519 matches
-
înapoi gata să-și piardă echilibrul. Duse mâna la frunte și izbucni furios: ― Ce-s bancurile astea?! Ei, drăcia dracului! ― Vă rog să mă scuzați, spuse Cristescu stăpînindu-și râsul, voiam să-mi iau țigările din palton. Credeam că nimeresc în antreu. Dar, apropo, ce făceați în spatele ușii? Sculptorul își săltă colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect! Îmi pare rău că v-am deranjat. Vă las să continuați. ― Ura! Sănătate și spor în ramură! ― Locotenentul Azimioară, de exemplu, ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochi. — Pentru mine nu mai are importanță, spuse indiferentă doamna Reilly. Privi în lungul străzii și văzu vecinii care se uitau la ei. Tot cartieru’ e acu’ la curent. Deschise totuși ușa din față și intrară toți trei în micul antreu. Doamna Reilly puse jos punga de hârtie în care adusese fularul și sabia de plastic a fiului ei și întrebă: Ce doriți, domnule Levy? Ignatius! Vino aici și vorbește cu omul ăsta. — Mamă, trebuie să-mi golesc intestinele. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i așa că-i îngrozitor? Ce-am să mă fac? De-acu’, numele nostru-i ruinat de tot! Când nu mai putea îndura, Ignatius ieșea din cameră în căutarea unui Dr. Nut. Dacă din întâmplare o întâlnea pe mama lui în antreu, aceasta nu se uita spre el, ci privea sferele pufoase de scamă care, stârnite de fiul ei, pluteau pe podea. Nu părea să mai fie nimic de spus. Ce avea de gând să facă domnul Levy? Abelman, din păcate, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zbură și rămase atârnată de lustră. Își îngrămădi picioarele în cizme și apoi își îmbrăcă țopăind pantalonii de tweed, pe care abia mai putea să-i încheie la talie. Cămașă, șapcă, pardesiu, Ignatius și le puse pe el orbește, în antreu, lovindu-se de pereții înguști. Tocmai pornise spre ușa din față, când se auziră trei lovituri puternice în jaluzele. Se întorsese domnul Levy? Valva lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce ai ieșit din viața mea, cochetă rea ce ești? Noua ta pieptănătură e fascinantă și cosmopolită. Apucă coada și o apăsă de mustață, sărutând-o viguros. Mirosul de funingine și carbon al părului tău mă excită. Trebuie să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâlnire. De ce naiba s-o fi grăbit Laurence așa tare să scape de Jack? Celor de la Tawny Beeches, după cum se susținea în broșură, le plăcea să se considere ca un așezământ de cinci stele pe piața căminelor de bătrâni. În antreu erau perdele cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o idee atât de inspirată? o întrebă el. — Bineînțeles, dragule. O să fie o nuntă atât de elegantă, încât o să se vorbească despre ea luni întregi. Sunt convinsă că Francescăi îi vor plăcea la nebunie. Între timp, Fran însăși stătea în antreul Camillei, uitându-se la cadourile adunate pe masa de acolo. Unul dintre ele, fără îndoială o sticlă, se distingea de celelalte prin ambalajul ieftin. „Domnului doctor Westcott“, scria pe etichetă, „cel mai minunat om din lume. Fără dumneavoastră ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
camera de zi pe la șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un stil de a găti, creativ și complex, dar folosea produse tradiționale, specifice zonei, și, bineînțeles, naturale. O veche moară restaurată cu multă acuratețe, mobilier rustic, cufere și vechi unelte agricole, lumini de lumânare, serviciu impecabil, nimic pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea cea mai bună: felul Întâi, al doilea, sosuri, dulciuri, totul stropit cu vin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zonei, și, bineînțeles, naturale. O veche moară restaurată cu multă acuratețe, mobilier rustic, cufere și vechi unelte agricole, lumini de lumânare, serviciu impecabil, nimic pretențios - Îți serveau antreuri din carmangeria regiunii, șuncă de Colonnata, produse proaspete cumpărate direct de la producător. Antreul era servit pe un platou imens, practic ești deja sătul când vine partea cea mai bună: felul Întâi, al doilea, sosuri, dulciuri, totul stropit cu vin din cele mai bune crame din zonă, iar la sfârșit, țuică distilată În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că mult mai tare. Ajungând la etajul patru, m-am oprit în fața ușii și m-am aplecat, așezând cu grijă florile pe preș, am deschis ușa tiptil și, pășind peste ele, am rămas nemișcat, cu urechile ciulite, în întunericul din antreu. Mama nu se trezise încă, le-am dus deci direct în bucătărie, le-am așezat pe masă, am scos din cămară, de sub raft, cel mai mare borcan de murături, l-am cărat la robinet și l-am umplut cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-auzi, te-am întrebat ceva, și atunci am zis că da, e acasă, la care celălalt, mai scund, a spus că atunci ei o să intre și m-au dat la o parte și au intrat amândoi, oprindu-se în antreu, și atunci cel scund a întrebat care este camera mamei, iar eu i-am zis că mama e-n bucătărie și am luat-o înainte, s-o anunț că au venit colegii tatei, aducând cu siguranță o scrisoare sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în antreu, la măsuța de telefon, s-a oprit în fața ei, o auzeam răsuflând din greu, apoi a apucat receptorul și a format repede un număr, nici n-a așteptat ca discul să revină de la sine, ci l-a tras înapoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a făcut liniște deplină, iar eu, în sfârșit, am scos armura și soldatul, am desfăcut armura, încercând să îmbrac ostașul meu helvet, nepictat și fără halebardă, însă armura era prea mare, nu i se potrivea deloc, și atunci, din antreu, s-a auzit mama spunând că da, despre asta-i vorba, ce crede bunicul, despre ce naiba ar mai putea fi vorba între ei, sigur că despre asta, iar eu mă uitam la soldatul meu de plumb, Feri mi-l vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Când am ajuns la patru, am rămas mirat, pentru că acolo era doar o singură ușă în loc de patru, ca la celelalte etaje, iar pe jos, pe ciment, era întinsă o carpetă, de parcă nici n-ar fi fost casa scărilor, ci un antreu, însă mama nu s-a mirat deloc, s-a dus direct la ușă, s-a uitat la nume, a apăsat energic butonul soneriei, apoi m-a luat de mână și mi-a strâns-o cu putere, am crezut că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
niciodată, și atunci, uitându-mă la mama, am văzut cum pălește, așa că i-am zis să stea pe loc, că merg eu să văd cine e și dacă nu-l cunosc, nu-i dau drumul înăuntru, și am ieșit în antreu și m-am uitat prin vizor dar n-am văzut pe nimeni, casa scărilor era goală, și atunci m-am gândit că precis băieții se țin de pozne deși le spusesem să nu facă prostii de-astea la ușa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spus, gata, valea, dar atunci mama era deja acolo și se uita la mine și am văzut că fața i se înăsprește, marș în camera ta, așa mi-a spus, și eu bineînțeles că nu m-am dus decât până în antreu, trăgând de acolo cu ochiul la ce se întâmplă. Atunci mama a întrebat prichindelul cum îl cheamă și câți ani are, și el a spus că Marius și că șase jumate, apoi mama a întrebat câți frați sunt, și copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu stea acolo, în frig, deși în casa scărilor nu era frig deloc, și atunci Marius ăsta și-a șters pantofii, iar lemnăria zdrăngănea pe el, făcând o gălăgie de parcă n-ar fi fost doar unul, apoi a intrat în antreu și s-a oprit, dându-și jos de pe umeri tot calabalâcul prins de un soi de hamuri și, cât le-a așezat pe covor, a început să-i explice mamei cum taie taică-su lemnele și cum le usucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei, scăzând Încetul cu Încetul. Întotdeauna fusese o bucătăreasă excelentă și gătitul a rămas ultima ei bucurie. Pregătea pentru Bruno mese somptuoase, cât pentru zece inși. Ardei copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acestui mediu Înstărit, cultivat, cu un gust rafinat și sigur; acum putea să-și imagineze și restul, proprietatea familiei din Bretagne, poate o mică fermă În Lubéron. „Și desigur nu pot lipsi cvintetele lui Bartok...”, se gândi el fugitiv, atacând antreul. Era o cină cu șampanie; desertul, o șarlotă cu fructe roșii, era stropit cu un excelent roze demisec. A fost momentul ales de Desplechin pentru a-i explica proiectul său. Putea obține pentru el crearea unui post pe durată determinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar la Paris cred că se poate, nu? — Bineînțeles. Vrei să ți-o iau acum sau preferi să te masturbez În taxi? Nu, acum. 15 IPOTEZA MACMILLAN Luară un taxi până la Hale, cinară Într-o braserie deschisă toată noaptea. La antreu, Bruno comandă fileu de scrumbie marinată. Își spuse că, acum, orice era posibil; dar imediat Își dădu seama că exagerează. În mintea lui, da, rămâneau posibilități numeroase: putea să se identifice cu un șobolan, cu o solniță sau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simți bine ? Mă fixează cu atenție. Arăți ca naiba ! — Mă doare capul de leșin, îngaim. Mi-ați putea da un pahar cu apă ? — Sigur că da ! Intră ! Își flutură țigara prin fața mea și îmi face semn să intru într-un antreu uriaș și impresionant cu tavan cu boltă. — Oricum, bănuiesc să vrei să vezi și casa. Eddie ! Glasul îi devine un țipăt. Eddie, a mai venit una ! Sunt Trish Geiger, adaugă spre mine. Îmi poți spune Doamna Geiger. Pe aici... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uită prin geamul de sticlă. — Ce naiba ai pus acolo ? mă întreabă. A explodat ceva. Mintea îmi procesează la greu. Ce naiba oi fi pus la microunde ? Totul e o ceață. — Ouăle ! îmi amintesc subit. Fierbeam ouăle tari ca să le folosesc la antreuri. În cuptorul cu microunde ? mă dojenește el. — Ca să scutesc niște timp ! aproape că strig la el. Am vrut să fiu eficientă ! Nathaniel scoate microundele din priza din perete și se întoarce spre mine, cu aerul că nu-i vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
culegi Începi, rogu-te, cu mine.” Dumnezeule, e trecut de prânz, își spune Mihaela. După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-un cot, examinează restul universului vizibil. O cameră necunoscută, pe jos mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Scenele cu el merg chiar bine. Dar Bill e un homofob bătrân și nesuferit, comentai eu. Janey ridică din sprâncene. —Cu mine se poartă bine, zise Helen, și ăsta e singurul lucru de care-mi pasă. Am comandat deja? Sosiră antreurile. Mi-am mâncat supa fierbinte și acră într-o clipită și am ronțăit câteva rulouri de primăvară, în timp ce Janey și Helen atacară salata în care erau înfășurate bucățelele de carne falsă de porc și pâinea prăjită cu creveți vegetali. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]