514 matches
-
1989), conține mărturii, provocate, ale unor apropiați ai poetului: Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Aurel Covaci, Florin Mugur, Eugen Simion și alții. SCRIERI: Iubire de pietrar, pref. Dan Grigorescu, Craiova, 1982; Antimetafizica. Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, București, 1985; Antumele, București, 1985; Antumele 4. Antumele 5, pref. Radu G. Țeposu, București, 1986; Quasimodo. Antumele 6, București, 1987; Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi, București, 1989; Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
provocate, ale unor apropiați ai poetului: Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Aurel Covaci, Florin Mugur, Eugen Simion și alții. SCRIERI: Iubire de pietrar, pref. Dan Grigorescu, Craiova, 1982; Antimetafizica. Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, București, 1985; Antumele, București, 1985; Antumele 4. Antumele 5, pref. Radu G. Țeposu, București, 1986; Quasimodo. Antumele 6, București, 1987; Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi, București, 1989; Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag, București, 1991; Mi
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
unor apropiați ai poetului: Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Aurel Covaci, Florin Mugur, Eugen Simion și alții. SCRIERI: Iubire de pietrar, pref. Dan Grigorescu, Craiova, 1982; Antimetafizica. Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, București, 1985; Antumele, București, 1985; Antumele 4. Antumele 5, pref. Radu G. Țeposu, București, 1986; Quasimodo. Antumele 6, București, 1987; Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi, București, 1989; Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag, București, 1991; Mi s-a
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Covaci, Florin Mugur, Eugen Simion și alții. SCRIERI: Iubire de pietrar, pref. Dan Grigorescu, Craiova, 1982; Antimetafizica. Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, București, 1985; Antumele, București, 1985; Antumele 4. Antumele 5, pref. Radu G. Țeposu, București, 1986; Quasimodo. Antumele 6, București, 1987; Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi, București, 1989; Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag, București, 1991; Mi s-a culcat moartea pe inimă, pref. Cezar Ivănescu, București, 1992
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Cezar Ivănescu, București, 1992; Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, București, 1995; Melanholia deșertăciunilor, București, 1996; Deșertăciunea șterge fața morții, București, 1996; Acolo unde plânsul nu atinge moartea, pref. Dan Grigorescu, București, 1997; Trei tipare, pref. Al. Paleologu, București, 1998; Antumele, București, 1998; Îngerul poverii, București, 1998; Sfânt îndârjit, București, 1999; Scrisori către părintele Niculae, București, 2000; Capul și pajura, Botoșani, 2001; Maranatha, București, 2001; Ghiaurele, București, 2002; Îngerii îndepărtați, București, 2002; Epistolar târziu, București, 2003; Puntea suspinelor și închisoarea, Slatina
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
București, 2003. Antologii: Limbă, literatură, stil, București, 2001. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, De Aurelian, de Titu și de Dumitrescu, LCF, 1981, 30; Nichita Stănescu, Stare a poetului tânăr, SLAST, 1981, 5; Dan Grigorescu, Un poet, SLAST, 1983, 29; Daniel Dimitriu, „Antumele”, CL, 1985, 6; Laurențiu Ulici, Melancolia inteligenței, CNT, 1986, 10; Ion Pop, Dialoguri cu Nichita Stănescu, ST, 1986, 4; Dan C. Mihăilescu, O cu totul altă înserare, RL, 1988, 52; Eugen Simion, Biografia poetului, RL, 1989, 19; Coșovei, Pornind, 75-79
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Caragiale. Tot prin asocieri comparatiste este definit și ludicul ca trăsătură diferențială a prozei humuleșteanului. De la alte premise conceptuale pornește volumul despre Mihai Eminescu, biografie stilizată cu argumente analitice legate de viață și creație. Frecvența precumpănitoare a postumelor este evidentă, antumele ilustrând doar evoluția personalității răsfrânte în operă. Expunerea, abundând în fapte și idei, surprinde devenirea intelectuală, exemplul etic și estetic al vieții și activității eminesciene. De altfel, „problema” Eminescu va da naștere unui veritabil complex de monografii: Eminescu. Cultură și
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
căprioarei, iar în 1956, în „Gazeta literară”, poemul Primele iubiri. Și-a văzut poeziile tipărite în cele mai importante reviste de cultură ale vremii. În 1956 îi sunt editate două cărți de versuri - Primele iubiri și Puiul de cerb -, singurele antume. Pregătește și a treia carte, Lupta cu inerția, care va apărea după moartea lui, în 1958. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 este victima unui accident de tramvai și se stinge după aproape două săptămâni de agonie. Pe
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
începutul lunii august 1941, se găsea la Odessa, încorporat în armata sovietică. Împreună cu alți camarazi de arme îmbarcați pe un vapor, probabil cu destinația Crimeea, va fi ucis într-un bombardament declanșat asupra vasului. Cele două volume de versuri publicate antum, Apocalips terestru (1932) și Somnul singurătății (1936), pun în evidență o poezie care a stârnit controverse, etichetată fie „ermetică”, fie mesageră a unui „fals ermetism”. Muzicalitatea poemelor lui R. impresionează, însă alăturările de cuvinte sunt șocante, bizare, menite a se
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
momentelor fundamentale din existența poetului (nașterea, iubirea, supraviețuirea prin cântecul care „sacralizează totul”), dă și titlul antologiei publicate în „Biblioteca pentru toți” (1993), urmată de altă selecție (restrânsă la erotică), intitulată Mississippi (1993), și de Noul Adam (1994), ultima carte antumă, o meditație asupra scrisului, asupra harului, văzute ca îndemnuri și daruri ale providenței. Logosul e miracolul care transmite „substanța pururea divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
Lecturi și înțelesuri, Constanța, 2002. Ediții: Arthur Porumboiu, Lupta cu îngerul negru, Constanța, 1997; Emil Gârleanu, Schițe. Povestiri, Constanța, 2000; Carol Ardeleanu, Casa cu fete, Constanța, 2000; Eugenia Vâjiac, Iată-mă, Constanța, 2000; Dimitrie Stelaru, Scrieri literare, vol. VI: Proză antumă și postumă, pref. edit., Constanța, 2002; Anda Hristu, O lume trucată, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Eugen Negrici, „Tudor Arghezi - prozatorul”, TMS, 1996, 7; Marin Mincu, „Tudor Arghezi - prozatorul”, MS, 1996, 7; Ileana Marin, „Starea literaturii”, TMS, 1999, 3; Ion Roșioru
ROTUND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
În partea introductivă se definește conceptul de literatură contemporană, potrivit autorului aceasta începând cu generația celor ce au debutat în timpul sau imediat după război (generația „amânată”, după pertinenta formulă a lui Lucian Valea), cuprinzând în chip firesc și creația postbelică (antumă sau/și postumă) a scriitorilor care își au centrul de greutate în epoca interbelică, dar au continuat să scrie și după război. Criteriul selecției rămâne și aici cel valoric. Noua sinteză - nici pe departe doar didactică - îmbină principiul abordării monografice
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
șubredă, se va retrage din viața publică. Se stinge de ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Dimitrie Stelaru, între poeții premiați de revistă în 1939), „Meșterul Manole”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” (semna Ștefan Stănescu-Buzău), „Curentul magazin”, „Claviaturi”, „Bucovina”. Din 1941 era membru al Societății Scriitorilor Români. În 1942 îi iese de sub tipar ultimul volum antum, Poemul sistemului solar. Avea în pregătire alte câteva culegeri de versuri (Plânsul madonelor, Cântărețul amurgurilor, Înălțimi de odihnă) și o dramă (Izvorul tămăduirii), care au rămas în manuscris. Mort la patruzeci și patru de ani, S. rămâne „poetul tânăr” al
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
și Un ceas de hârtie (1984). Prin apartenența la „generația pierdută și regăsită” (Cornel Regman) a celui de-al doilea val al Cercului Literar de la Sibiu, creația lui S. apare astăzi ca o restituire, datorată publicării oarecum întâmplătoare a scrierilor antume, ținând seama nu de cronologia lor reală, ci de contextul istoric al momentului. Receptarea îndeosebi postumă a poeziei sale - O sălbatică floare iese de sub tipar cu câteva săptămâni înaintea săvârșirii din viață a scriitorului, urmându-i Strada care urcă la
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
de realitățile strict locale, cu audiență firească la data când au fost scrise. Bibliografia este ingenios concepută pe două nivele pentru ca, prin componentele sale, să fie urmărită corespondența dintre opera tipărită și manuscris. Pe partea superioară a paginii, titlul operelor antume și postume. Pe partea, obișnuit numită subsolul paginii, 25 de poziții cu trimitere, fiecare, la câte un manuscris, din cele 29 de volume in folio, numerotate de la 1024 la 1052. Contabilizarea are logica sa pentru cine se recunoaște pasionat de
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
în poezia barbiană?” - criticul elabora Istoria poeziei românești, cea mai importantă, prin amploarea construcției, prin concepția care o ordonează, dintre lucrările sale. S. investighează trei secole de poezie românească, de la Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir până în perioada interbelică, ultimul volum antum încheindu-se cu prezentarea poeziei lui Lucian Blaga. Un prolog, unde sunt expuse cadrul conceptual, criteriile cercetării, preconizează renunțarea la perspectiva istorico-literară tradițională și afirmă opțiunea pentru o istorie a formelor, a convențiilor poetice. În primele două volume sunt puse
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
argumentația; pe tărâm lingvistic, Dimitrie Eustatievici, de pildă, a alcătuit în 1755-1757 prima gramatică a limbii române. Lucrările fundamentale, redactate fie în latină, fie în română, fie în amândouă limbile (integral sau rezumativ), aparțin corifeilor Ș.A. Unele au fost editate, antum sau postum, altele au rămas în manuscris. Inedită e, de pildă, versiunea latină a principalei opere istorice a lui Samuil Micu, având drept model Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir: Brevis historica notitia origines et progressu nationis daco-romanae
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
România liberă”, iar după război scrie în „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Secolul 20” ș.a. Prea puține din aceste texte, prefețele la cărți de literatură universală, ca și comentariile din emisiunile de televiziune ori transpunerile proprii din lirica germană vor fi reunite antum într-o carte. Intelectual preocupat să aducă în planul interferențelor variate domenii ale spiritului, pe care le supune unui demers critic sever și imaginativ deopotrivă, S. este în cele din urmă un impresionist care, fără nici un efort, se poate plasa
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
1956), Aurélia (1958) ș.a., antologia de autor Leș Pas recomptés (1962; Premiul ,,Antonin Artaud”), L’Étape suivante (1965; Premiul ,,René Laporte”). Traduce în franceză Primele poeme de Tristan Tzara (1965) și este distins cu ,,Mandat de poètes” (1966). Ultimul volum antum, premonitoriu, poartă titlul Ici repose (1967). Postum îi apar À Jacques Hérold (1969), Ces Pas d’une autre étape (1970). A editat în 1965, împreună cu Gaston Puet, poemul inedit al lui Benjamin Fondane L’Exode, a tradus în franceză din
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
Voronca, piesa ar fi un „petit manuel du petit bonheur”. Literar, se încadrează în teatrul pseudocomic de factură lirico-metaforică, în esență devenind o metaforă a instalării lucide în vis. Un adevărat „vis al unei nopți de vară” e cealaltă piesă antumă, Steaua fără nume. Marin Miroiu, un tânăr profesor de matematică celibatar, descoperitor al unei noi stele, adăpostește într-o noapte, în camera lui de ascet, o tânără coborâtă din tren de conductor pentru că nu avea bilet. Dimineața, Mona pleacă, însoțită
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
această direcție. Îndeosebi ultima scriere se distinge prin ineditul viziunii și prin puterea de plasticizare a unor simboluri biblice. Memorabilă e scena finală, în care Ioan vede păcatul într-o infinită întruchipare. Romanul Taurul mării (1962), ultimul text amplu editat antum, relevă pasiunea, mărturisită adeseori, pentru epocile îndepărtate ale istoriei. Acțiunea se desfășoară la Histria, în secolul al V-lea î.Hr., și aduce în pagină credințe religioase, scene de sacrificii închinate zeilor, întâmplări din viața olarilor, reprezentări de teatru popular, prin
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
și artiștilor aflați în lipsuri și suferință. Participând, împreună cu Teohar Mihadaș, la transmiterea unor medicamente luptătorilor din munți, este arestat și întemnițat din martie 1949 până în octombrie 1951. După câteva luni de la eliberare se stinge de embolie pulmonară. Singurul volum antum al lui T., Plantații (intitulat inițial Plantația de cuie, după numele celui mai semnificativ poem), a provocat la apariție reacții contradictorii, chiar polarizate, poetul rămânând până astăzi sub semnul unei anume incertitudini a receptării. Vladimir Streinu releva „caracterul cosmic al
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
postum, în 2002, o minuțioasă și plină de devoțiune întreprindere, din care nu s-au păstrat decât părțile publicate în „Convorbiri literare”, circa o treime din volumul plănuit să apară în 1949, în preajma centenarului nașterii poetului. Având ca subtitlu Poeziile antume din punct de vedere filologic, studiul s-ar fi vrut încununarea unei susținute preocupări pentru corecta cunoaștere, interpretare, editare și difuzare a operei lui Eminescu, manifestată prin publicarea corespondenței și a numeroase referințe privitoare la poet în culegeri de documente
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
poeziei eminesciene în literaturile europene („Convorbiri literare”, 1939) și studiul Contribuție la o viitoare ediție critică Eminescu: „Laïs” (1942). După ce ani la rând se războise cu unii cercetători și interpreți ai vieții și operei eminesciene, T. purcede la restabilirea textului antumelor. Face o analiză minuțioasă a elementelor care pot contribui la definitivarea formelor, atestând subtile cunoștințe de limbă, încearcă să detecteze sensurile care ar sprijini o opțiune sau alta a poetului. Combate cu argumente actualizarea ortografiei în texte, intervențiile în punctuație
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]