513 matches
-
Crăciunul solar și Paștele lunar. Riturile practicate la moartea Moșului Crăciun, între Ignat și Anul Nou, corespund riturilor oficiate în Zilele Babei: deschiderea mormintelor și întoarcerea spiritelor morților printre cei vii, modelarea din aluat, copt sau fiert, a unor figurine antropomorfe (Mucenici, Sfințișori, Bradoși) și mâncate sacramental în ziua morții Dochiei. Aceste practici ritualice reprezintă reminiscențe ale sărbătoririi Anului Nou primăvara. Baba Dochia este substanța telurică primordială din care renaște Timpul și Universul. Victoria soarelui de la echinocțiul de primăvară, numit local
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca sărbătoare a solstițiului, a morților, a nașterii lui Hristos, ca început al anului. Roțile de foc, atestate și la germani wepelrot , sunt aprinse de Crăciun și rostogolite de pe un deal, amintind de drumul soarelui pe bolta cerească.87 Colacul antropomorf, ca semn al soarelui, se cocea de Crăciun și se păstra până primăvara, la Mucenici, când, la pornirea plugului, era pus în coarnele boilor pentru a fi mâncat, în țarină, de gospodari și de animale, sau era "înmormântat" sub brazda
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și Artemis, în Panteonul grec. Ritualul specific Zilelor Dochiei este asemănător cu riturile desfășurate de Ignat, în miezul nopții de Crăciun sau de Sfântul Vasile (Crăciunul mic): deschiderea mormintelor și întoarcerea spiritelor morților printre cei vii, rolul apotropaic al figurinelor antropomorfe, făcute din aluat (mucenici, sfințișori), mâncați la 9 martie, când Dochia moare, devenind substanță primordială din care se naște pruncul Dochia, o dată cu Timpul și Universul, celebrându-se, acum, victoria soarelui, aflat în echilibru cosmic, la echinocțiul de primăvară, numit Târ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
putut-o ajunge, și el și azi îmblă după dânsa, și ar ajunge-o când e plină, că vin aproape; dară ea cum vede că se apropie se pișcă."214 Aștrii tutelari ai vieții patriarhale, soarele și luna, în variantă antropomorfă, de obicei, restituie ordinea cosmică primordială. III.3. CATEGORII TOPOMORFE III.3.1. SPAȚIUL A-TEMPORAL: SĂRBĂTOAREA Dimensiunea existențială a spațiului, la țăranul român, este un dat obiectiv, inclus în firescul zilelor, având sensuri multiple, de la "loc de casă", pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă, omniprezentă în literatura populară, își are obârșia în legendele în care este prezentată originea umană a viețuitoarelor: "Paserile, animalele s-au făcut, mai pe urmă, din oameni, din bărbați și femei. Cucul e din femeie. (...) Dumnezeu, după ce a făcut lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
învârtit de două trei ori cum învârți un bici și l-a zvârlit în hău. Și a zis: Să te încolăcești în juru pământului de nouă ori și să-l aperi de prăpădul apelor."348 Șarpele primordial, de origine sacră, era antropomorf, iar prin "căderea" ontologică a fost supus, paradoxal, unui blestem întemeietor, fiind considerat o cauză a facerii lumii: "Șerpele dîntâi nu a fost șerpe, a fost om, și era în cer la Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a blesemat când a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
114 ȘI FUNCȚIONALITATE 114 II.1.2. SEMNUL POETIC PREDICAȚIE ȘI DEVENIRE 116 II.2. DISCURSUL POETIC 117 II.2.1. SISTEME DE SEMNE 117 II.2.2. INSTANȚE DISCURSIVE 119 II.3. PARADIGMA POETICITĂȚII 125 II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF 129 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS 149 II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" 164 CAPITOLUL III CATEGORII POETICE ALE IMAGINARULUI COLECTIV 181 III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC 184 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE 187 III
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o relație de corespondență specifică imaginarului poetic simbolist. Dubla metaforă verbală dormea întors este expresia absolută a îndepărtării definitive de viață. Sintagma amorul meu de plumb (cuvântul amor este preferat altor sinonime ca iubire sau dragoste) propune o viziune concretă, antropomorfă asupra iubirii, amintind de reprezentările mitologice antice (Eros, Cupidon, Amor). Moartea acestui amor cu aripile de plumb vorbește nu numai despre efemeritatea iubirii, ci și despre moartea mitului dragostei, despre pierderea credinței în absolutul iubirii. Conștiința acestei pierderi sporește sentimentul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al energiei vitale izvorâte din cele două elemente opuse. Mai mult chiar, eau-de-vie conține în sine masculinul și femininul, primul element fiind simbolizat de foc, iar al doilea de apă. Cu alte cuvinte, din această împreunare se reîntregește androginul, figurare antropomorfa a oului din care s-a născut lumea. Apă caldă, cu care trebuie să se mulțumească ocupanții mașinii 3, constituie un substitut lipsit tocmai de finalitatea izbânzii vieții asupra morții, a nemuririi. După unii achimiști, operă se poate realiza folosind
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lumile pe care le creează. Imaginile nu se suprapun, de multe ori fiindu-ne prezentat un el lipsit de umanitate, trăind într-o lume absurdă, asemenea personajului lui Camus, la o altă dimensiune însă. Ilustrative în acest sens sunt reprezentările antropomorfe ale omului blecherian și nu numai. Tocmai prin aceste lumi, textul lui Blecher se dechide, iar condiția esențială pentru realizarea acestei deschideri este ,,închiderea în sine". Din perspectivă inter-/ și pluridisciplinară pași necesari oricărei abordări transdisciplinare, putem constata că ,,legitimarea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
singura deosebire că în loc de mucegai era acoperit cu foițe de carne. Cu degetul însă, ajungeam printre ele până la os. Capul, deși hidos, era un refugiu sigur împotriva aerului 337. Blecher realizează, în fragmentul citat, un portret care amintește de tablourile antropomorfe ale pictorului flamand Joos (Josse) de Momper, cel care compara ,,suferințele pământului" cu suferința umană. Astfel, toate cele patru anotimpuri transmit în mod evident această idee. Evidențierea capului nu face decât să accentueze dorința eului narator/ creator de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
2015, 27 mai 2015, 19 iulie 2015. http://www.wikiart.org/en/edvard-munch, accesări: 20 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 3 mai 2015, 10 mai 2015, 27 mai 2015, 28 mai 2015. https://costintuchila.wordpress.com/2010/08/03/peisajul antropomorf/pictura-flamanda-joos-de-momper-cele-patruanotimpuri, data accesării: 5 mai 2015. http://revistacultura.ro/nou/2012/06/note-despre-poetica-lui-max-blecher/, data accesării: 29 mai 2015. http://www.observatorcultural.ro/Teatrul-muzeu-Max-Blecher, data accesării: 30 mai 2015. http://www.wikiart.org/en/jean-arp, data accesării: 1 iunie 2015. http
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
org/en/edvard-munch, descărcat la data de 27 aprilie 2015. 334 Ibidem, descărcat la data de 3 mai 2015. 335 Ibidem. 336 Max Blecher, op. cit., pp. 104, 105. 337 Ibidem, p. 109. 338https://costintuchila.wordpress.com/2010/08/03/peisajul antropomorf/pictura -flamanda-joos-de-momper-cele-patruanotimpuri, descărcat la data de 5 mai 2015. 339 Ibidem. 340 Ibidem. 341 Ibidem. 342 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 51. 343 Ibidem, p. 52. 344 Ibidem, p. 56. 345 Max Blecher, Inimi cicatrizate, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
divinității" nu include doar semnificația "creatorului", ci și pe cea a Judecătorului omului". Divinitățile sînt reprezentate împărțind recompense și pedepse. Această semnificație morală își are originea în aceeași rădăcină ca și semnificația metafizică. Dacă simbolul "divinitate" este rezultatul unei spiritualizări antropomorfe în cadrul căreia spaima sacră își pierde din intensitate, se înțelege de la sine că omul, în măsura în care participă la viziunea liniștitoare, este automat recompensat, de unde rezultă că el este exclus de la recompensă și pedepsit dacă ignoră îndemnul la spiritualizare-sublimare simbolizat de "porunca
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concrete a teologiilor. în realitate, cele două forme de expresie se situează pe același plan de înțelegere greșită a simbolisticii. Totuși, terminologia filosofică este de multe ori mai aproape de adevăr. Atributele cu care este înzestrată divinitatea constituie și ele imaginații antropomorfe. Dar acestea sînt imagini conceptualizate, însuși Dumnezeu fiind considerat drept un concept abstract, fără să se țină seama de faptul că acest concept nu este clasificabil și că,prin aceasta, chiar el este indefinibil și inimaginabil. Filosofia se rezumă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se manifestă, apare. Toate atributele existenței, toate modalitățile și modificările ei sînt revelații ale misterului, de unde rezultă că avem dreptul să i le atribuim lui Dumnezeu, simbolul misterului, cu condiția însă ca totodată si i le retragem, deoarece proiecția este antropomorfă. Prin dublul său aspect, simbolistica proiectează în Dumnezeu o serie de atribute există, are intenții față de om -, retrăgîndu-i-le în același timp prin semnificația subiacentă a acestora: misterul insondabil. Filosofia este speculativă, deoarece, ca teistă se străduiește să dovedească existența lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele adevărate, cît și pentru cele false. Oscilînd între imaginație și reflecție, spiritul uman ar trebui să admită faptul că misterul există, dar că modul lui de existență este inimaginabil și de neconceput. Deși însăși reflecția aceasta constituie o fantezie antropomorfă a misterului numit Dumnezeu. Numai metafizica simbolică a miturilor nu este speculalivă, deoarece ea este o invenție supraconștientă și nu un raționament irațional. Teologia nu este decît o reflecție logică, o organizare științifică falsificată în planul imaginației. Iată de ce este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții și o veritabilă religiozitate este bazat pe faptul că întrebarea comună asupra originilor a găsit un răspuns în visul supraconștient al imaginației mitice condensate în imaginile metafizice ale lui "Dumnezeu" și ale "Sufletului". Imaginile metafizice nu pot fi decît antropomorfe, deși sînt veridice din punct de vedere simbolic, înțeles la modul psihologic, adevărul lor rezidă în faptul că, fiind create de instanța supraconștientă a vieții psihice, imaginile religioase ale miturilor constituie parte integrantă a funcționării motivante a vieții psihice. Este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de o mare frumusețe mitică atît timp cît nu sînt luate drept realități. Spiritul uman, el însuși o manifestare temporală, nu poate în nici un mod duce la concluzia existenței unei vieți după moarte, el nu poate decît să plăsmuiască imagini antropomorfe asupra acesteia. Nici supraconștiința etică -oricît de clarvăzătoare ar fi preștiința ei simbolică în privința conflictelor vieții psihice nu poate propune drept realitate imaginea metafizică a unei recompense eterne și a unei pedepse veșnice, căci ea nu știe nimic despre ceea ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în calitate de camarad de arme. Treptat naratorul se familiarizează cu tainele farului dar și cu femela-mascotă dresată de Caffó pentru diverse munci, utilă însă și în rol de senzor spontan al atacurilor oamenilor-broască, folosită inclusiv ca obiect sexual. Fascinat de formele antropomorfe ale mascotei, se apropie de ea ca de un obiect de studiu, învederându-i un al doilea cer al gurii în locul amigdalelor, arhitectura anatomică desăvârșită, musculatura ca de marmură, lipsa părului la axile, pe cap sau pubis, și, în fine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
imposibile din corp", în ciuda diatribei înfiorătoare a aceluia: "Corpul tău e o groapă comună de oferte erotice, de vise înăbușite, de care nu te poți apropia fără mască de oxigen, și chiar și atunci cu scârbă!". Reprezentările literare ale Diavolului antropomorf constituie aproape o subspecie literară de sine stătătoare. Explorarea personalității, a felului de a fi și acționa și a viziunii despre lume a "Îngerului căzut" e o sfidare pe care numeroși scriitori au acceptat-o, chiar dacă nu întotdeauna cu rezultate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sexualității care imprimă energie vitală, care generează viața și o consumă în egală măsură. "Klimt îi exploatase simbolismul în mod defensiv în cazul Atenei, agresiv în al Nudei Veritas, seducător în al șerpilor de apă. [...] Hygeia, ea însăși o transformare antropomorfă a șarpelui, îi oferă acestuia potirul Lethei pentru a bea din lichidul său primordial"100. Hygeia ca și Das Wissen sau Atena sau Nuda Veritas silește spectatorul la o confruntare lucidă cu viziunea existențială căreia ea îi servește de intercesor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă. În cele din urmă, este foarte posibil ca artistul să fi asimilat ceva din experiența lui Rodin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și prostie, de curaj și lașitate, de adevăr și înșelăciune. Reprezentările au variat de la imaginea unui om cu pielea verde la un personaj cu trupul acoperit de blană, cu copite și coarne. Personajul ar putea fi și descendentul creaturilor mitologice antropomorfe, ceea ce ar simboliza dorința omului de a se întoarce la natură sau de a se izola de societate. Omul Verde din Sir Gawain poate fi interpretat literal (el este un cavaler preschimbat temporar prin magia ucenicei lui Merlin, Morgan le
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
are loc o criză provizorie de conștiință, Într un context mitico relios tradițional și depășit cu ajutorul unei cataretici coregrafomuzicale. Între notele caracteristice ale acestor practici, unii cercetători au observat motive ale riturilor șamanice. Bolile sunt provocate de demoni theriomorfi și antropomorfi, magicienii, la rândul lor folosindu-se de aceste spirite cărora uneori le aduc sacrificii. Nu putem nega că un anumit număr de formule de incantație utilizate de români ar putea avea paralele asiatice sau siberiene, dar fondul central al practicilor
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]