308 matches
-
ai satului cu numele de Stan sau Stancu contravine regulilor de formare a toponimelor în accepția autorizată al lui Iorgu Iordan (din Toponimia românească). Mai curând se poate deduce, după el (p.460), că la baza numelui satului nostru stă antroponimul Stângaci, Stângaciu, Stângăceanu nume frecvente în timpurile medievale românești de unde și numele inițial al satului de Stângăceni, convertit apoi în cel de Stâncășeni. Cât privește vechimea instalării primelor case ca nucleu pentru viitorul sat Stâncășeni este și mai dificil a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
este cel de Oatu, în pronunție locală Ouatu, cuvânt care provine de la oat sau ouat și care înseamnă localnic, autohton, născut în acest sat sau regiune și nu venit din alte părți ale țării. Aproape jumătate dintre săteni moștenesc acest antroponim și înclin să cred că mulți purtători ai acestui nume de prin diverse localități ale țării au drept centru genezic satul Stâncășeni. Însăși mama mea este urmașa unui Ouatu, respectiv moș Costache Ouatu, bunicul meu. Urmează ca frecvență numele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
prin căsătorie cu fete localnice (Barbu, Stancana, Marinciu, Bulbuceanu, Ibănescu etc.). Sunt și nume ce indică naționalități diferite, ajunse aici în urma năvălitorilor barbari sau a războaielor medievale (precum: Stavâr, Sâlav, Turcu, Ocraim, Razâi, Palaghiu). Rămâne însă indiscutabil faptul că fondul antroponimelor, în frunte cu cel de Oatu (Ouatu), desemnează un sat tipic răzășesc, cu puțini venetici în structura sa antroponimică. Se pare că avem tot dreptul să ne lăudăm cu calificativul de "sat cultural", dacă nu în pondere absolută (având în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
române vechi, Editura Enciclopedică, București, 1974, pp. 101-102, sub voce „frânc”. Dicționarul elementelor românești din documentele slavo-române. 1374-1600, Editura Academiei, București, 1981, p. 84, sub voce, Îl atestă mai Întâi Între 1462-1472, apoi la 1468, 1474, 1506, 1561 etc., ca antroponim, dar și ca adjectiv, cu sensul de „occidental”. Ca nume de familie figurează la Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, p. 208, care trimite la numele topic „Frâncul”, „Frâncești”. Vezi și Christian
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Timaru 196 Vasile Toldișan 199 Octavian Tomuța 199 Eugen Țurcanu 200 Aurel Vișovan 208 Ion Voin 209 Octavian Voinea 211 Nicolae Călin Zaharia 213 Octavian Zbranca 213 Capitolul IV - Instantanee macabre 215 Capitolul V - Concluzii 225 Bibliografie 243 Index de antroponime 249 Index de toponime 261 I-am mulțumit lui Dumnezeu că n-a făcut omul veșnic. Acest gând a fost sprijinul meu atunci... și de atunci, de-a lungul anilor mei triști. Aurel Vișovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
jumătate pentru apartenență la grupul Silviu Suciu-Petru Rebreanu, pedeapsă pe care și-a ispășit-o la Jilava și Pitești), interviu realizat în Cluj-Napoca, 17 aprilie 2006. Sebeșan, Emil, interviu realizat în Timișoara, 30 octombrie 2006. Index de antroponimetc "Index de antroponime" A Aerinei Remus 28 Albon Augustin (comandant) 80 Aldea (general) 18 Aldea Marin 71, 73, 183 Aldea Petru 29 Alexandru Martin 29 Alexandru Gheorghe Gh. (asesor) 84, 94 Alupei Vasile 29 Ambraș Ioan 28 Ambrozie Constantin 38 Ambruș Remus 143
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
hotărât bg. - bulgar (de origine bulgară) d. - din, provine din et. - etimologie (origine) germ. - germană (de origine germană) jud. - județ (ul) km. - kilometri lat. - latinesc (de origine latină) m. - metri mag. - maghiar (de origine maghiară) n. pers. - nume de persoană (antroponim) n. top. - nume de loc, nume topic pol. - polonez (de origine poloneză) prep. - prepoziție rus. - rusesc (de origine rusă) scr. - sârbo-croată sl. slv. - slav (de origine slavă) sb. srb. - sârbesc, sârbo-croat suf. - sufix tc. - turcesc (de origine turcă) ucr. - ucrainean
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Germești (1716), Darmenestie, Dermanest, Dermenesty, Dormanest (germană) și Dormánfalva (maghiară). Dărmănești este și numele unei localități, nod de cale ferată, pe ruta Suceava Nord - Vadul Siret, din județul Suceava. Et.: n. pers. Dărman sau Derman + suf.-ești. După unii specialiști, antroponimele de mai sus reprezintă variante ale numelui de persoană Gherman, des folosit în Moldova, care provine din latinescul Germanus « frate », pătruns prin filieră grecească. DOFTEANA, râu cu cascadă, afluent pe dreapta al Trotușului, care izvorăște de sub vârfurile Nemira Mare și
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a salvat satul de foamete și boală. În amintirea acelei vremi, locul se cheamă până azi Râpa lui Antohi”. IV OBSERVAȚII LINGVISTICE Situate la periferia sistemului lexical al unei limbi, numele proprii (de loc - toponime și de persoane, inclusiv porecle - antroponime ), deși se află într-un raport condiționat și explicit cu numele comune (apelative), au, totuși, un statut propriu. Dar, fapt explicabil, pe lângă concordanțe între cele două categorii din vocabular, există și discordanțe între evoluția apelativelor și cea a toponimelor corespunzătoare
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
lingvistice alogene, provenite din limbile slavă, greacă, bulgară, turcă, maghiară, ucraineană, sârbă. Evident, nu numele topice (care sunt formații românești ), ci apelativele de la originea lor aparțin limbilor menționate mai sus. O parte numeroasă din toponimia Văii Trotușului este formată din antroponime (nume de persoane), fie calendaristice (sau biblice ), fie laice, multe din ele fiind de origine ebraică sau greacă, dar intrate în română prin filieră slavă, pe calea calendarului ortodox ( Ana, Constantin, Bogdan, Elena, Gheorghe, Ion, Maria, Pavel, Vasile ș.a.). În ceea ce privește
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
păstrat vreo douăzeci de caiete și carnete, conținând observații sociale, etice, psihologice și culturale, inclusiv profiluri de personaje și subiecte de dezvoltat; interesat de nuanțe expresive, prozatorul artist înregistrează sintagme, formule gata-făcute și reflecții; alcătuiește liste de toponime și colectează antroponime. Despre scrierile la care medita Faurul tăcere precaută! "Nu socot nici interesant, nici folositor gândea el în 1928 să fac cunoscut publicului proiectele mele de viitor. Cred că nu trebuie să vorbesc decât de ceea ce am realizat. Între aceste ultime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de-a doua circumscriere în dimensiunea arboricolă este o haină de lemn. Menirea ei este să acopere frumusețea și bogăția fetei izgonite, pentru inducerea stării rituale de anulare a identității umane. Un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, redă, prin antroponimul ales de neofit, abandonul în regnul vegetal: „Și sî roagă fata dă oameni să-i facă un rând de haine dă lemn. O-ntreabă oamenii că cum o cheamă? - Lemnișoara”. Într-o altă variantă a textului, din aceeași localitate, hainele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor, cum s-a afirmat în cazul orașului Huși, atunci târgul medieval Huși ar fi trebuit să aibă omonime ori nume asemănătoare și în alte zone din spațiul românesc, unde s-au stabilit. Deci, ipoteza originii numelui orașului de la un antroponim Husul, sub aspect logic, este mai credibilă, până când lingviști și istorici vor aduce noi argumente și, eventual, vor formula o nouă ipoteză. Totuși, în România se cunosc localități cu acest nume sau cu nume asemănătoare, așezări în care nu au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu arcul din vârful dealului Coțoi, în direcția nord, și unde se opri săgeata, porunci să se ridice o biserică. Legenda se regăsește în zona Putna (Suceava). Dobrina. Denumirea acestui deal poate proveni de la rus. dobre (bun), dar și de la antroponimul Dobre, aici în forma feminină; zonă de pădure în marginea orașului, la distanță de 5 km. Dodești (azi Viișoara, com. Dodești). Sat lângă Crasna, în comuna Băsești. Numele nu este unic, mai este menționat satul Dodești (com. Băsești) lângă Jâgălia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
neobișnuită legată de o anumită persoană, funcționează și în toponimele Satul Mărinii (pe Putna), Valea Cârstinii (în Basarabia), Valea Cozmoae (pe lângă Iași), Valea Păuleascăi (lângă Mănăstirea Căpriana), Movila Evii (lângă satul Pribești, Vaslui), Movila Petricăi (în ținutul Lăpușna)413. Etc. Antroponime Numai numele de familie - dintr-un inventar suficient de bogat - pot fi convocate pentru această discuție, care doar înregistrează construcțiile onomastice pornite de la apelativul comun ce o desemnează pe femeia fără soț. Cuvântul care arăta starea civilă a femeii - văduvă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din presa străină despre evenimentele românești i-ar putea convinge pe mulți că exactitatea filologica nu e chiar o trăsătură caracteristică a scriiturii jurnalistice contemporane. Recentele evenimente minerești au avut de pildă dezavantajul de a aduce în discuție toponime și antroponime pe care era puțin probabil ca un cititor străin să le cunoască dinainte. În reportajele corespondenților străini au apărut astfel forme stranii că Marion Cozma, Raminicu Valcea sau Tragi Jiu (nonșalanta în reproducerea numelor proprii e egalata de obicei doar
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
Operația de căutare nu se realizează - din limite de spațiu - pentru cuvintele care apar în material cu frecvență foarte mare (mai mult de 2000 de ocurențe). Programul conține, pe lîngă indexul general, și un index de toponime și unul de antroponime; în lista generală sînt cuprinse toate formele în care apare cuvîntul în texte (flexionare, cu articol, ca variante regionale, cu variații grafice etc.); de asemenea, în combinările cu forme conjuncte (zicându-i-se, n-ai, bolțile-s, c-acolo-i
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
geografice, onomastice, împănate cu toponime transcrise de-a valma după normele portughezei sau castilienei, chiar și atunci cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec de portugheză cu castiliană, transcris după norme arhaice, ori sînt pur și simplu redate anapoda, frecvența și constanța cu care apar excluzînd eventualitatea unor greșeli de tipar
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
cea compusă din Skander (Iskander = Alexandru, supranume legat de Alexandru cel Mare) și beg (= bei, termenul turcesc intrat de mult și în română), iar formele corupte se explică mai puțin prin accidente fonetice, cît prin hipercorectitudine și analogii cu alte antroponime (de pildă, cu numeroasele nume terminate în -berg). Oricum, toată varietatea de forme circulă internațional - Skanderberg, Skanderbeg, Scan- derbeg, Skandenbeg, Skandenberg, Skenderbeu (ultimul, în albaneză). Nu am reușit să descopăr firul exact al evoluției semantice din română, dar mi se
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
Cethegus..., să-i aducă daruri, să vină noaptea acasă la el, să aducă rugi Preciei (!)” (p. 67), traducătorul indicând la nota 26 de la p. 107 că este vorba de Praecia, „metresa lui Cethegus” pomenită de Plutarh în biografia lui Lucullus; antroponimul apare și în Index nominum (p. 125); neîndoielnic, el copie informația din Notes complémentaires ale lui Jean Molager (vezi p. 148, nota 4). Dar în acest paradox nu e vorba de influenta femeie căreia Lucullus i-a câștigat simpatia „cu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
preferat „consăteni”, mama lui Galerius, Romula, fiind o locuitoare a zonelor rurale montane (cf. 11. 1). Ministri din 15, 2 este echivalent cu „diaconi” (p. 73) - același termen și în ediția Arieșan (p. 115); nu era mai bine „slujitori”? În ceea ce privește antroponimele, considerăm binevenită hotărârea traducătorului de a folosi formula onomastică (el scrie, neadecvat, „titulatura”) Maximian Galerius pentru a-l desemna pe Galerius, evitând, astfel, confuzia cu Maximian Herculius (cf. Nota traducătorului, p. 9), dar, din nefericire, aceasta nu se întâmplă consecvent
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
53), Hadrianopolis, înlo cuit cu Adrianopol (45, 6 - p. 143), Thessalonica, înlocuit cu Tesalonic (51, 1 - p. 159) ș.a.? Syria apare ca atare (41, 1 - p. 135; 45, 2 - p. 143), dar și în grafia Siria (36, 3 - p. 125). Antroponimele sunt tratate la fel de inconsecvent: unele au fost conservate în forme latinească - Donatus (p. 43, 75, 123, 161), Decius (p. 51), Constantius (passim), Galerius (passim), Maximinus (passim), Candidianus (p. 89, 157, 159), Severianus (p. 159) (la Indice, p. 236, apare ca
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
oscilațiile normei. Principalele sale instrumente - Dicționarul explicativ (DEX 1996) și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) - nu sînt în perfect acord în privința femininelor în -că. (E drept că dicționarele trebuie să opereze o selecție a derivatelor de la toponime sau antroponime în funcție de frecvența lor în uz.) în DEX, nu sînt înregistrate decît formele substantivale regularizate, identice cu adjectivul, deci fără -că, pentru: americană, europeană, germană, lituaniană, palestiniană, indiană; nu apar deloc nici israelian,-ă, nici israeliancă (există izraelit, dar acesta e
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
a vorbi despre statutul special pe care il au în limba numele proprii. Autoarea a ales drept categorii onomastice reprezentative - care ilustrează de fapt și complexitatea domeniului, în interiorul căruia diferențele de uz pot fi foarte mari - numele proprii de persoane (antroponimele), divizate în prenume și nume de familie, numele proprii de animale (zoonimele), numele de locuri (toponimele) și cele ale corpurilor cerești (astronimele). Fiecare din aceste categorii e supusă unei examinări formale, în funcție de parametrii flexiunii nominale: gen, număr și caz. Un
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]