423 matches
-
afixul ne-. Rămâne deschisă problema analizei generale a afixului ne-, mai ales întrebarea dacă se poate da o interpretare unitară formativului ne-, atât în ipostaza sa de afix sintactic în structura propoziției gerunziale, cât și de afix lexical care formează antonime. Dacă acceptăm ipoteza că ne- are același nucleu sintactico-semantic în ambele ipostaze, atunci ne- se poate analiza ca având o singură intrare de Lexicon: afix acategorial negativ, inserat fie în componentul sintactic (centru în NEG0), fie în componentul lexical (afix
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
propozițiile gerunziale negative verifică această ipoteză de analiză. Spre deosebire de formele finite, gerunziul selectează ca marcă de negație propozițională afixul ne- (31): (31) Și nepărăsind scaunul Părintelui, sălășuitu-Se-au în Vergură (SVI.~1670: 4v) Afixul ne- nu este afix lexical care creează antonime, ci un marcator al negației propoziționale, după cum arată fenomele de concordanță a negației (32): (32) a. neavând nemica duhovnicesc (SVI.~1670: 5r) b. Și-l luo pre îns, neapărându-i nimea, și mearse în Ierusalim (PI.~1650: 281v) c. Iară
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
in a fashion analogous to the way in which it applies to maximal projections" (Roberts 1994: 219). 65 Concluzia nu se extinde la participiile prefixate cu ne- (e.g. necitit; nevăzut); în situația participiilor, ne- este un prefix lexical care formează antonime (Dominte 2003: 162-171; Iordăchioaia 2004). 66 Contra Barbu (2004), care consideră că nu marcă a negației propoziționale este un afix, nu un cuvânt autonom. Între argumentele aduse în sprijinul acestei interpretări, ideea că nu este un afix pentru că nu legitimează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil, valoros, spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar urîtul se poate insinua și în spații atribuite în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
verbale englezești în locul echivalentului românesc (ca verb la prezent: șîmi/îțiț place): „Îți «Like» mallurile? Topul centrelor comerciale” (zf.ro); „Mă bucur că îți like” (panoramio.com); „Sper că îți «like» de noi” (roro. facebook.com). Evoluții similare cunoaște și antonimul dislike: „Imediat după aceea urmează like la comentariul mai sus menționat, și dislike la faptul că îți like. V-am lămurit?” (andyyz.wordpress.com); „Dacă cineva îți dă dislike fără nici un motiv, ți se scad puncte” (clopotel.ro); „Are peste
„A da like “ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4587_a_5912]
-
masa, a debarasa” și desservir 3 „a dăuna, a aduce prejudicii”. Primul are o sursă latină (deservire „a servi cu zel”), invocată și de dicționarele noastre pentru a diferenția cele două omonime. Celelalte două sunt derivate cu un prefix tipic antonimelor (des- sau dé-). Polarizarea sensurilor unor cuvinte polisemantice sau a unor omonime nu e foarte frecventă în limbă, tocmai pentru că apar riscurile unor confuzii grave. Evoluția semantică poate conduce totuși la asemenea polarizări, cărora specializarea contextelor le limitează ambiguitățile. În
Deservire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5403_a_6728]
-
la cursurile de vară pentru străini ale Universității din Zaragoza. A condus numeroase teze de doctorat. Muncă să de cercetare a fost încununată de diverse cărți realizate în colaborare sau coordonate de el despre gramatică spaniolă, dicționare de sinonime și antonime, relația dintre filologie și informatică: astfel a publicat edițiile electronice pe CD-ROM: Diccionario de sinónimos y antónimos și Diccionario General de la Lengua Espańola, iar în 1992, ca director științific al proiectului realizat de Institutul Cervantes din Madrid, a pus la
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
tipare de derivare de la unul din termenii în raport de antonimie la celălalt poate fi sursa unor jocuri de cuvinte intenționate, dar și a unor erori șocante, absurde și comice. Pentru extinderea cu intenție umoristică a unei construcții de la un antonim la celălalt se poate cita jocul de cuvinte "e rău de-a răulea. Că de-a binelea n-are cum fi" (22, 8, 1991, 5) sau - chiar dacă nu mai e vorba de antonimie propriu-zisă - enunțul "trepte la îndemînă? poate la
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
năucitoare. Toleranța este cea de a treia "obsesie". Voga sa din Vest s-a transmis și în Est, după căderea comunismului. Dar, constată autorul, e vorba aici de un concept în criză, care trebuie neapărat pus în ecuație cu conceptul antonim, intolerabilul. De aici și titlul eseului: Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept. Devenită loc comun, cu "o validitate oarbă, fără contur", toleranța beneficiază de un fals prestigiu, care ocultează "problematica riscantă și complicată a intoleranței", o dată cu oricând posibila, dar neîngăduita
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
Rodica Zafiu Între perechea de antonime moștenite - greu / ușor - și cea a neologismelor facil / dificil echivalența e doar parțială, raportul - asimetric. Ca în multe alte cazuri, termenii pătrunși mai tîrziu în limbă au sensuri mai puține, mai precise, intră în mai mică măsură în expresii și
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
problemele eului sînt singurele esențiale și, încă, nu în ceea ce ele ar putea avea în comun (temele obștești au totul în comun!), ci în ceea ce au ele unic, ireductibil și chiar necomunicabil. Dacă e să-i aflăm lui Alecsandri un antonim acela e Bacovia. între Hora Unirii, Sergentul sau Dumbrava Roșie și Plumb, Lacustră sau Decembre se consumă toată metamorfoza poeziei. Indiferent de gustul nostru și împotriva avizului modernist care ne sugera să citim poezia secolului XIX ca pe aceea a
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
în care și apar unele autentice - La cittŕ delle donne). Prima proptea în ceață pe care ți-o oferă pelicula lui Gilliam, mai dementă decît orice alt lungmetraj pe care l-a făcut pînă acum, este titlul, un fel de antonim la Wonderland. Complet fals, menit să te inducă în eroare, deoarece Jeliza-Rose (o extraordinară Jodelle Ferland, în vîrstă de 10 anișori), echivalentul american al lui Alice, parcurge aceeași rută inițiatică: normalitate, anormalitate, normalitate, treceri marcate la Carroll de gaura de
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
obscurități de expresie și fără prudențe evazive, și ar fi o eroare să-i punem talentul numai pe seama predestinării de gene. Înainte de a fi retor cu instinct prozodic, Pleșu e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă. Din acest motiv, savoarea lui Pleșu nu vine atît din suculența unor vorbe cu miez, cît din anticiparea unor distincții cu sens
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
DEX, ca regionalism, după ce dicționarul academic ( DA) îl tratase deja ca un cuvînt diferit de a bucura. Forma este probabil sprijinită și de derivatul său impus în limba literară - îmbucurător - , ca și de o anume presiune analogică, în măsura în care principalele sale antonime sînt prefixate: a întrista, a îndurera. E posibil ca unele apariții actuale ale cuvîntului să fie ironice - “Parcă n-ar fi rău să îmbucure partidul cu marea sa experiență și înțelepciune” (EZ 2363, 2000, 1), sau afectat neaoșiste - „Mi-ai
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
prospețimea într-un domeniu care înspăimîntă prin secimea demonstrativă a regulilor lui. Din acest unghi de vedere, a gîndi neființa înseamnă a-i pune conceptul în relație cu alte concepte, clădind scheme filologice și făcînd clasificări pe bază de sinonime, antonime și paronime, pentru a ajunge în final la un tablou semantic de termeni înrudiți. În fond, bizareria acestui termen mic, vag și aparent insignifiant - cum pare a fi neființa la prima vedere - este că, deși nu-ți sugerează nimic concret
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
comentat pe baza cuvântului "inexactitudine" s-ar fi documentat, ar fi găsit cuvântul "exactitudine" în Dicționarul Academiei, la pagina 175. L-au folosit și Odobescu și alți scriitori". Ministrul și-a făct lecțiile bine. El a explicat că "inexactitudine" este antonimul corect al cuvântului din Dicționarul Academiei, iar neexactitudine nu este corect, deoarece "ne" este un prefix de origine slavă, iar "exactitudine" este un cuvânt de origine latină. Ministrul Daniel Funeriu a folosit cuvântul "inexactitudini" în fața Comisiei de învățământ din Camera
Funeriu demonstrează cu Dicţionarul Academiei că "inexactitudine" este corect () [Corola-journal/Journalistic/47288_a_48613]
-
și nu riscă să trimită la alte sensuri, negative, pe care le are în limbă adjectivul greu ("apăsător", "împovărător", "dificil" etc.). Ziariștii noștri nu pot însă rezista tentației jocurilor de cuvinte în care sînt implicate sensuri diferite ale perechii de antonime greu - ușor : "sigur că e mai ușor cu leul greu" (Ziarul Financiar); "leu greu pentru țărâna ușoară " (Jurnalul Național ); "trecerea la Ťleul greuť, mai Ťușorť cu patru zerouri" (siveco.ro.), "prețuri ușoare în lei grei " (Curierul Național ); "vom avea lei
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
Andreea Deciu Care o fi, oare, antonimul cel mai potrivit pentru cuvîntul "artă"? E drept că nu există sinonime sau antonime perfecte, dar întrebarea aceasta nu a încetat să mă frămînte pe parcursul lecturii a două cărți de curînd publicate de o editură prestigioasă, Institutul European de la Iași
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Andreea Deciu Care o fi, oare, antonimul cel mai potrivit pentru cuvîntul "artă"? E drept că nu există sinonime sau antonime perfecte, dar întrebarea aceasta nu a încetat să mă frămînte pe parcursul lecturii a două cărți de curînd publicate de o editură prestigioasă, Institutul European de la Iași. Amîndouă au cuvîntul "artă" în titlu, amîndouă mi-au creat o oarece stupoare, din
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
unei raționalități mereu amenințate, așa cum o semnalează chiar dînsul à propos de români, "fiii zvelți și dinamici ai Sudului, cu fețele lor smede și cu ochi negri strălucitori", a căror mîndrie și demnitate "naturală", "atîta vreme cît sînt treji" (ca antonim al beției alcoolice, dar și în sensul figurat al lucidității, al rațiunii în general) o elogiază; "aici - la serbarea din octombrie 1875, deși Franzos are în vedere, probabil, Cernăuții și Bucovina în general, în contrast cu alte provincii habsburgice, deja măcinate de
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
crengi maguri [= magnetofoane, n.n.]" (hi-fi.ro/fhifi); „grafica este urâtă cu crengi" (divercitycafe.ro); „ce să aleg când toți pantofii îs urâți cu crengi? de prețuri nu zic..." (new.bihoreanul.ro). Formula de amplificare și intensificare se extinde, ironic, la antonimul lui urât - „frumoasă cu crengi. Unde dracu e frumoasă strâmba asta?" (libertatea.ro) - sau la sinonimul său argotic: „nașpa cu crengi" (myband.ro). Intensificarea apare și în cazul depreciativului prost: „sunteți proști cu crengi" (jocuri.itbox.ro); „eu am întâlnit
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
râvna pionieratului și himera stimulatoare a monumentalului, Marino face în literatura noastră figură de postpașoptist”2. Una dintre marile teme ale cărții este - din nou ca la Steinhardt - libertatea. Doar că aici ea nu mai e înțeleasă teologic, ca un antonim al păcatului, via Kierkegaard, ci stricto sensu ca libertatea de scris specifică „liberului profesionist” (p.108). Se mai consideră - și este, într-adevăr - un macedonskian (p.114), și, totodată, un om al documentării asidue (p.293). Deși nu s-ar
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
défouler avea accepții mai vechi, destul de diferite - la care s-a adăugat un sens psihanalitic, atestat în anii ’50 ai secolului al XX-lea. În Trésor de la langue française informatisé se arată că défouler a fost, de fapt, recreat, ca antonim pentru refouler. Oricum, dicționarele noastre mai vechi (I.A. Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, 1931, L. Șăineanu Dicționar universal, ediția a opta, 1930, A. Scriban, Dicționaru limbii românești, 1939) nu cuprind nici pe a defula, nici pe a refula
Supapa de refulare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4970_a_6295]
-
cineva ori de ceva, explică dicționarul, înseamnă a-ți bate joc, iar sinonimele sunt: a batjocori, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ocară, a înjosi, a dezonora. Exagerând puțin, s-ar putea vorbi aproape de un antonim al onoarei. Să nu anticipăm însă și, mai ales, să nu privim lucrurile static. Fiecare epocă are sufletul său", spune Spengler, și problema pe care mi-o pun este de ce și începând de când, din care epocă, sufletul timpului a fost
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
simplu lectura în orb. Inima joacă un rol major. Nu putem memora decât ce ne-a mers la inimă. Expresia românească are și varianta a învăța pe dinafară, cu alte cuvinte, fără text în față. Doar că pe dinafară este antonimul lui pe dinăuntru, ceea ce ne îndepărtează de inimă. Pe de rost, la rândul lui, are două sensuri în română (sau poate e vorba de două cuvinte diferite). Primul este etimologic, după cum afirmă Marius Sala în cartea pe care am semnalat
Note disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4909_a_6234]