514 matches
-
să fii pus la loc de cinste în istoria literaturii. Nu asta își dorește orice scriitor? Ei bine, nu. Scriitorii, pictorii, artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe stradă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Lecturi și înțelesuri, Constanța, 2002. Ediții: Arthur Porumboiu, Lupta cu îngerul negru, Constanța, 1997; Emil Gârleanu, Schițe. Povestiri, Constanța, 2000; Carol Ardeleanu, Casa cu fete, Constanța, 2000; Eugenia Vâjiac, Iată-mă, Constanța, 2000; Dimitrie Stelaru, Scrieri literare, vol. VI: Proză antumă și postumă, pref. edit., Constanța, 2002; Anda Hristu, O lume trucată, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Eugen Negrici, „Tudor Arghezi - prozatorul”, TMS, 1996, 7; Marin Mincu, „Tudor Arghezi - prozatorul”, MS, 1996, 7; Ileana Marin, „Starea literaturii”, TMS, 1999, 3; Ion Roșioru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
traduceri la „Adevărul literar și artistic”, „Arta”, „Azi”, „Calendarul”, „Cronica” lui Tudor Arghezi, „Cuvântul literar și artistic”, „Flacăra”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, condusă de Liviu Rebreanu, „Vieața nouă”, „Viața românească” ș.a. Versurile timpurii ale lui P., grupate în ediția antumă definitivă (Poezii, I-III, 1944) sub titlul Casa amintirii, prezintă interes doar ca exerciții, având ca însușire incontestabilă îndemânarea imitativă. Sunt mimați cu dexteritate atât poeți consacrați (Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, G. Coșbuc, Panait Cerna, St
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
întregii opere eminesciene, din care nu lipsesc obiecțiile și afirmațiile, uneori, poate prea categorice. E argumentat încă o dată romantismul lui Eminescu într-o largă demonstrație ce culminează cu examinarea Luceafărului. Atenție specială este acordată postumelor, socotite egale și uneori superioare antumelor. Întrucât i s-a părut că descrierea operei e prea extinsă, prea detaliată, că se produc unele repetiții, autorul a concentrat mai târziu, în 1947, întreaga serie în două volume (1969-1970). Cu Viața lui Ion Creangă, C. accentuează liniile directoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
șubredă, se va retrage din viața publică. Se stinge de ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
schemei pesimism versus optimism), „dragostea temperamentală pentru trecut”. Cum observă și Mircea Anghelescu, contribuția cea mai rezistentă a eminescologului rezidă în editarea poeziilor eminesciene și în comentariile adiacente. Principalul merit al editorului este de a fi grupat la un loc antumele și postumele, reconstituind ordinea cronologică a acestora din urmă și întrețesându-le, la locul potrivit, cu antumele. Cititorul are astfel posibilitatea de a cunoaște evoluția operei poetice în întregul ei, caracterul său organic, comunicarea între antume și postume, fenomenele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
a eminescologului rezidă în editarea poeziilor eminesciene și în comentariile adiacente. Principalul merit al editorului este de a fi grupat la un loc antumele și postumele, reconstituind ordinea cronologică a acestora din urmă și întrețesându-le, la locul potrivit, cu antumele. Cititorul are astfel posibilitatea de a cunoaște evoluția operei poetice în întregul ei, caracterul său organic, comunicarea între antume și postume, fenomenele de „butășire”, cum le va numi Alain Guillermou ș.a.m.d. Fără a concura ediția lui Perpessicius, M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
grupat la un loc antumele și postumele, reconstituind ordinea cronologică a acestora din urmă și întrețesându-le, la locul potrivit, cu antumele. Cititorul are astfel posibilitatea de a cunoaște evoluția operei poetice în întregul ei, caracterul său organic, comunicarea între antume și postume, fenomenele de „butășire”, cum le va numi Alain Guillermou ș.a.m.d. Fără a concura ediția lui Perpessicius, M. aduce importante corectări și precizări de structură și lecțiune (de exemplu, la antume ca Împărat și proletar, Pe lângă plopii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
ei, caracterul său organic, comunicarea între antume și postume, fenomenele de „butășire”, cum le va numi Alain Guillermou ș.a.m.d. Fără a concura ediția lui Perpessicius, M. aduce importante corectări și precizări de structură și lecțiune (de exemplu, la antume ca Împărat și proletar, Pe lângă plopii fără soț... sau la postume ca Ah, cerut-am de la zodii, Codru și salon, O, -nțelepciune, ai aripi de ceară!), îmbogățește informația privitoare la geneză, surse, influențe, paralelisme, desfășurând un aparat de erudiție impresionant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
cu specific folcloric. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Viața studențească” ș.a. Debutează în 1959, cu versuri, la ziarul „Viața nouă” din Galați. Figurează cu un grupaj de poeme în antologia Poezia ieșeană contemporană (1968). Cele trei volume antume ale poetei - Fructul apei (1969), Ziua dragostei (1972), În așteptarea zăpezilor (1978) -, precum și culegerea Crinul (1984), apărută postum, dezvăluie o sensibilitate ce își găsește modalitatea optimă de expresie prin întoarcerea la tiparele clasice ale poeziei. M. nu experimentează, nu încearcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
problema existenței maritale zbuciumate (cartea a fost scrisă în perioada în care Zelda era internată într-un sanatoriu psihiatric), implicînd faptul că, în spatele strălucirii de suprafață, se ascunde mereu ruina morală și psihologică. Povestirile lui Fitzgerald (numeroase, strînse în colecții antume și postume, extrem de populare la vremea publicării lor) merg de asemenea, predominant, pe tema pierderii identității într-o societate incompatibilă structu ral cu aspirațiile personajelor. Una dintre cele mai cunos cute nuvele redactate de scriitor The Curios Case of Benjamin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ioanichie Bălan. 1987. La Editura Cartea Românească, apare volumul Escale în timp și în spațiu sau Dincolo și dincoace de texte, dedicat altui coleg de detenție, Al. O. Teodoreanu. 1988. La sfârșitul anului apare la Editura Eminescu ultima sa carte antumă Prin alții spre sine. Eseuri vechi și noi, carte pentru care îi ceruse o prefață lui Constantin Noica, trecut însă în eternitate în 1987. 1989. La 29 martie se stinge din viață într-un spital din Baia Mare, cu doar câteva
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al colegului său de detenție Alexandru Paleologu cu titlul Septuagenarul neastâmpărat. În 1983 publică Critică la persoana întâi, dedicată lui Sergiu Al. George. În 1987 apare volumul Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de text. Ultima sa carte antumă apare în 1988 la Editura Eminescu sub titlul Prin alții spre sine. Eseuri vechi și noi. Cartea sa fundamentală este însă Jurnalul fericirii, publicată pentru întâia oară în 1991 la Editura Dacia. Mai multe despre aceasta, însă, în capitolul ce
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sigilat: Testament literar. Dintre multiplele semnificații ale acestui subtitlu să reținem aici doar pe aceea care vădește convingerea lui N. Steinhardt asupra caracterului postum al operei sale. Acest fapt explică de ce parte din ideile Jurnalului au fost reluate în scrierile antume"1. Într-adevăr, inteligența lui Steinhardt i-a permis acestuia să intuiască faptul că în condițiile epocii în care trăia, publicarea unei cărți de factura celei pe care el o scrisese era imposibilă. Previziunile sale se vor îndeplini cu exactitate
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
scriitorii înșiși nu și le recunosc. E cazul scriitorilor generației '80. A.S. Cum îl percepeți dumneavoastră pe Steinhardt din perspectiva destinului său postum? G.A. E o postumitate fericită, ca să zic așa. E o postumitate meritată și care contrabalansează destinul antum. Spre exemplu Jurnalul fericirii, care are un destin mai mult decât dramatic. Confiscat în 1972, autorul anchetat. Rescris din memorie. Restituit în '75, trimis la M. Lovinescu și V. Ierunca din dorința de a se publica. Clandestinizările, despre care vorbește
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de a se publica în România. Diverse deversări ale unor fragmente din Jurnal în alte texte, care au fost publicate. Moartea autorului înainte de a-și vedea publicată cartea. În fine, apariția cărții în '91 și destinul ei, care reechilibrează dramaticul antum al acesteia. Interpretarea interviurilor În urma consultării cu conducătorul lucrării mele de doctorat, prof. univ. dr. Adriana Babeți, am decis să realizez câteva interviuri care să se constituie, în final, într-o Anexă la teză. Aceste interviuri sunt, bineînțeles, o consecință
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Mișcarea literară, alcătuit din „medalioane, portrete și foiletoane critice”; vor urma Opere și autori (1928), Critice (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români), Figuri literare (1938), Tudor Arghezi (1940; Premiul Societății Scriitorilor Români). Sub îngrijirea Constanței Constantinescu, vor fi reunite aceste volume antume, precum și numeroase texte inedite, în seria Scrieri, însumând aproape patru mii de pagini (I-VI, 1967-1972). Asemenea foarte tânărului G. Ibrăileanu (sedus de aforisme), junele C., bântuit de mirajul ideilor, era un gânditor, un reflexiv, năzuind să-și clarifice relațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
elegiac ca în poezia lui Ion Vinea. Aceasta este și perioada în care, în o ultimă secțiune a cărților sale, poetul propune „interpretări” din marea lirică universală, „călătorii pe meridianele lumii, un fel de «jurnale» esențializate” (Petru Poantă). Ultimul volum antum, Fugato (1987), lasă tot mai pregnant impresia de presentiment al extincției, iar tonul elegiac este mai profund. Eseurile din Starea lirică (I-II, 1975-1984) sunt reprezentări prozastice ale idealurilor sale estetice: calofilie întemeiată pe claritatea clasică, amintind prin asociații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
și operei eminesciene. Volumele deja apărute (" A doua viață a lui Eminescu. Cu un album incomod privind ziaristica eminesciană în caricaturi de epocă", 1994; "Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu", 1995; "Luceafărul. Ediție critică", 1999; "Moartea antumă a lui Eminescu", Editura Cartier, 2002; "Cu Veronica prin Infern. Cartea regăsirilor (vol.I). Cartea despărțirilor (vol II)", Editura Floare albastră, 2004; "Un an din viața lui Eminescu (martie 1881 - aprilie 1882)", Editura Floare albastră; "Cartea trecerii. Boala și moartea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
trecerii. Boala și moartea lui Eminescu", 2009), conturează nu numai o obsesie biobibliografică, ci și viziunea unui eminescolog ce se învederează în ritmul interior al acestei masive work in progress. Anunțata ediție critică synoptică, adnotată și comentată "Mihai Eminescu. Poesii antume" este încoronarea operei sale de eminescolog. Referindu-ne strict la cele două volume pomenite la început, constatăm că autorul lor se înscrie pe traseul călinescian de abordare a lui Mihai Eminescu, dinspre cercetarea episoadelor (zile, ani, luni) încă enigmatice ale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
C. Bogdan Duică, G. Murnu, Ibrăileanu, C. Botez, Mihail Dragomirescu, G. Călinescu, Perpessicius. Ioan Scurtu (1877 1922) este pionierul eminescologiei pe manuscrise, cel ce a îmbinat tematismul științific ca principiu antologic cu cronologia interioară. O ediție masivă (680 pagini) de antume, postume, traduceri, proză, publicistică dă A. C. Cuza, așadar o imagine enciclopedică a lui Eminescu. Nicolae Iorga oferă o ediție sincretică, coroborând mai multe surse și oferind uneori o lecțiune personală, intransigentă cu moldovenismele, textul de bază fiind cel din "Convorbiri
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lecțiunea poeziei eminesciene, împăcând și unificând un Eminescu al Moldovei cu limba literară, făcând concesii judicioase nu doar idiomului local, ci mai ales unui spirit arhaic, organic Poetului. Perpessicius a sintetizat editologia eminesciană de până la 1939 prin ediția sa de antume apărută la Fundația Regală Carol I, ca apoi să devină expresia consensului tradițional și național postbelic prin ediția academică. Din "Anexa 1 Eminescu, azi", reținem însemnările laudative ale lui N. Georgescu pe adresa prof. Gh. Bulgăr, "un nume pentru eminescologie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este sâmburul". Despre "ediția Eminescu a Muzeului Literaturii Române" (coordonată de Dan Condeescu), un citat este revelator asupra mâhnirii autorizate a lui N. Georgescu: Este mai întâi vorba de o arhitectură de adevărat labrirint; sub instanța cronologiei lineare se ascund antume, postume, versiuni, variante, replici de teatru, poeme ample, simple catrene, unele după Perpessicius, altele după Murărașu, unele cu îndreptări după manuscrise, altele cu greșeli scăpate la revizuiri; este un mic babilon poetico-lingvistic, dacă amintim și normele diferite de transcriere și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Poetica obiectelor. Poezia epică. Action Poetry. Între tragic și hilarotragedie. Între noia (plictis) și paranoia. Poezia tehnologică. Experimentalismul poetic ș.a.m.d. Urmează la fel de celebra carte Palimpseste (1979, reeditată în 2007) și eseul dedicat picturii lui "Lorrain" (1983). Ultima carte antumă este "Cercul lui Hermes" (1998). Dintre cărțile traduse de C. M. I. amintim doar "Opera aperta" (1969) a recent octogenarului Umberto Eco și "Diseminarea" (1997) lui Derrida. Se pare că eruditul autor bucureștean, estetul expert în cam toate artele (muzică, pictură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de obicei: vulgaritatea stringentă, prozaismul vulgar ori facilitatea frivolă, în care eul intim își dă pe față ce are mai rău. După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a primelor impulsuri, morbidețea lor se comunică în forme perfect prelucrate muzical și într-o imagistică bine controlată, adesea obscură. O mare reprimare a sentimentului, vizibilă pretutindeni, e intensă în poemul Pod eleat, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]