviețuiesc dacă li se administrează AMC ce neutralizează TNF, ceea ce denotă faptul că efectul letal al LPS se datorează hiper-reactivității gazdei față de agentul infecțios și nu infecției sau efectului toxic direct al LPS. Dacă macrofagul este activat prin stimulare antigenică de durată sau nu reușește să elimine agenții patogeni intracelulari, el poate deveni refractar la stimularea ulterioară. 1.2.5. SISTEMUL FAGOCITAR POLIMORFONUCLEAR Polimorfonuclearele (PMN) sau granulocitele sunt celule fagocitare „profesioniste” de tip microfag, din sângele circulant. Ele se găsesc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ca antigene, atunci când sunt extrase dintr- un organism și injectate în organismul unei alte specii. În cadrul experiențelor de testare a imunogenității imunoglobulinelor, aceasta poate fi amplificată prin utilizarea adjuvantului Freund. Variațiile de structură chimică a imunoglobulinelor se constituie în determinanți antigenici distincți, față de care este indusă sinteza anticorpilor specifici anti-imunoglobulinici, desemnați Ac-anti Ig. Aceștia sunt detectați prin metode imunochimice specifice prin care se evidențiază precipitarea moleculelor Ig cu rol de antigene, în prezența anticorpilor Ac-anti Ig izolați din animale imunogenizate, cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specifici anti-imunoglobulinici, desemnați Ac-anti Ig. Aceștia sunt detectați prin metode imunochimice specifice prin care se evidențiază precipitarea moleculelor Ig cu rol de antigene, în prezența anticorpilor Ac-anti Ig izolați din animale imunogenizate, cu asemenea antigene imunoglobulinice. În funcție de manifestarea imunopotenței determinanților antigenici ai imunoglobulinelor au fost identificate trei nivele ale variabilității structural-moleculare a imunoglobulinelor și anume: variația izotipică, variația alotipică și variația idiotipică. Heterogenitatea izotipică definește variantele biochimice ale imunoglobulinelor. Denumirea acesteia derivă de la cuvântul grecesc izos = același. Această variabilitate a apărut
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genică, ca urmare a acumulării mutațiilor în sectoarele genice pentru regiunea constantă a catenelor grele, ceea ce a determinat variații în secvența de aminoacizi a acestei regiuni. Tocmai asemenea variante biochimice ale regiunii constante a catenelor H se comportă ca determinanți antigenici, atunci când, bunăoară, se injectează imunoglobuline umane, în iepure. Epitopii izotipici ai imunoglobulinelor sunt localizați în special în sectorul Fc al catenei H, dar și fracțiunea Fab poate prezenta asemenea determinanți antigenici. Fiecare individ prezintă toate variantele izotipice caracteristice speciei din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
regiunii constante a catenelor H se comportă ca determinanți antigenici, atunci când, bunăoară, se injectează imunoglobuline umane, în iepure. Epitopii izotipici ai imunoglobulinelor sunt localizați în special în sectorul Fc al catenei H, dar și fracțiunea Fab poate prezenta asemenea determinanți antigenici. Fiecare individ prezintă toate variantele izotipice caracteristice speciei din care face parte.. La om, asemenea variante izotipice au fost identificate inițial în regiunea constantă a catenei H, fiind descrise cinci asemenea variante. Ele au fost notate astfel: γ (gamma), µ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemenea variante. Ele au fost notate astfel: γ (gamma), µ (miu), α (alfa), δ (delta) și ε (epsilon). În funcție de aceste variante izotipice de catenă H, imunoglobulinele umane au fost încadrate în următoarele clase: IgG, IgM, IgA, IgD și IgE. Determinanții antigenici ai unei clase Ig sunt comuni tuturor indivizilor umani de aceea ei reprezintă variația izotipică. Ei pot fi evidențiați în serul imun heterolog, obținut prin imunizarea organismelor altei specii (iepure, de exemplu). Serul imun față de un determinant antigenic de clasă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgE. Determinanții antigenici ai unei clase Ig sunt comuni tuturor indivizilor umani de aceea ei reprezintă variația izotipică. Ei pot fi evidențiați în serul imun heterolog, obținut prin imunizarea organismelor altei specii (iepure, de exemplu). Serul imun față de un determinant antigenic de clasă nu dă reacții încrucișate cu celelalte tipuri de determinanți, deoarece catenele H ale diferitelor clase de imunoglobuline umane prezintă diferențe mari de ordin chimic, de până la 60% din totalul aminoacizilor, între domeniile echivalente. De exemplu, un Ac-anti Ig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
izotipice ale imunoglobulinelor reprezintă polipeptide codificate de gene nealelice. Izotipurile catenelor H ale imunoglobulinelor nu influențează funcția de specificitate a acestora, în sensul că un anumit antigen poate fi legat de oricare dintre cele cinci clase de Ig. Ulterior, determinanții antigenici izotipici au fost identificați și în regiunile constante ale catenelor ușoare (L), descriindu-se doi asemenea markeri de antigenicitate imunoglobulinică care au fost desemnați κ ( kappa) și λ (lambda). Aceste două izotipuri sau variante antigenice L se întâlnesc la toate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clase de Ig. Ulterior, determinanții antigenici izotipici au fost identificați și în regiunile constante ale catenelor ușoare (L), descriindu-se doi asemenea markeri de antigenicitate imunoglobulinică care au fost desemnați κ ( kappa) și λ (lambda). Aceste două izotipuri sau variante antigenice L se întâlnesc la toate cele cinci clase de Ig. Ele prezintă deosebiri în secvența de aminoacizi din regiunea CL, și acestea stau la baza diferențierii în antigenicitatea lor. Serul imun heterolog față de molecule de imunoglobuline umane cu catenă de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este de 19:1. Aceste raporturi moleculare κ/λ reflectă raportul numeric al genelor codificatoare pentru cele două tipuri de catene L, dar, în determinarea sa pot interveni și mecanisme de modulare transcripțională, post-transcripțională, translațională sau post-translațională. Pe lângă asemenea variante antigenice ale imunoglobulinelor (clase și tipuri de variante izotipice de imunoglobulină) au fost identificate și unele diferențe mai subtile, mai ales în IgG și IgA, în ceea ce privește proprietățile fizice, chimice și biologice, iar asemenea diferențe au stat la baza clasificării acestor imunoglobuline
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clase și tipuri de variante izotipice de imunoglobulină) au fost identificate și unele diferențe mai subtile, mai ales în IgG și IgA, în ceea ce privește proprietățile fizice, chimice și biologice, iar asemenea diferențe au stat la baza clasificării acestor imunoglobuline în subclase antigenice, desemnate IgG1, IgG2, IgG3, IgG4, respectiv IgA1, IgA2 etc. Subclasele moleculare ale acestor izotipuri imunoglobulinice prezintă determinanți antigenici specifici și conferă un plus de heterogenitate catenelor H și de diversificare a moleculelor Ig, chiar dacă diferențele în secvența de aminoacizi dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în IgG și IgA, în ceea ce privește proprietățile fizice, chimice și biologice, iar asemenea diferențe au stat la baza clasificării acestor imunoglobuline în subclase antigenice, desemnate IgG1, IgG2, IgG3, IgG4, respectiv IgA1, IgA2 etc. Subclasele moleculare ale acestor izotipuri imunoglobulinice prezintă determinanți antigenici specifici și conferă un plus de heterogenitate catenelor H și de diversificare a moleculelor Ig, chiar dacă diferențele în secvența de aminoacizi dintre catenele H ale acestor subclase imunoglobulinice sunt mici. De exemplu, între IgG 1 și IgG4 s-a identificat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imuno-globulinice determină variantele izotipice, respectiv clasele de imunoglobuline, diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor ușoare ale moleculelor imunoglobulinice determină tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul antigenic Oz+ are în poziția 191 aminoacidul lizina, pe când markerul antigenic Oz- are în această poziție aminoacidul arginina. Tipul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]