481 matches
-
rapid decât habitatul. Începu să tremure. Ea îi atinse pieptul și, dintr-un impuls, el o cuprinse într-un sărut trist, derutat de propriile motive. Mâna lui alunecă pe sclipirea părului ei până la gulerul răsfrânt al hainei din piele de antilopă. Îl trase spre ea - o greșeală din nenumărate puncte de vedere. Excitația era rușinoasă, în condițiile date. Dar gândul ăsta nu făcu decât s-o excite și mai rău. Îmbrățișarea o ridica deasupra ultimelor săptămâni. Corpul ei se abandonă exaltării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul și cu vânătorul băștinaș - au fost dați la o parte. Orașele câinilor de prerie, cu străzile lor subterane întinse pe kilometri întregi, s-au înecat în otravă. Vidrele de râu, aproape anihilate. Antilopa americană, lupul sur - împușcați cu toții. La pagina 23 era o ilustrație în culori cu două schelete expuse, roase de molii, din Muzeul de Stat din Lincoln. Doar două specii mai mari trăiau acum în regiune, într-un număr oarecare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
are minte, e doar un izvor uriaș de la care se adapă cei flămânzi și cei însetați, laptele e pentru copil, iar lacrimile pentru tată, pentru tatăl care în timpul ăsta privește la televizor, e un documentar extrem de interesant pe Discovery, două antilope sfâșiate de colții unui leu înfometat, avioane prăbușindu-se în apa mării, ucigași în serie plănuindu-și crimele, oameni de știință inventând vaccinuri, celule multiplicându-se, așa cum și tu ai fost la început, un mănunchi de celule micuțe pe care
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
a privit cu dispreț. L-am pus pe un pled, peste lemne. Petre l-a aranjat puțin, ca pe-o marfă, i-a pus pălăria pe cap, a scotocit în buzunarul interior al hainei, de unde a scos un portmoneu de antilopă, l-a ascuns imediat într-un buzunar propriu. Deodată mi-am dat seama ce mă zgândărea de când spusese Petre că mă duce la Poliție. Cum adică la sfârșit de săptămână nu-s oameni pe acolo, ce zi e azi, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le descopere pe toate. Era o adevărată bijuterie a priceperii omenești portmoneul ăsta, de fapt o combinație de portmoneu cu portefeuille. Din păcate toate buzunarele erau goale, cu excepția unuia. Decepționat, Petre se mai uită o dată la „comoara“ din portmoneul de antilopă: o cheie! O cheie destul de mică, dar solidă, aurită, cu dinți foarte dantelați de o parte și de alta a tijei, din care acopereau exact o jumătate. Mai mult ca sigur o cheie de la o casă de fier! Ca toate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu Petre, vizitiul de la cofetăria evreului Inger? — Nu, care Petre? Care Inger? Iertați-mă, dar nu văd de ce-ar fi cu neputință și nici nu e, dovadă că vi-l dau. Și-i întinse, într-adevăr, un portmoneu din antilopă. Când îl luă, Costache îi sărută mâna, în compensație pentru sărutul refuzat mai devreme. Apoi deschise portmoneul și-i scotoci numeroasele despărțituri. Nu găsi decât o cheie aurie, cu dinți mărunți, care urcau până la jumătatea tijei, de ambele părți, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cum-necum, icoana a ajuns într-o casă de fier la care existau cel puțin două chei. Cel care urma s-o ia de-acolo, ca simplu intermediar, era Rareș Ochiu-Zănoagă: primise două chei identice, puse separat, în două portmonee de antilopă. Pe una o ținea la el, pe cealaltă i-a încredințat o, din prudență, avocatului Movileanu. Costache se întrerupse și sorbi din cafeaua cu coniac, zâmbind ușor. — Cunoașteți un avocat bun, specializat în divorțuri? Generalul, care era obișnuit să asculte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață și câteva pastile de ciocolată pe care motanul le prinse din zbor. ― Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meu că n-am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum în violaceu: ― Aș vrea să beau un pahar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
braț cadavrul șoferului încercînd să-l miște. Plângea fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind de la cizmele voluminoase de antilopă. Ca și când ar fi vrut să verifice asta, Ignatius își îndreptă ochii lui neobișnuiți spre picioare. Păreau într-adevăr umflate. Era gata să-i ofere mamei sale priveliștea acelor cizme umflate, ca o dovadă a nepăsării ei față de dânsul. Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rândurile. Existau desigur alte asalturi care puteau fi lansate pornind de la politică și sex. De preferință politica. Strategia îi reclama toată atenția. * Lana Lee stătea pe un scaun înalt de bar, ținându-și încrucișate picioarele îmbrăcate în pantaloni bej de antilopă. Fesele ei musculoase propteau scaunul de podea, ajutând-o astfel să-și mențină o poziție perfect verticală. Când se mișca, mușchii mari ai obrajilor ei din partea de jos a spinării se încordau, acționând astfel încât să împiedice scaunul să se încline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spun eu. Ia încearcă! — S-ar putea să te închidă pentru mai mulți ani. Zău, parc-ai trăi pe lună. — În orice caz, nu sunt obligat să stau aici și să ascult ce vorbești, spuse Ignatius, încălțându-și cizmele de antilopă. — Știi cum arăți? strigă voios tânărul. Ca Bette Davis suferind de indigestie. — Lasă-mă în pace, degeneratule. Du-te și te joacă cu micii tăi prieteni. Mișună tot Cartierul de ei. — Ce face scumpa ta mamă? — Nu vreau să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
drept înainte, între timp am auzit c-a răsucit yala de două ori, să poftim, să intrăm, și atunci am intrat în camera mare, eu am rămas uimit, camera arăta ca un muzeu, pereții erau încărcați cu trofee de vânătoare, antilope, bivoli, urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn, două coarne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mă din nou în camera mare, mama stătea într-un picior lângă unul dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale sticlei, un cap de antilopă căzuse de pe perete, și capul cel mare de leu era pe jumătate căzut, ambasadorul stătea sub el, sprijinindu-l cu o mână ridicată deasupra capului ca să nu cadă în vișinata de pe jos, cu cealaltă mână încerca să-și îmbrace cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gîndit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sînt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lîngă ea, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era un cinic usturător; Îi detesta pe nemți și nu avea Încredere În ei; la masa de negocieri purta tot timpul mănuși din antilopă gri. Dar să lăsăm la o parte mănușile - ce vreau eu să spun e că nu urmărim să facem aici o psihobiografie. Oricum, În dimineața aceasta Ravelstein nu avea chef să‑și evoce copilăria. Place de la Concorde Începuse să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a chiuvetei din bucătărie. Mâinile Îi tremurau și mai tare când trebuia să execute operații foarte delicate ca, de pildă, să bâjbâie cu vârful șiretului după gaura În care să‑l vâre. Abia de avea putere să poarte paltonul de antilopă căptușit cu blană, care se târa pe jos când Îl ajutam să‑l Îmbrace. Nu mai era În stare să‑și Învârtească ceasul și mă ruga pe mine sau pe Nikki să‑l ajutăm. Continua să dea petreceri În serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și nu mai știam cum să-l strâng în brațe și să nu-i mai dau drumu, de parcă îmi turna tot nisipul Saharei în ventricole de mă topea și mă făcea să mă zvârcolesc cum zicea el că se zvârcolește antilopa când o vânează șacalii sau beduinii când trece caravana. Am avut însă noroc pă timpul când mă frecau la anchete, că după ce m-au terminat acolo, la București, m-au trimis aici, acasă să mă prelucreze ai mei, că cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adevăr, așa cum am văzut deja, lectura nu înseamnă fotografiere, ci se înrudește mai mult cu căutarea sensului grafemelor pe care le fotografiază ochiul. Dacă ochiul, la fel ca un aparat, fotografiază, de exemplu, „Leul sare din tufiș pentru a mânca antilopa...”, aceste caractere sunt foarte repede identificate în memorie cu niște cuvinte, iar sensul foarte familiar al acestora este disponibil imediat. Dar dacă ochiul citește o frază cum ar fi „Tiranozaurul țâșni dintre pteridofitele arborescente pentru a devora un triceratops”, mai
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
matematice, iar din când în când mai citea prescripțiile din dosar, ca să nu facă vreo eroare în dozarea medicamentelor. Nu era ipohondru și punea temei în medicul său curant precum credea în știința geografică. Ioanide se plesni cu mănușa de antilopă peste mână, ca să-și disimuleze gândurile. Hergot îi destăinuise că, după toate probabilitățile, Conțescu suferea de o dezordine în funcțiunea aparatului circulator și de dificultăți în toate celelalte funcțiuni. Pretutindeni, limita normalului fusese atinsă și puțin depășită. Deși tensiunea nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cazul său; • prin faptul (și acesta este mai important) că unii își iau cu ei arma. În timpul vânătorii la care am asistat, a avut loc un fel de scandal: un vânător a răpus cu o singură lovitură de armă o antilopă din cerc. Vinovatul nu numai că a fost admonestat cu violență, dar animalul astfel ucis nu a fost împărțit cu ceilalți, ci... vândut. Interesul "productiv" al acestor partide de vânătoare este neînsemnat (pentru 30 participanți: 1 antilopă, 3 gazele) și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de armă o antilopă din cerc. Vinovatul nu numai că a fost admonestat cu violență, dar animalul astfel ucis nu a fost împărțit cu ceilalți, ci... vândut. Interesul "productiv" al acestor partide de vânătoare este neînsemnat (pentru 30 participanți: 1 antilopă, 3 gazele) și nu este prin nimic comparabil cu vânătoarea cu arma. Este vorba de un fel de rit, de o comuniune cu trecutul care menține coeziunea comunității sătești (pusă serios sub semnul întrebării de economia monetară). Să dăm cuvântul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
astfel primite. Cealaltă jumătate a animalului este vândută de vânător. Acest compromis este încontinuu pus în cauză, deoarece vânătorul tinde să vândă cât mai mult; dimensiunea animalului joacă aici un rol important: gazela prea mică scapă acestor prestații; în cazul antilopei, dezbaterea rămâne deschisă; împărțeala nu este cu adevărat constrângătoare decât pentru mistreț și zimbru. Carnea pentru vânzare este dusă la piețele din Ewo (80 km) și Etoumbi (40 km), fie în stare proaspătă, fie afumată și uscată în prealabil. Grație
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și chiar Mallarmé), dar nici un intelectual pur-sânge precum Petru Comarnescu nu e total indiferent la estetica vestimentară: Ultima zi la Londra. Sculat devreme. Luat pașaport de la legație. Am șovăit În fața unei vitrine dacă să-mi cumpăr sau nu pantofii de antilopă. Făcut mici cumpărături. Yardel Lavander. La Selfridge Închis. Mi-am luat o haină de piele, dar una ieftină cu o sută de lire. Atunci am șovăit, dar acum nu regret, căci e bună11. Nu descrierea hainelor e importantă aici, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]